Ora
lui Bobi
Am
o vecină – nu-i dau numele – care a crescut mulți copii: pe ai ei și pe ai
altora. Despre ea va fi, poate, o altă poveste. Era ca bunica Safta. Eu o voi
boteza Mama .................. Acum însă îmi vine în minte o vreme în care
satul avea o oră a lui, o oră în care totul se oprea.
Femeia nu poate fi necurată din cauze firești!
În
tradiția răsăriteană femeia este încă puternic marcată de o mentalitate mai
veche, ce o plasa mereu în urma bărbatului și chiar o devaloriza. Așa se face
că încă persistă o confuzie nefericită între teologie și fiziologie, ce
interzice femeii să intre în biserică la vremea ciclului, pe motive de
„necurăție”, de parcă bărbatul ar fi mai pur sau de parcă ea ar fi vinovată
pentru această problemă fiziologică (și, incontestabil, nedorită”). O confuzie
și mai gravă persistă atunci când femeia lăuză – și-așa tracasată după naștere
și binecuvântată de Dumnezeu ca părtașă la actul creației! – noi o declarăm, cu
totul aberant, ca fiind „spurcată”. Ba până și ea, biata femeie (mai puțin cele
emancipate; de altfel și mișcările „feministe” s-au născut tot ca reacții la
inechitățile legate de discriminările legate de sex!), ajung să se considere
astfel, din bun simț, când de fapt perioada de sarcină, travaliu nașterii și
toate dificultățile creșterii copilului, mai ales de început de drum, o
îndreptățesc mai curând la cunună de martiriu, decât la „stâlpul infamiei”!
Cele două episoade biblice: femeia cu hemoragie și femeia păcătoasă cu „risipa
de mir” sunt argumente puternice și în favoarea reconsiderării unei mentalități
misogine/discriminatorii. Eugen Jurca, Rugăciuni și psalmi de suflet,
ediția a III-a, Timișoara, Ed. de Vest, 2018, pp. 95-96.
Despre cinstirea Maicii Domnului
Spunea
cineva într-o predică că informațiile despre Maica Domnului ar proveni din
evanghelii apocrife „aruncate” de Biserică și că, în aceste condiții, nu ar
avea sens să o cinstim.
Iisus. Un Profil Biografic – de Armand Puig
„Iisus.
Un Profil Biografic” este o lucrare de teologie și istorie biblică ce oferă un
portret riguros și echilibrat al lui Iisus din Nazaret, realizat pe baza
cercetării istorico-critice moderne. Cartea se adresează atât specialiștilor,
cât și cititorilor interesați de o înțelegere serioasă și documentată a vieții
lui Iisus.
Anne Frank – Fata care a scris lumină în mijlocul
întunericului
Amsterdam,
vara anului 1942.
O
fetiță de treisprezece ani își primește de ziua ei un caiet mic, legat în
coperți roșii cu carouri, fără să știe că acel dar modest avea să devină una
dintre cele mai importante cărți din istoria omenirii.
Îl
deschide, zâmbește și scrie cu litere rotunde:
În
urma postării textului Sf.
Grigorie de Nazianz – Cuvînt la Arătarea lui Dumnezeu, adică la Naşterea
Mîntuitorului de la adresa: https://hrabalexandru.blogspot.com/2025/12/sf-grigorie-de-nazianz-cuvint-la.html,
prezentăm și ideile principale:
Sf. Grigorie de Nazianz – Cuvînt la Arătarea lui Dumnezeu, adică la Naşterea Mîntuitorului
Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întîmpinaţi-L!
Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă! Cîntaţi Domnului, tot pămîntul![1] (Psalm 95:1).
Şi, ca să le cuprind pe amîndouă (adică şi pe cele cereşti, şi pe cele
pămînteşti), zic: „Veselească-se cerurile şi să se bucure pămîntul!” (Psalm
95:11) pentru Cel ceresc, şi acum pămîntesc. Hristos este acum în trup, cu
cutremur şi cu bucurie vă veseliţi! (Psalm 2:11); cu bucurie, pentru
nădejde, iar cu cutremur din pricina păcatului (pentru care adică sîntem
nevrednici de venirea Lui). Hristos este acum din fecioară! Femei, petreceţi
întru feciorie, ca să vă facaţi maici ale lui Hristos! Cine nu se închină acum Celui
dintru început (pentru dumnezeire)? Cine nu-L slăveşte pe Cel mai de pe urmă
(pentru omenire)?
