Rugăciunea Sfântului Francisc din Assisi

 

Rugăciunea Sfântului Francisc din Assisi

 

O, Stăpâne,
fă din mine un mijlocitor al păcii Tale.
Unde este ură, eu să aduc iubire;
unde este jignire, eu să aduc iertare;
unde este dezbinare, eu să aduc unire;
unde este îndoială, eu să aduc credinţă;
unde este greşeală, eu să aduc adevărul;
unde este disperare, eu să aduc speranţă;
unde este tristeţe, eu să aduc bucurie;
unde este întuneric, eu să aduc lumină.

O, Doamne, dă-mi să văd că dreptatea Ta nu condamnă, ci vindecă; nu distruge, ci restaurează.

O, Doamne,
fă ca eu să nu caut cu tot dinadinsul
să fiu mângâiat, ci eu să mângâi;
nici să fiu înţeles, ci eu să înţeleg;
nici să fiu iubit, ci eu să iubesc.

Pentru că celui ce dă, i se va da;
celui ce iartă, i se va ierta;
cel ce moare, va învia pentru viaţa veşnică.

— Sf. Francisc din Assisi

Hrab Alexandru: Sfântul Alexandru, Patriarhul Constantinopolului –...

Când sfântul Mitrofan, întâiul patriarh al Constantinopolului, s-a apropiat de sfârșitul său cel pământesc, și a venit la el să-l cerceteze însuși marele împărat Constantin, întrebându-l pe cine va binecuvânta să primească scaunul patriarhiei după plecarea sa, sfântul Mitrofan a răspuns:

-          Domnul mi-a descoperit că după mine va lau scaunul patriarhiei Alexandru, cel

împreună cu mine slujitor, vrednic de alegere și de darul sfântului Duh…: mai multe aici:

Hrab Alexandru: Sfântul Alexandru, Patriarhul Constantinopolului –...:   

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL - NEW CATHOLIC ENCYCLOPEDIA - Autorul articolului: M. E. McIver

  

NEW CATHOLIC ENCYCLOPEDIA

SFÂNTUL IOAN
BOTEZĂTORUL

Traducere în limba română a articolului
„John the Baptist, St.”

Ediția a II-a  •  Volumul 7 (Hol-Jub)  •  pp. 1012-1015

Autorul articolului: M. E. McIver

Notă asupra traducerii: abrevierile și trimiterile scripturistice au fost adaptate uzului românesc; bibliografia a fost păstrată în forma originală.

 

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

Înaintemergătorul lui Hristos, fiul preotului Zaharia și al Sfintei Elisabeta, ruda Fecioarei Maria.

Nașterea și pruncia

Evanghelia după Luca oferă amănunte despre vestirea nașterii lui Ioan, nașterea și pruncia sa. Arhanghelul Gavriil i s-a arătat lui Zaharia în timp ce acesta își împlinea slujirea preoțească în Templu și i-a vestit că Elisabeta va zămisli un fiu la bătrânețe (Lc 1,11). Tiparul relatării corespunde celui folosit în Vechiul Testament pentru vestirea nașterii unor bărbați de seamă (Jud 13,2-20). Gavriil i-a spus lui Zaharia să-i dea fiului făgăduit numele Ioan, care înseamnă „Iahve este îndurător” (Lc 1,13). Copilul avea să fie plin de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale și să devină un ascet în Israel. El avea să-i întoarcă pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul lor și să meargă în puterea și duhul lui Ilie (1,14-17). În cântarea sa, numită Benedictus, Zaharia îl numește pe fiul său „proroc al Celui Preaînalt” (1,76). Ioan s-a născut cu șase luni înainte de Hristos (1,36), potrivit tradiției în localitatea Ain Karim, la aproximativ cinci kilometri și jumătate vest de Ierusalim. În timpul vizitei Mariei la Elisabeta, Ioan, încă nenăscut, a tresăltat de bucurie mesianică în pântecele mamei sale (1,44). Luca mai relatează că Ioan și-a petrecut tinerețea în pustie (1,80).

