Existența istorică a lui Iisus din Nazaret în surse non-biblice

 

Existența istorică a lui Iisus din Nazaret în surse non-biblice

 

Introducere

Problema existenței istorice a lui Iisus din Nazaret a fost intens discutată în cercetarea modernă, atât în teologie, cât și în istorie antică. Deși principalele informații despre viața și activitatea sa provin din scrierile Noului Testament, istoricii acordă o importanță deosebită surselor non-biblice, independente de tradiția creștină. Acestea permit evaluarea critică a existenței lui Iisus prin metodologia istoriei antice.

Scopul acestui articol este de a prezenta, într-o manieră structurată și sobră, principalele surse romane și iudaice care îl menționează pe Iisus și de a evidenția consensul academic actual.

1. Surse romane necreștine

1.1. Tacitus (cca. 116 d.Hr.)

Tacitus este considerat unul dintre cei mai importanți istorici romani. În lucrarea Annales (XV, 44), el menționează persecuția creștinilor din Roma și explică originea mișcării:

·                    „Christus”, fondatorul grupării,

·                    a fost executat prin crucificare,

·                    în timpul procuratorului Ponțiu Pilat,

·                    sub domnia împăratului Tiberiu.

Este semnificativ faptul că Tacitus este ostil creștinilor, ceea ce conferă o valoare ridicată mărturiei sale, fiind improbabil să fi preluat tradiții apologetice.

1.2. Pliniu cel Tânăr (cca. 112 d.Hr.)

Într-o scrisoare adresată împăratului Traian (Epistulae, X, 96), Pliniu descrie practicile creștinilor din provincia Bitinia:

·                    adunări regulate înainte de răsărit,

·                    cântări adresate lui Hristos ca unei divinități,

·                    angajamente morale stricte (renunțarea la furt, fraudă, adulter).

Deși Pliniu nu oferă detalii biografice despre Iisus, textul confirmă existența unei comunități bine organizate care îl venerează la doar câteva decenii după moartea sa.

1.3. Suetonius (cca. 120 d.Hr.)

În Viața lui Claudiu, Suetonius menționează expulzarea evreilor din Roma din cauza tulburărilor provocate de „Chrestus”. Majoritatea istoricilor consideră această referință o formă coruptă a numelui „Christus”, indicând conflicte timpurii între evrei și adepții lui Iisus.

2. Surse iudaice

2.1. Flavius Josephus (cca. 93 d.Hr.)

Josephus, istoric evreu, menționează de două ori pe Iisus în Antichități iudaice:

·                    descrierea lui ca învățător și lider religios,

·                    condamnarea sa la moarte,

·                    menționarea lui Iacov, fratele lui Iisus.

Deși unul dintre pasajele cunoscute (Testimonium Flavianum) a suferit interpolări creștine, consensul academic recunoaște existența unui nucleu autentic, acceptat chiar de cercetători necreștini.

2.2. Tradiția talmudică

Textele talmudice, redactate ulterior, conțin referiri polemice la Iisus:

·                    îi confirmă existența istorică,

·                    afirmă că a fost executat,

·                    îl acuză de practici magice și rătăcire a poporului.

Caracterul ostil al acestor texte le conferă o valoare indirectă în confirmarea existenței Sale.

3. Consensul istoriografic modern

În cadrul cercetării contemporane, există un consens larg conform căruia:

·                    Iisus a existat ca personaj istoric real,

·                    a fost evreu din Galileea,

·                    a avut rol de predicator itinerant,

·                    a fost crucificat de autoritățile romane,

·                    mișcarea inițiată de el s-a răspândit rapid după moartea sa.

Aceste concluzii sunt acceptate de istorici creștini, evrei și necredincioși deopotrivă.

4. Limitele surselor non-biblice

Metoda istorică nu poate confirma:

·                    miracolele,

·                    învierea ca eveniment supranatural,

·                    statutul teologic al lui Iisus.

Aceste aspecte aparțin domeniului credinței și teologiei, nu verificării istorice empirice.

Concluzionând, analiza surselor romane și iudaice demonstrează că existența istorică a lui Iisus din Nazaret este solid atestată, chiar și în absența textelor biblice. Execuția sa sub autoritatea romană și impactul major al mișcării pe care a generat-o sunt fapte bine documentate. Din perspectivă academică, negarea existenței lui Iisus este considerată astăzi o poziție marginală, lipsită de suport istoriografic consistent.