Argumente istorice, necreștine, legate de
existența istorică a Mântuitorului
IPS Andrei Andreicuț
Viața
spirituală creștină este viața nouă „cu” Hristos și „în” Hristos, condusă de
Duhul Sfânt. De fapt, nu există o adevărată viață spirituală fără Hristos:
toate celelalte experiențe religioase sunt surogate. Adevărata viață spirituală
creștină este viață nou „cu” Hristos și „în! Hristos, condusă de Duhul Sfânt.
persoana lui Hristos desparte omenirea în două mari tabere: pe de-o parte sunt
cei care Îl adoră, Îl iubesc, Îl mărturisesc ca Domn și Dumnezeu și își pun
toată speranța în El; pe de altă parte, sunt cei care Îl neagă, Îl hulesc sau
pur și simplu nu-I recunosc existența istorică.
Existența
istorică a lui Iisus din Nazaret în surse non-biblice
Introducere
Problema
existenței istorice a lui Iisus din Nazaret a fost intens discutată în
cercetarea modernă, atât în teologie, cât și în istorie antică. Deși
principalele informații despre viața și activitatea sa provin din scrierile
Noului Testament, istoricii acordă o importanță deosebită surselor non-biblice,
independente de tradiția creștină. Acestea permit evaluarea critică a
existenței lui Iisus prin metodologia istoriei antice.
Povestea
Neerjei Bhanot
Neerja
Bhanot s-a născut pe 7 septembrie 1963, în Chandigarh, India. A crescut într-o
familie care i-a cultivat curajul, disciplina și dorința de a-i ajuta pe
ceilalți. Deși avea o carieră promițătoare în modeling, Neerja a ales să devină
însoțitoare de bord la compania Pan American World Airways (Pan Am), fiind una
dintre cele mai tinere membre ale echipajului.
Nu
scriu aceste rânduri pentru a intra în vreo dispută, ci pentru a face o
necesară lămurire, din respect față de credincioși și față de cei care au citit
intervențiile mele din spațiul public. Nu am făcut aceste intervenții din
dorință de polemică, ci din responsabilitate profesională și pastorală. Ca profesor
de religie și teolog, cele pe care le spun se întemeiază pe învățătura
Bisericii și pe cadrul legal al libertății religioase. Consider că o informare
corectă și onestă este un act de respect față de credincioși.
Între libertatea religioasă și rânduiala canonică: o reflecție
În
ultima vreme am primit acuzații și mesaje amenințătoare prin care mi se
atribuie faptul că aș denigra anumite persoane care fac parte din asociații
religioase nerecunoscute de BOR, încălcându-le, de asemenea, dreptul la
libertate religioasă. Am fost anunțat că aș fi reclamat la diverse instituții.
Pentru că nu urmăresc scandalul nu dau curs fiecărui zvon care circulă, am
tăcut. Dar am tăcut și pentru că am în jurul meu oameni dragi, am tăcut și
pentru că am aproape persoane de valoare care m-au și îndrumat cu sinceritate
și mă îndrumă, nedorind să le creez lor disconfort din cauza faptului că
această situație pare să nu se mai încheie. Și am tăcut, gândindu-mă la această
perioadă a postului, de pregătire pentru Nașterea Domnului. Am încercat de
multe ori să explic că în Biserică lucrurile nu se desfășoară după dorința
fiecărui om, iar harul nu este o simplă părere, ci o lucrare aparte. De aceea,
aleg să aduc câteva argumente logice legate de anumite activități, fără
intenția de a răni pe cineva, argumente scrise de AI.
Despre Catedrala Națională
Este
un lucru să formulezi critici la adresa abuzurilor comise de unii reprezentanți
ai clerului sau să exprimi dezacordul față de anumite atitudini ale acestora și
cu totul altceva să pui sub semnul întrebării legitimitatea sau oportunitatea
construirii unei catedrale.
Adevăruri
uimitoare despre România.
Partea a III-a: 101-150
101.