Sfinții Mucenici Adrian și Natalia – iubirea care îl conduce pe celălalt spre Hristos

 Sfinții Mucenici Adrian și Natalia – iubirea care îl conduce pe celălalt spre Hristos

 

Într-o lume în care iubirea este adesea confundată cu posesivitatea, confortul sau simpla emoție, viața Sfinților Mucenici Adrian și Natalia ne așază înainte o înțelegere mult mai profundă a căsătoriei. Ei ne arată că adevărata iubire nu îl reține pe celălalt de la Dumnezeu, ci îl sprijină să meargă spre El. Nu îl slăbește în fața încercărilor, ci îi dă puterea de a rămâne credincios.

Biserica Ortodoxă îi prăznuiește la 26 august. Viața lor s-a desfășurat în cetatea Nicomidiei, la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuțiilor împăratului Maximian Galeriu. Deși erau căsătoriți numai de treisprezece luni, legătura lor a devenit una dintre cele mai frumoase mărturii despre iubirea conjugală transformată în drum spre sfințenie.

Sfântul Maslu: ce fel de vindecare să aștept? - Preot Nicolae Dima (video și transcrierea videoului)

 

DESPRE SFÂNTUL MASLU ȘI VINDECAREA SUFLETEASCĂ

Mărturie și reflecție teologică despre experiența Tainei Sfântului Maslu

Atunci când Ecaterina, fiica mea, era la ATI, Părintele Isaia a insistat să vină la Ecaterina să-i facă Sfântul Maslu. Părintele Isaia de la Mănăstirea Sfântul Gherasim Kefalonitul, din județul Constanța. Noi doream să facem Sfântul Maslu, deja participasem la câteva sfinte Masluri la capela spitalului, așa că l-am invitat bucuroși pe Părintele Isaia la spital. Doar că el a vrut să facă slujba în interiorul salonului și nu la capelă.

Nu știu dacă îl știți pe Părintele Isaia... nici noi nu-l știam până atunci. Este un om care vine din Pateric. Nu pare cineva care vrea să negocieze.

Povestea Neerjei Bhanot – Eroina care și-a dat viața pentru a salva alți oameni | Mesaj devoțional

 

 

Părintele profesor Ene Braniște – studii și articole de teologie liturgică

 

Părintele profesor Ene Braniște ocupă un loc de referință în teologia ortodoxă românească, fiind unul dintre cei mai importanți cercetători ai cultului și ai spiritualității liturgice. Prin activitatea desfășurată la Institutul Teologic Universitar din București, el a format generații întregi de teologi, cărora le-a transmis nu numai cunoștințe temeinice, ci și convingerea că teologia liturgică trebuie înțeleasă din interiorul vieții Bisericii.

Opera sa cuprinde cercetări despre Sfânta Liturghie, Sfintele Taine și ierurgii, anul bisericesc, cărțile de cult, arhitectura și arta bisericească, precum și despre istoria și semnificația diferitelor rânduieli liturgice. Lucrările sale fundamentale, între care Liturgica generală și Liturgica specială, se remarcă prin rigoarea documentării, claritatea expunerii și îmbinarea cercetării istorice cu interpretarea teologică și duhovnicească.

Blândețe sau Lașitate? Învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur

 

✝) Duminica a 12-a după Rusalii (Tânărul cel bogat) - idei pentru predica

 

✝) Duminica a 12-a după Rusalii (Tânărul cel bogat)

 

În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viața veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în Cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția Cerurilor. Și iarăși zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii Lui s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință (Ev. Matei 19, 16-26).

Cateheza adolescenților și problema Bisericii - Irene Ní Mháille

 Notă introductivă

Articolul „Cateheza adolescenților și problema Bisericii”, semnat de Irene Ní Mháille, a fost publicat în revista irlandeză The Furrow, în februarie 1987. Avem, așadar, în față un text vechi de aproape patru decenii, născut într-un context catolic irlandez foarte precis.

Articolul trebuie citit ținând seama de epoca și de locul în care a apărut. Referirile la referendumul irlandez privind divorțul, la receptarea Conciliului Vatican II, la situația Bisericii Catolice din Irlanda și chiar unele expresii folosite de autoare aparțin realităților și limbajului anilor 1980. De aceea, ideile sale nu pot fi transferate automat în contextul ortodox românesc și nici nu trebuie acceptate fără discernământ.