Notă editorială: Acest articol a fost redactat cu asistența inteligenței artificiale și revizuit de autor. Responsabilitatea pentru conținut aparține exclusiv autorului.

Povestea Nașterii Domnului

 

Corul Filotheos de la Liceul Teologic „Sf. Antim Ivireanul”- Colinde 2025 -

 

Darurile inimii

 

Darurile inimii

„Dragostea pe care o dăruim este singura pe care o păstrăm” (Elbert Hubbard).

 

În această lume nebună-nebună în care trăim, este mult mai ușor să treci ceva în contul propriu decât să faci un dar din inimă.

Iar darurile făcute din inimă sunt necesare mai ales în timpul sărbătorilor.

Cu câțiva ani în urmă, am început să-mi pregătesc copiii să accepte faptul că în anul acela, Crăciunul va fi mai sărac. Reacția lor a fost: „Da, sigur, mamă, am mai auzit asta și înainte!” Îmi pierdusem credibilitatea pentru că le spusesem același lucru și cu un an înainte, în timp ce treceam printr-un divorț. Dar atunci îmi dădusem osteneala și folosisem încrederea la maximum. Găsisem chiar niște măsuri de finanțare pline de imaginație ca să plătesc cadourile de Crăciun ale copiilor. Desigur, anul acesta urma să fie diferit, dar copiii nu mă mai credeau.

Cu o săptămână înainte de Crăciun, mi-am pus întrebarea: „Cu ce, din ce am, pot să fac Crăciunul acesta deosebit?” În toate casele în care locuisem înainte de divorț, îmi făcusem timp să le decorez. Învățasem să lipesc tapetul, să pun gresie și faianță, să cos perdele și multe altele. Dar în casa pe care o închiriasem acum aveam puțin timp s-o decorez iar bani, și mai puțini. În plus, eram furioasă pe casa asta urâtă, cu covoarele roșu cu alb și pereții turcoaz cu verde. Refuzam să bag banii în ea. În forul meu interior, glasul mândriei rănite striga: „Nu vom sta prea mult aici!” Nimeni altcineva nu părea să fie deranjat de casă, cu excepția fiicei mele, Lisa, care se străduia întotdeauna să-și facă din camera ei un loc deosebit.

Era momentul să-mi pun talentul la bătaie. L-am sunat pe fostul meu soț și i-am cerut să cumpere o anume cuvertură de pat pentru Lisa. Apoi am cumpărat eu cearceafurile care să meargă cu ea.

În ajunul Crăciunului, am cheltuit 15 $ pe 4 l de vopsea. Am cumpărat și cele mai frumoase articole de papetărie pe care le-am găsit. Scopul meu era simplu: aveam să zugrăvesc, să cos și să fiu ocupată până la Crăciun ca să nu găsesc timp să-mi plâng de milă tocmai de sărbătoarea aceasta atât de importantă pentru familie.

Seara le-am dat copiilor câte trei seturi de rechizite și plicuri. La începutul fiecărei pagini scrisesem: „Ce îmi place la sora mea Mia”, „Ce îmi place la fratele meu Kris”, „Ce îmi place la sora mea Lisa” și „Ce îmi place la fratele meu Erik”. Copiii mei aveau 16, 14, 10 și 8 ani, și mi-a luat ceva timp să-i conving că vor fi în stare să găsească măcar un singur lucru care le place la ceilalți. În timp ce ei scriau fiecare în camera lui, eu m-am dus în dormitor să le împachetez darurile cumpărate de la magazin.

Când m-am întors în bucătărie, copiii terminaseră de scris. Numele erau și ele trecute pe plic. Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat și ne-am urat noapte bună, și s-au dus la culcare. Lisei îi dădusem voie – temporar – să doarmă cu mine, cu condiția să nu arunce vreo privire iscoditoare până dimineața.

M-am pus pe treabă. Cu puțin înainte de zorii Crăciunului, am terminat de cusut perdelele, de zugrăvit și m-am dat un pas înapoi ca să-mi admir opera. Ia stai – de ce n-aș pune curcubee și norișori pe perete să meargă cu perdelele? Așa au apărut periile și pămătufurile mele de machiaj și la ora 5 eram gata. Prea obosită ca să mă mai gândesc că suntem o biată „familie descompusă” cum spun statisticile, m-am dus în dormitor și am găsit-o pe Lisa întinsă de-a curmezișul patului. Am decis că nu pot să dorm cu brațele și picioarele ei peste mine, așa că am luat-o încet în brațe și am dus-o ușor în camera ei. Când i-am pus capul pe pernă, m-a întrebat: „Mami, s-a făcut deja dimineață?”