România
este patria primului computer construit în Europa de Est — „CIFA 1”, creat în
1957 de Grigore Moisil.
Nu vă așteptăm… venim spre voi – Biserica în
întâmpinarea tinerilor
Nu-i
mai așteptați pe tineri și pe oameni să vină la biserică, nu vor veni.
Ieșiți
în întâmpinarea lor. Mergeți spre ei cu inimă deschisă, cu blândețe și cu
iubire. Nu fiți frați moraliști, ci doar o persoană: Tatăl fiului risipitor:
cel care vede de departe, aleargă, îmbrățișează și ridică.
Lumea
de azi nu mai răspunde la mustrare, ci la compasiune. Nu la reguli, ci la
întâlnire. Oamenii nu fug de Dumnezeu, ci de imaginea greșită despre El. Dacă
vor întâlni chipul unui Tată bun și înțelegător, vor veni – dar mai întâi
trebuie să ieșim noi spre ei.
Nu
ziduri, nu judecăți, ci brațe deschise.
Nu
morală rece, ci vindecare.
Nu
distanță, ci întâlnire.
Aceasta
este Evanghelia vie: să ieși, să cauți, să ridici, să iubești. Exact ca în
pilda cu acel tânăr care căutat calea spre Dumnezeu fără să fii iubit vreodată
pe cineva.
Ce mai scrie prin „Vieţile Sfinţilor”… (exemple de
pseudo-aghiografie)
de Episcop Petru Pruteanu
După
cum scria părintele Agapie Corbu într-un studiu introductiv, „Vieţile
Sfinţilor” şi viaţa bisericească în general este „infiltrată astăzi tot
mai mult de o evlavie contrafăcută, de un joc de-a duhovnicia, de o mimată
sfinţenie care se lasă lesne sesizată datorită exceselor sentimentale, a
disocierii de ascetism, a pietismului adogmatic centrat pe el însuşi…”.
Acelaşi teolog spune că, pe lângă aghiografia veritabilă, avem şi multă
pseudoaghiografie, care „alege calea lipsită de acrivie intelectuală şi
de efort oferită fie de stereotipurile retorice emoţionante, uşor de manevrat
şi cu un efect verificat, fie de sfătoşenia cu iz popular, cu predilecţie
slavon, autoidentificate cu tradiţionalismul, cu ortodoxia şi trăirea, dar în
acelaşi timp exclusiviste şi lesne de mişcat spre fanatism… Aghiografia de
acest tip îşi merită cu prisosinţă prefixul „pseudo” şi păcătuieşte faţă de
pliroma Bisericii cel puţin în două feluri: primul, poate cel mai grav, este că
oferă credinciosului spre trăire o literatură, o ficţiune, un univers imaginar
construit, ce-i drept, din elemente bisericeşti şi elemente istorice reale
minime, a căror puţinătate este înghiţită de opulenţa expresiilor
înduioşătoare, de mulţimea detaliilor emoţionate stereotipice…, de clişee pe
care cititorul pios le aşteaptă inconştient ca să se mângâie la descoperirea
lor. Al doilea este consecinţa celui dintâi: întruparea şi asimilarea duhului
acestui gen literar de către o anumită pătură a fiilor Bisericii, monahi sau
mireni, şi identificarea lui cu adevărata evlavie ortodoxă „după Sfinţii
Părinţi”… Minciuna anistorică autogenerată de schemele retoricii
pseudoaghiografice şi-a atins astfel ţelul: a otrăvit trăirea Bisericii cu o
pseudotrăire, cu o pseudoevlavie osificată în manierisme de vorbire şi de
purtare, pretinse norme de duhovnicie, model unic de viaţă evlavioasă, tip al
urmării lui Hristos” (pp. XXVII-XXIX).
În ultimii ani se poate
observa o dinamică notabilă în spațiul religios local, marcată de tensiuni
între structurile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române și anumite grupări
care se revendică drept ortodoxe, dar nu beneficiază de recunoaștere canonică din
partea acesteia.
