Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Sărbătoarea Nașterii ...

Idei pentru predica din 1 ianuarie: Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului, Sf. Ier. Vasile cel Mare și Anul Nou civil - †Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

 

Idei pentru predica

din 1 ianuarie: Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului,

Sf. Ier. Vasile cel Mare și Anul Nou civil

†Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

 

 

-        Tăierea-împrejur Mântuitorul arată că a venit să împlinească Legea, să o pună în practică, și în același timp să o plinească, adică să o desăvârșească.

-        Tăierea-împrejur Mântuitorul arată că a venit să împlinească Legea, să o pună în practică, și în același timp să o plinească, adică să o desăvârșească.

-        Taina Botezului este o tăiere-împrejur spirituală care înseamnă a tăia din preocupările noastre toate gândurile rele și toate simțămintele păcătoase.

-        Deci numele complet al Mântuitorului este Iisus – Dumnezeu Mântuitor și Hristos – Unsul lui Dumnezeu.

-        Creștinii păstrează din tradiția veche iudaică punerea numelui noului născut la vârsta de opt zile, „în general nume de sfinți, ca să fie ocrotiți prin rugăciunile lor copilul, dar și pentru a-i avea ca model”.

-        Sfântul Vasile cel Mare este „un păstor înțelept, un teolog profund, dar în același timp un om care ajută foarte mult pe cei săraci”.

-        De la Sf. Vasile cel Mare avem tradiția operei filantropice, a lucrării de caritate a Bisericii, această tradiție de a lega rugăciunea cu fapta cea bună, rugăciunea cu munca.

-        Sf. Vasile a realizat:

·         case pentru primirea străinilor;

·         case pentru bolnavi;

·         case pentru bătrâni;

·         cantine pentru săraci;

·         case pentru tratarea bolnavilor;

·         o leprozerie.

-        Anul nou civil, sărbătoare care derivă de la numele zeului roman Ianus, care era reprezentat cu două fețe, una îndreptată spre trecut și alta spre viitor, Anul Nou fiind un moment de bilanț.

-        Începutul lui ianuarie, „e timpul să ne gândim ce am făcut în trecut și să îndreptăm ceea ce n-a fost bine și să privim spre viitor cu speranță și cu gânduri bune de a săvârși mai multe fapte bune și de a ne apropia mai mult de Dumnezeu și de semenii noștri”.

Sursa: http://basilica.ro/live-parintele-patriarh-oficiaza-sf-liturghie-in-prima-zi-a-anului/

Cuvânt de Învățătură al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în prima...

Idei pentru predica din Duminica după Nașterea Domnului – Fuga în Egipt: †Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

 

Idei pentru predica

din Duminica după Nașterea Domnului – Fuga în Egipt

†Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

o        Binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă acolo unde familia este unită şi luptă împreună împotriva relelor şi primejdiilor din viaţa ei;

o        Fiecare copil trebuie păzit, ocrotit; el nu trebuie lăsat pradă frigului și foamei, neștiinței și nesiguranței, violenței și morții;

o        În familia credincioasă se pregătește mântuirea omului;

o        Întruparea Mântuitorului este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru familie și pentru întreaga umanitate.

ü  Familia creştină tradiţională este din ce în ce mai ameninţată, deoarece trăieşte într-o lume secularizată şi confuză din punct de vedere spiritual şi este confruntată adesea cu sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine, şomajul, migraţia, instabilitatea şi dezorientarea.

ü  Așadar, să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului și tuturor sfinților să ocrotească familia și să înmulţească iubirea dintre soţi şi soţii, iubirea copiilor faţă de părinţi şi a părinţilor faţă de copii.

ü  Viața lui Hristos este de la început îndreptată spre suferință.

ü  Petrecându-se „într-o lume a violenței, robită de păcat și de moarte”, Naşterea Domnului Iisus Hristos poartă deja în ea arvuna Crucii şi a Învierii Sale și astfel, în mod minunat, vedem cum Dumnezeu schimbă răul în bine.

ü  În Irod se vede acumulată toată răutatea lumii robite de păcat sau patimi egoiste.

ü  Pe de o parte, evenimentele pe care le descrie Evanghelia de astăzi se desfășoară dramatic, întrucât bunătatea și generozitatea păstorilor și a magilor arătate Pruncului Iisus sunt umbrite de răutatea invidiei și a dorinței pătimașe de stăpânire a lui Irod, regele Iudeii.