„Nu, iubito, ține ochișorii închiși până vine Moșul”.

M-am trezit dimineața cu o șoaptă veselă la ureche: „Mami, e minunată!”

Mai târziu ne-am trezit cu toții și ne-am așezat în jurul bradului și am deschis puținele cadouri împachetate. Apoi fiecare copil a primit de la ceilalți cele trei plicuri. Am citit scrisorile cu ochii în lacrimi și nasul curgând. Apoi am ajuns la scrisorile „mezinului” familiei. Erik, la cei opt ani ai lui, nu se aștepta să audă nimic drăguț. Fratele lui scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că nu-i e teamă de nimic.” Mia notase: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că vorbește cu toată lumea!” Lisa scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că se urcă în pomi mai sus decât toți!”

Am simțit că mă trage cineva, ușor, de mânecă, apoi o palmă micuță se făcu căuș lângă urechea mea și Erik îmi șopti: „I-auzi, mami… n-am știut că mă plac!”

În perioadele cele mai grele, imaginația și inventivitatea ne-au oferit cele mai frumoase clipe. Sunt acum din nou pe picioarele mele din punct de vedere financiar și, între timp, am petrecut multe Crăciunuri minunate cu sumedenie de daruri în jurul bradului… dar când ne întreabă cineva care Crăciun ne-a plăcut cel mai mult, cu toții ne gândim la acela.

Joyeux Noel (2005)

Câmpul păstorilor - o icoană unicat

      Este o icoană unicat. Icoana de la biserica ridicată pe locul unde se spune că păstorii au primit vestea Nașterii Domnului. Biserica se află lângă Betleem (o distanță de câțiva km ). Locul pe care este construită această biserică a primit numele de „Câmpul păstorilor”. „Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (Luca 2, 8-15). Iată, Dumnezeu alege să anunțe venirea Fiului Său în lume unor oameni simpli, unor păstori.

Colindătorii din Bărăteaz (2023)

Vin colindătorii - Satchinez (2023)

 

Serbare dedicată Nașterii Domnului Grădinița Satchinez și Bărăteaz (fragment)

 

3 Filme pentru această perioadă (2023)

3 Filme pentru această perioadă (2023)
 

           „The Nativity Story” este un film biblic dramatic care a fost lansat în 2006. Regizat de Catherine Hardwicke; filmul spune povestea nașterii lui Iisus Hristos, conform relatărilor biblice din Evangheliile lui Matei și Luca. Este o dramatizare atentă a evenimentelor care au condus la nașterea lui Mântuitorului și a fost realizat cu scopul de a oferi o viziune cinematografică asupra acestei relatări biblice.

        „The Nativity Story” explorează dificultățile pe care le-au întâmpinat Fecioara Maria și Dreptul Iosif înainte și în timpul nașterii, precum și contextul social și politic tensionat din acea perioadă. Filmul se poate viziona aici:

https://hrabalexandru.blogspot.com/2021/12/the-nativity-story-2006-un-film-despre.html

 

„A Christmas Carol” din 1984 este o adaptare a celebrului roman scris de Charles Dickens. Filmul a fost regizat de Clive Donner și are în rolurile principale pe George C. Scott în rolul lui Ebenezer Scrooge, David Warner în rolul Bob Cratchit și Susannah York în rolul Belle.

Povestea lui „A Christmas Carol” este cunoscută pentru mesajul său despre generozitate, compasiune și transformare personală. Ebenezer Scrooge, un bătrân zgârcit și nemilos, este vizitat de trei spirite ale Crăciunului - Spiritele Trecutului, Prezentului și Viitorului - care îl confruntă cu alegerile sale și îl îndeamnă să-și schimbe modul de viață.

Adaptarea din 1984 este apreciată pentru interpretarea puternică a lui George C. Scott în rolul lui Scrooge. El aduce o profunzime și o autenticitate remarcabilă caracterizării personajului. Filmul păstrează atmosfera victoriană a povestirii originale și redă cu fidelitate secvențele cheie din romanul lui Dickens. Filmul se poate viziona aici:

https://hrabalexandru.blogspot.com/2023/10/film-christmas-carol-1984.html

 

„The Bells of St. Mary's” este un film clasic american din 1945, regizat de Leo McCarey. Este o continuare a filmului din 1944, „Going My Way”. Ambele filme îl au în rolul principal pe Bing Crosby, care îl interpretează pe Părintele Chuck O'Malley.