În unele situații, în
anumite situații, funcții religioase sunt preluate de persoane care nu
figurează în evidențele instituționale ale Bisericii Ortodoxe Române privind
hirotonirea sau pregătirea teologică acreditată preiau funcții de conducere
religioasă în aceste grupuri. În astfel de situații, pot apărea percepții
diferite cu privire la statutul acestor structuri, ceea ce poate genera
neînțelegeri, fiind interpretate ca acte de denigrare, deși, din punct de
vedere juridic, ele reprezintă simple constatări referitoare la statutul
instituțional.
Această situație
subliniază nevoia unei mai bune informări publice privind regimul juridic al
cultelor și delimitarea clară între libertatea religioasă individuală,
garantată de lege, și apartenența canonică la un cult recunoscut de stat.
Menționarea faptului că o
persoană nu face parte din clerul Bisericii Ortodoxe Române sau că nu deține
studii teologice acreditate constituie o constatare factuală, bazată pe
criterii instituționale și juridice, nu o judecată de valoare. În temeiul Constituției
României și al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și
regimul general al cultelor, orice persoană are dreptul de a-și exprima
convingerile religioase și de a practica o formă de spiritualitate, indiferent
de recunoașterea sa instituțională.
Prin urmare, precizarea
statutului canonic sau a lipsei unei recunoașteri oficiale nu are un scop
denigrator, ci urmărește exclusiv clarificarea cadrului legal și ecleziastic în
care o persoană își desfășoară activitatea religioasă.
15 citate ale Sfântului Ioan Gură
de Aur
1.
De ce a iubit Dumnezeu lumea? Pentru nici un alt
motiv decât acela că este bun.
Căutând pe net nu am găsit nici unde
scrisoarea 125 a Sfântului Ioan Gură de Aur către episcopul Chiriac, un al
episcop aflat în surghiun. De aceea având în vedere că a fost și praznicul
Sfinților Trei Ierarhi, am considerat să vă pun în atenție această scrisoare
plină de semnificații duhovnicești, care pot sluji tuturor oamenilor mai ales
atunci când sunt la necazuri și supărări.
Cum deosebim un episcop autentic de unul din cadrul
unor asociații pseudo-ortodoxe
Înaltpreasfințitul
Părinte Ioan Selejan este Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului,
ierarh canonic al Bisericii Ortodoxe Române.
A
fost ales de Sfântul Sinod al BOR și confirmat prin decret patriarhal.
A
fost hirotonit de episcopi canonici, conform tradiției apostolice a Bisericii.
Conduce
Mitropolia Banatului, unitate bisericească recunoscută și binecuvântată de
Patriarhia Română.
50
de lucruri despre Timișoara
1.
Timișoara este reședința județului Timiș, cel mai vestic județ al României.
2.
Este al treilea oraș ca mărime din România, după București și Cluj-Napoca.
Despre cei ce critică preoții pentru bunurile
materiale
În
ultima vreme, tot mai multe voci se ridică împotriva preoților, criticându-le
vestimentația, autoturismele sau alte aspecte ale vieții materiale. Ironia este
că mulți dintre acești critici duc, la rândul lor, o existență orientată spre
confort, statut și prosperitate. Diferența este că, în timp ce unii slujitori
ai Bisericii sunt judecați pentru ceea ce posedă, ceilalți își justifică
propriile excese printr-un discurs al „libertății personale”.
Este
de remarcat că adevărații creștini nu obișnuiesc să judece stilul de viață al
celor care îi contestă, ci preferă tăcerea și introspecția. În schimb,
detractorii credinței manifestă o critică neobosită, de parcă ar dori nu doar
să conteste Biserica, ci să o înlocuiască cu o nouă formă de „religie” — una a
ateismului militant, în care omul își proclamă propria autonomie absolută și
respinge orice autoritate morală sau spirituală.
Această
atitudine nu este doar un semn al necredinței, ci și o expresie a unei revolte
mai profunde împotriva oricărei ordini și ierarhii. În spatele acestor critici
se ascunde adesea nu dorința sinceră de reformă, ci tentația unei anarhii
morale — o lume fără repere, în care singurul criteriu devine plăcerea și
puterea personală.
30 lucruri despre Catedrala Sfânta Sofia din Istanbul
1.
Numele „Hagia Sophia” înseamnă „Sfânta Înțelepciune”, fiind dedicată
Înțelepciunii divine, nu unei sfinte numite Sofia.
2.