ü  Pe de altă parte, se vede că în planul lui Dumnezeu, Care cunoaște cum se manifestă natura umană robită de păcat și amenințată de moarte, există o lucrare sfântă care biruiește răutatea demonilor și a oamenilor din lume, astfel încât Dumnezeu salvează viața oamenilor prigoniți și transformă fuga în salvare și înstrăinarea în binecuvântare.

ü  Pruncul Iisus Se naște într-o călătorie arătând că „este viețuitor pe pământ, dar nu se leagă de nimic din lumea pământească instabilă și trecătoare”.

ü  El nu Se naște în casa mamei Sale din Nazaretul Galileii, ci în Betleemul Iudeii, și nici măcar într-o casă, ci într-o peșteră, pentru că în casa de oaspeți din oraș nu mai era loc.

ü  și noi trebuie să înțelegem că „destinația ultimă a oamenilor sau cetatea lor stătătoare și definitivă este Împărăția cerurilor”.

ü  Binecuvântarea dăruită Egiptului care L-a adăpostit pe Iisus se va vedea câteva secole mai târziu, când în pustiile Egiptului a înflorit viaţa duhovnicească a monahilor care au fugit de lume, pentru a-şi salva sufletul de păcate şi a dobândi mântuirea sau viaţa veşnică.

ü  Iisus este prieten cu cei săraci, solidar cu străinii exilați sau refugiați, apropiat de cei marginalizați și disprețuiți.

ü  Mântuitorul vede în toți valoarea infinită a fiecărui om, dincolo de rangul lui în societate, poziție centrală sau supraviețuire marginală, dincolo de bogăție sau sărăcie, dincolo de orice clasificare sau judecată omenească subiectivă și colectivă.

Sursa: http://basilica.ro/patriarhul-daniel-ce-trebuie-sa-stie-familia-crestina-care-traieste-intr-o-lume-confuza-spiritual/

Luminător prin credinţă şi cultură, prin suferinţă şi milostenie - Cuvântul PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Luminător prin credinţă şi cultură, prin suferinţă şi milostenie

Cuvântul PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Înaltpreasfinţiile Voastre, Preasfinţiile Voastre, ‑Preacuvioşi şi preacucernici părinţi, Stimate autorităţi, ‑Stimaţi reprezentanţi ai cultelor din Timişoara, ‑Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae a fost şi rămâne un luminător prin credinţă şi cultură, prin suferinţă şi milostenie.

După patruzeci de zile de doliu şi rugăciune pentru odihna sufletului său, vrednicul de pomenire Mitropolitul Nicolae al Banatului rămâne prezent spiritual în Eparhia pe care a păstorit-o şi în Mitropolia pe care a condus-o. Rămâne pre­zent în multe feluri, şi anume în memoria celor care l-au văzut şi ascultat ori au corespondat cu eruditul mitropolit: ierarhi, preoţi, diaconi, credincioşi, autorităţi, reprezentanţi ai altor culte, oameni de cultură, prieteni din ţară şi din străinătate. Mitropolitul Nicolae al Banatului a fost cunoscut de o mulţime de ierarhi ortodocşi din întreaga lume, care l-au apreciat pentru ţinuta sa, pentru modul său elegant de a vorbi, de a arăta respect şi frăţietate. El a cunoscut o mulţime de teologi din străinătate, deoarece a participat la foarte multe întruniri intercreştine şi interreligioase.

El este şi rămâne prezent printre noi prin moştenirea teologică şi culturală lăsată Bi­se­ricii şi societăţii româneşti. A scris zeci de cărţi, sute de studii şi articole, cuvântări şi cateheze, recenzii şi prefeţe. Toate au fost scrise cu o deosebită erudiţie, cu un spirit de echilibru şi de nu­an­ţare şi într-o formă de comunicare elegantă şi atractivă, profundă şi, în acelaşi timp, accesibilă. Rămâne prezent prin edificiile pe care le-a iniţiat sau patronat: multe locaşuri de cult (biserici de parohie şi mănăstiri), construite mai ales după schimbările din 1989, şi multe clădiri administrative la Cen­trul eparhial şi la Seminarul Teologic de la Caransebeş, precum şi centre social-filantropice şi culturale pe care le-a iniţiat, le-a dezvoltat şi le-a susţinut. În mod deosebit, însă, rămâne prezent prin iubirea sa părintească, exprimată în rugăciune pentru toţi cei apropiaţi şi pentru toată eparhia pe care a păstorit-o timp de cincizeci şi doi de ani, întrucât cine s-a rugat mult în timpul vieţii pe pământ se va ruga şi în ceruri împreună cu îngerii şi sfinţii din Împărăţia Preasfintei Treimi.