În „The Bells of St. Mary's”, Părintele O'Malley este transferat la o școală catolică, St. Mary's, pentru a ajuta la salvarea acesteia de la închidere. Acolo, el intră în conflict cu Maica Superioră Mary Benedict, interpretată de Ingrid Bergman. Cu toate că au abordări diferite în ceea ce privește gestionarea școlii, cei doi ajung să colaboreze și să dezvolte o relație specială.

Filmul se poate viziona aici:

https://hrabalexandru.blogspot.com/2023/12/the-bells-of-st-marys-1945.html

 

 

The Bells Of St Mary's (1945)

 The Bells Of St Mary's (1945)

„The Bells of St. Mary's” este un film clasic american din 1945, regizat de Leo McCarey. Este o continuare a filmului din 1944, „Going My Way”. Ambele filme îl au în rolul principal pe Bing Crosby, care îl interpretează pe Părintele Chuck O'Malley.

În „The Bells of St. Mary's”, Părintele O'Malley este transferat la o școală catolică, St. Mary's, pentru a ajuta la salvarea acesteia de la închidere. Acolo, el intră în conflict cu Maica Superioră Mary Benedict, interpretată de Ingrid Bergman. Cu toate că au abordări diferite în ceea ce privește gestionarea școlii, cei doi ajung să colaboreze și să dezvolte o relație specială.

Film: A Christmas Carol (1984)

Șezătoare la Școala Gimnazială Satchinez

Târg de Crăciun - Școala Gimnazială Satchinez

Sfântul Ignatie Teoforul despre Mântuitorul Iisus Hristos

 

Sfântul Ignatie Teoforul despre Mântuitorul Iisus Hristos

 

 

            „Stăpânitorul veacului acestuia[1] n-a cunoscut Fecioria Mariei[2], nașterea lui Hristos din ea și moartea Domnului. Trei taine răsunătoare care s-au săvârșit în tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor? O stea a strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă și noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele și luna, horă făceau în jurul stelei, care covârșea cu lumina ei pe toate. Și tulburare a fost. De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele? Atunci orice magie s-a nimicit și orice legătură a răutății a pierit; neștiința s-a risipit; iar vechea împărăție a căzut, când Dumnezeu s-a arătat în trup omenesc spre înnoirea vieții veșnice[3]. A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu și prin acesta toate se puneau în mișcare, pentru că se pregătea nimicirea morții”[4].

 

„Fiți surzi, dar când cineva vă vorbește altceva decât de Hristos, Cel din neamul lui David, Cel din Maria, Care cu adevărat s-a născut, a mâncat și a băut, Care cu adevărat a fost prigonit pe timpul lui Pilat din Pont, Care cu adevărat a fost răstignit și a înviat în văzul celor cerești, al celor pământești și al celor dedesubt; Care cu adevărat a înviat din morți, înviindu-L e El Tatăl Lui; după asemănare, Tatăl lui ne va înviat în Hristos Iisus și pe noi, care credem în El fără de Care nu avem viața adevărată”[5].

 

„Slăvesc pe Iisus Hristos Dumnezeu, Care v-a înțelepțit așa. Am înțeles că ați ajuns desăvârșiți în neclintita credință, ca și cum ați fi pironiți, cu trupul și cu sufletul, în crucea Domnului Iisus Hristos și întăriți în dragoste, în sângele lui Hristos, plini de credință în Domnul nostru, Care cu adevărat este «din neamul lui David după trup»[6], dar Fiu al lui Dumnezeu după voința și puterea lui Dumnezeu, născut cu adevărat din Fecioară, botezat de Ioan, «ca să se împlinească de El toată dreptatea»[7]. Pe timpul lui Pilat din Pont și al lui Irod a fost pironit cu adevărat pentru noi cu trupul, din al cărui fruct suntem noi, din patima Lui cea de Dumnezeu fericită; «ca să ridice semn»[8] în veci prin înviere pentru a adunat pe sfinții și credincioșii Lui, fie din iudei, fie din păgâni, într-un singur trup al Bisericii Lui.