A fost construită între anii 532–537 d.Hr., la ordinul împăratului bizantin
Iustinian I.
Alte adevăruri uimitoare despre România
51. Munții
Carpați acoperă aproape o treime din suprafața României.
52. Castelul
Corvinilor din Hunedoara este considerat unul dintre cele mai
frumoase castele gotice din lume.
50 de adevăruri uimitoare despre România
1.
România are singurul cimitir vesel din
lume, la Săpânța, Maramureș, unde crucile sunt colorate și au poezii
umoristice despre viața celor îngropați.
2.
Castelul Bran
este adesea numit „Castelul lui Dracula”, deși Vlad Țepeș n-a locuit niciodată
acolo.
Cartea se poate descărca de aici: https://mega.nz/file/YhpnHZzJ#jCvz0Mn71AfiQW2U5xM-Ire4pxLQQdgWVx6Syqkj0kA
De la canonire la Canonizare – cazul Părintelui
Arsenie Boca
Semnalele
canonizării Părintelui Arsenie Boca au așezat credincioșii pe rugăciune.
M-am gândit mereu, am și exprimat-o, că e în situația cea mai de invidiat
pentru un om duhovnicesc. O parte din oameni se roagă la el. O altă parte
pentru el.
Mai
ales în Ardeal firesc, pomelnicele de pomenire ale Ieromonahului Arsenie Boca
sunt tot mai prezente la Altar. Cum au crescut numărul de botezuri în care
copiii primesc numele de Zian ori Ziana, Arsenie ori Arsenia. Poate pentru unii
nu înseamnă nimic. Pentru generația nouă de părinți este semnul încrederii
într-un om ale cărui harisme încă se discern de către cei care mai cred că e
nevoie de analiză duhovnicească. E un stand-by apologetic. În
încercarea de a lămuri nelămuriri? Poate. Părintele Arsenie este singurul care
nu pare să se agite de situație. Din zbaterea momentului aud tot felul de
vești. De altfel o jurnalistă-romancier ne-a și servit, deloc întâmplător, o
poziție agitată mereu prin preajma momentelor în care s-a lucrat la dosarul de
canonizare ori, deloc întâmplător, a reeditat același material, fără nici un
retuș bibliografic, în toamna aceasta. A înțeles că veștile despre Părintele se
vând bine pe tarabe. El, nevândutul! E greu de înțeles, de exemplu, cum
dezvoltă o teorie pornind de la specularea conținutului unei biblioteci. Nu e
singura. Unii au tras concluzii personale din amintiri cu corespondența
Părintelui violată de ochii îndrăzneți ai unui tânăr seminarist. Și au pornit o
întreagă diatribă împotriva Părintelui. Să ne înțelegem. Nu el, smeritul și
oropsitul în timpul vieții, inclusiv de dezorientatele autorități bisericești,
cere canonizarea. Pentru el e simplu. Cât a trăit a făcut tot ce a putut pentru
a le oferi oamenilor soluția Hristos.
Sfântul
Alexandru, Patriarhul Constantinopolului – 30 august
Când sfântul Mitrofan, întâiul
patriarh al Constantinopolului, s-a apropiat de sfârșitul său cel pământesc, și
a venit la el să-l cerceteze însuși marele împărat Constantin, întrebându-l pe
cine va binecuvânta să primească scaunul patriarhiei după plecarea sa, sfântul
Mitrofan a răspuns:
Acatistul Sfântului
Fanurie
Condacul 1
Apărătorului credinţei ortodocşilor, marelui Mucenic
Fanurie, să-i aducem din inimă mărturisiri de mulţumire toţi, care prin ale lui
înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţa şi să-i cântăm: Bucură-te,
Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!
„Nu
toți cei din lume se prăpădesc, și nu toți din mănăstire se mântuiesc” (Sf.
Arsenie Boca).
Vă
spun un mic secret: sunt „oameni din lume” care duc o viață mai aleasă decât
profesorii de religie, călugării și preoții.
În
Pateric Avvei Antonie i s-a descoperit în pustiu următorul lucru: „În oraș,
există cineva asemenea ție, un medic care dăruiește din prisosul științei sa-le
celor nevoiași și care cântă în fiecare zi Trisaghionul împreună cu îngerii”.