În această formă a prezenţei sale prin rugăciune reciprocă, noi păstrăm nu doar memoria vie a prezenţei sale, ci şi modul de comunicare cu sufletul său. Cei dragi ai noştri simt rugăciunile noastre, săvârşite pentru ei, mai ales prin pomenirea lor la Sfânta Liturghie, prin parastase şi prin cinstirea persoanei care a trecut la Domnul, mergând la mormânt, prin aprinderea unei lumânări, prin depunerea pe mormânt a unei flori.

Prin toate acestea se realizează o comuniune strânsă între cel trecut la Domnul şi cei rămaşi pe pământ. Există o mulţime de mărturii în acest sens, şi anume, a bucuriei exprimate de către su­fletul celor care sunt pomeniţi în rugăciune. Adesea, cei trecuţi la Domnul se arată în vis celor care îi iubesc şi îi pomenesc în rugăciune şi arată bucuria lor, pacea şi lumina sufletului, atunci când păstrăm cu ei o legătură profundă de rugăciune.

Rugăciunea pentru cei adormiţi în Domnul, bazată pe credinţa în nemurirea sufletului şi aşteptarea învierii celei de obşte, este o iubire mai tare decât moartea. Singura forţă mai tare decât moartea, decât timpul şi spaţiul care separă, este iubirea izvorâtă din rugăciune, iubire cu­rată, iubirea sfinţită şi unită cu Duhul Sfânt, Cel care ne împărtăşeşte nouă şi celor pomeniţi iubirea Preasfintei Treimi.

Lumina, lăsată nouă moştenire de Mitropolitul Nicolae al Banatului, venea din credinţa sa puternică. Credinţa puternică a Mitropolitului Nicolae al Banatului a fost cultivată constant prin cultură şi întărită prin multă nevoinţă şi suferinţă, mai precis, printr-o activitate spirituală şi administrativă intensă, multiplă şi riguros programată şi susţinută în timp de sănătate, având multă răbdare şi discreţie în timp de boală. Nu s-a plâns nimănui de suferinţa sa. A interiorizat-o atât de mult încât nu voia ca ea să se vadă şi avea chiar în mijlocul suferinţei o pu­ter­nică şi constantă conştiinţă a responsabilităţii pentru instituţie. Nu a văzut nimeni în viaţa sa comoditate sau delăsare, ci doar muncă stăruitoare şi preocupare permanentă pentru binele Bisericii.

Lumina credinţei Mitropolitului Nicolae al Banatului s-a amplificat mai ales prin practica unei detaşări totale de lucrurile materiale. După cum s-a constatat şi din testamentul scris pe care l-a lăsat, el nu a adunat pentru sine nici bani, nici obiecte de valoare, nici averi, nici comori. A trăit sobru şi modest. A trecut la Domnul sărac în agoniseli materiale, dar bogat în fapte de milostenie, asemenea Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul său spiritual.

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru lumina vieţii sale lăsată moştenire nouă tuturor şi ne rugăm ca să-i dăruiască pacea şi bucuria sfinţilor din ceruri.

Veşnica lui pomenire!

† DanielPatriarhul României

Cuvânt rostit la slujba Parastasului de 40 de zile săvârşită pentru Mitropolitul Nicolae Corneanu în Ca­te­drala Mitropolitană din Timişoara, joi, 6 noiembrie 2014[1].

 

---

[1] Cuvântul PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Român, „Luminător prin credinţă şi cultură, prin suferinţă şi milostenie” în ziarul Lumina, Sâmbătă, 8 noiembrie 2014, http://ziarullumina.ro/cuvantul-pf-daniel-patriarhul-bisericii-ortodoxe-romane/luminator-prin-credinta-si-cultura-prin.