El a pătimit toate acestea că să ne mântuim. A pătimit cu adevărat și a înviat cu adevărat, nu cum spun unii necredincioși, că a pătimit în aparență, ei existând în aparență, și, precum gândesc, așa li se va întâmpla, că sunt fantome și draci.

Eu Îl știu și după înviere și cred că este. Când a venit la Petru și la cei dimpreună cu el, le-a zis: «Luați, pipăiți-mă și vedeți, că nu sunt demon fără de trup»[9]. Și îndată s-au atins de El și au crezut, unindu-se strâns și cu trupul și cu duhul Lui. De asta au disprețuit moartea și au fost găsiți mai presus de moarte. După înviere a mâncat cu ei și a băut cu ei, ca unul în trup, deși duhovnicește era unit cu Tatăl”[10].

---

[1] In. 14, 30.

[2] Lc. 1, 27, 34.

[3] Rom. 6 4.

[4] Scrierile Părinților Apostolici, P.S.B. 1, Traducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, ed. IBMBOR, București, 1979, p. 163.

[5] Ibidem, p. 172.

[6] In. 7, 42; Rom. 1, 13.

[7] Mt. 3, 15.

[8] Is. 5, 26; 11, 12; 49, 22; 62, 10.

[9] Lc. 24, 39.

[10] Scrierile Părinților Apostolici, P.S.B. 1... pp. 182-183.

 

 

Sfântul Ignatie Teoforul despre Nașterea Domnului

 

 

            Stăpânitorul veacului acestuia[1] n-a cunoscut Fecioria Mariei[2], nașterea lui Hristos din ea și moartea Domnului. Trei taine răsunătoare care s-au săvârșit în tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor? O stea a strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă și noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele și luna, horă făceau în jurul stelei, care covârșea cu lumina ei pe toate. Și tulburare a fost. De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele? Atunci orice magie s-a nimicit și orice legătură a răutății a pierit; neștiința s-a risipit; iar vechea împărăție a căzut, când Dumnezeu s-a arătat în trup omenesc spre înnoirea vieții veșnice[3]. A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu și prin acesta toate se puneau în mișcare, pentru că se pregătea nimicirea morții[4].

---

[1] In. 14, 30.

[2] Lc. 1, 27, 34.

[3] Rom. 6 4.

[4] Scrierile Părinților Apostolici, P.S.B. 1, Traducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, ed. IBMBOR, București, 1979, p. 163.

 

Moş Crăciun şi Iisus

 

Moş Crăciun şi Iisus

Dacă te porţi frumos:

Moşul îţi poate lăsa un cadou sub un brad.

Moşul trăieşte la Polul Nord.

Moşul se plimbă cu sania.

Moşul vine o dată pe an.

Moşul îţi umple ciorapii cu daruri.

Moşul coboară pe horn.

Ca să fac o poză cu Moşul, trebuie să stai la rând.

Moşul te lasă să te aşezi pe genunchii lui.

Moşul trebuie să te întrebe: „Cum te cheamă?”.

Moşul are o burtă plină cu bumbac.

Moşul râde „ho, ho, ho”.

Cei care îl ajută pe Moş, fac jucării.

Moşul te face să râzi.

Iisus, fără să-i pese cum te porţi, ţi-a făcut cadou viaţa Sa, pe care şi-a dat-o pentru tine.

Iisus e peste tot.

Iisus merge printre noi şi merge pe ape.

Iisus e mereu lângă tine ca să te ajute.

Iisus suplineşte toate necesităţile tale.

Iisus îţi bate la uşă chiar dacă nu ai coş, apoi intră în inima ta când îl inviţi tu.

Iisus este mereu lângă tine de fiecare dată când îi rosteşti numele.

Iisus îţi oferă umărul Său şi mâinile Lui pentru a te consola.

Iisus îţi ştie numele dinainte să te naşti, îţi cunoaşte trecutul şi viitorul.

Iisus nu e gras, dar are o inimă plină de iubire.

Iisus ştie că, uneori, nu ai nevoie doar de râs, ci şi de ajutor şi speranţă.

Iisus reînnoieşte vieţi, repară inimi şi reface cămine distruse.

Iisus te poate face să trăieşti din nou. De aceea îţi cer ca, în loc de un salut gol de „Crăciun Fericit”, să mi te alături în urarea mea către lume: „    FELICITĂRI, AZI IISUS S-A NĂSCUT PENTRU TINE!”

