Sf. Grigorie de Nazianz – Cuvînt la Arătarea lui Dumnezeu, adică
la Naşterea Mîntuitorului
Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întîmpinaţi-L!
Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă! Cîntaţi Domnului, tot pămîntul![1] (Psalm 95:1).
Şi, ca să le cuprind pe amîndouă (adică şi pe cele cereşti, şi pe cele
pămînteşti), zic: „Veselească-se cerurile şi să se bucure pămîntul!” (Psalm
95:11) pentru Cel ceresc, şi acum pămîntesc. Hristos este acum în trup, cu
cutremur şi cu bucurie vă veseliţi! (Psalm 2:11); cu bucurie, pentru
nădejde, iar cu cutremur din pricina păcatului (pentru care adică sîntem
nevrednici de venirea Lui). Hristos este acum din fecioară! Femei, petreceţi
întru feciorie, ca să vă facaţi maici ale lui Hristos! Cine nu se închină acum Celui
dintru început (pentru dumnezeire)? Cine nu-L slăveşte pe Cel mai de pe urmă
(pentru omenire)?