(Anonim)

Mulţumiri lui Pr. Jose Antonio Muguerza[1]

---

[1] Humberto A. Agudelo C., Vitamine zilnice pentru suflet, vol. 11, trad. Sofia Alexe, ed. Pauline, Bucureşti, 2008, pp. 59-61.

IPS Bartolomeu Anania - Cuvânt la Nașterea Domnului

 

FELICIA COSTA - Colinde 2023

Fragmente de la slujba închinată praznicului Nașterii Domnului (2019) - Parohia Ortodoxă Satchinez

File din Jurnal: Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului,

 

 

Primește-L în inimă pe Mântuitorul

 

Pentru ei nu era loc la han.

(Luca 2, 7)

 

            Să ne reamintim emoționatul moment al Nașterii lui Hristos și ne vom pătrunde de înțelesul tainic și adânc al acestui eveniment. Nu s-a găsit loc la han pentru Cel ce a venit pe lume ca să mântuiască omenirea, Cel ce era Fiul lui Dumnezeu și Împăratul lumii.

            Mulțimea de popor care se îndrepta către Betleem era mare, toți se grăbeau într-acolo, către un eveniment care li se părea a fi cel mai important atunci și care făcea ca însăși apariția Mântuitorului lumii să nu fie luată în seamă.

            Apropiindu-ne de rememorarea acestui eveniment de supremă importanță pentru lumea creștină, pregătindu-ne să întâmpinăm sărbătoarea Nașterii Domnului, să nu lăsăm grijile pământești să înăbușe ceea ce este mai important în inima noastră, să-I face loc acolo în primul rând Mântuitorului nostru, să-L primim în inimă cu iubire, cu care să ne străduim să-i ajutăm, să-i alinăm și să le ușurăm viața semenilor noștri.

            În mijlocul deșartei larme a lumii, care însoțește de cele mai multe ori marile sărbători, să avem mereu înaintea ochilor chipul dumnezeiescului Prunc, ca să ne se poată spune că nu I s-a găsit loc la noi!

            Să facem binele în numele Lui, dând deoparte toată grija cea lumească[1].

---

[1] Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, în românește de Boris Buzilă, ed. Sophia/Cartea Ortodoxă, București, 2008, p. 412.

 

Nașterea lui Hristos

 

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și

pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

(Luca 2, 14)

 

            Pe între pământul unde se propovăduiește numele lui Hristos se serbează nașterea lui Hristos. În fiecare an această sărbătoare aduce parcă cu sine un suflu proaspăt de iubire și lumină. În fiecare casă, în fiecare familie au loc pregătiri pentru această zi. Copiii o așteaptă cu bucuroasă nerăbdare, părinții se gândesc la surprizele pe care le vor face copiilor, toți stau cu gândul la cum va fi împodobit pomul de Crăciun.

            Nu trebuie să uităm însă că Crăciunul este în primul rând o zi sfântă, pe care o cinstim în amintirea acelei nemărginite Iubiri Care n-a pregetat să-L jertfească pe Fiul Său pentru mântuirea neamului omenesc. Așadar, pentru întâmpina și a petrece după cuviință această zi de sărbătoare, să fim pătrunși de evlavie în fața preacuratei icoane a Pruncului Iisus, fiindcă, altminteri, sărbătoarea ar fi lipsită de orice noimă. Sărbătorind nașterea Domnului, să ne rugăm ca duhul iubirii Sale să se trezească și să sporească în inima noastră, să afle în el iesle gata să-l primească. Să-L primim și să-I pregătim darurile de preț pe care I le vom pune înainte. Nașterea Domnului înseamnă iubire, pace, bunăvoire, iar bunăvoirea înseamnă iertare reciprocă, dorințe de bine și o dragoste care să îmbrățișeze toată omenirea.

            De acest sfânt Praznic să ne străduim să domnească în mijlocul nostru dreptatea și adevărul. Atunci se va repeta minunea: Hristos se va pogorî din nou pe pământ, fiindcă Duhul Său va sălășlui în fiecare dintre noi, iar tonurile cântării îngerești ne vor răsuna mereu în suflet, umplându-ne de nemărginită bucurie[1].

---

[1] Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, în românește de Boris Buzilă, ed. Sophia/Cartea Ortodoxă, București, 2008, p. 413.