 

Nu orice „preot ortodox” este și preot canonic

 

Foarte necesară această lămurire, mai ales într-o vreme în care veșmintele, titulatura de „preot ortodox” și apartenența la o asociație religioasă îi pot induce în eroare pe credincioși. Canonicitatea nu se stabilește prin declarații personale, ci prin comuniunea cu episcopul locului și cu Biserica Ortodoxă. Verificarea eparhiei, a ierarhului pomenit și a binecuvântării pentru slujire nu înseamnă discriminare, ci responsabilitate față de Sfintele Taine și față de propria viață duhovnicească. O informare foarte binevenită!

Ioan Botezătorul în Evanghelia după Matei - John P. Meier

 STUDIU BIBLIC

Ioan Botezătorul
în Evanghelia după Matei

John P. Meier

St. Joseph Seminary, Dunwoodie, Yonkers, New York

Traducere integrală în limba română

Publicat inițial în Journal of Biblical Literature 99/3 (1980), pp. 383-405

www.jstor.org/stable/3265373

 

I. Introducere

Scopul acestui articol este de a examina semnificația teologică specială pe care Evanghelia după Matei i-o atribuie lui Ioan Botezătorul.¹ Pentru a înțelege specificul prezentării mateiene, trebuie mai întâi să trecem în revistă, pe scurt, măsura în care toate cele patru Evanghelii concordă în tratarea Botezătorului și felul în care Marcu, Luca și Ioan îl prezintă în funcție de propriile lor scopuri.

Hrab Alexandru: Dumitru Stăniloae - Rugăciunile pentru alții și so...

Hrab Alexandru: Dumitru Stăniloae - Rugăciunile pentru alții și so...: Pr. Prof. Dumitru Stăniloae RUGĂCIUNILE PENTRU ALȚII ȘI SOBORNICITATEA BISERICII RUGĂCIUNILE PENTRU VII Sobornicitatea e opusul singurătăț...

De ce te lauzi? – Sfântul Ioan Gură de Aur | Cuvânt cu Putere despre Mândrie și Smerenie

 

MAICA DOMNULUI CA MIJLOCITOARE - Pr. Prof. D. Stăniloae

 

MAICA DOMNULUI CA MIJLOCITOARE

Pr. Prof. D. Stăniloae

Notă editorială. Studiul a fost publicat inițial în revista „Ortodoxia”, anul IV, nr. 1 (ianuarie–martie 1952), pp. 79–129. Pentru prezenta versiune destinată publicării online, ortografia a fost actualizată la normele actuale, fără schimbarea conținutului teologic ori a formulărilor autorului. Notele bibliografice au fost grupate la sfârșitul textului.

* * *

În anul 1952, în revista Ortodoxia, Părintele (Sfântul) Dumitru Stăniloae publica un amplu studiu intitulat „Maica Domnului ca mijlocitoare”. Textul, întins pe aproximativ cincizeci de pagini, poate părea astăzi dificil prin limbajul teologic, prin numeroasele citate patristice și prin polemica teologică a epocii. Problema pe care o discută este însă una cât se poate de actuală: ce înseamnă, în Ortodoxie, că Maica Domnului este mijlocitoare și cum trebuie înțeles acest lucru fără a micșora rolul unic al lui Hristos?

De la început, Părintele (Sfântul) Stăniloae precizează un lucru esențial: mijlocirea Maicii Domnului nu întrerupe contactul direct al omului cu Hristos. Aceasta este cheia întregului studiu. Hristos rămâne izvorul mântuirii, al harului și al îndumnezeirii omului. Maica Domnului nu este așezată între Hristos și om ca un obstacol și nici ca o putere autonomă, paralelă cu Dumnezeu. Dimpotrivă, tocmai pentru că este unită cu Hristos mai mult decât orice altă făptură, rolul ei trebuie înțeles în Hristos și prin Hristos. Mai mult decât o simplă rugăciune de mijlocire.

Argumente biblice despre pururea-fecioria Maicii Domnului

 

Argumente biblice despre pururea-fecioria Maicii Domnului

În jurul Maicii Domnului se repetă adesea două afirmații: că, după nașterea Mântuitorului, ea ar fi dus o viață conjugală obișnuită cu dreptul Iosif și că „frații lui Iisus” ar fi fost alți copii născuți de ea. Dar aceste concluzii nu sunt cerute de textul biblic. Dimpotrivă, citită în întregime și în duhul Bisericii, Sfânta Scriptură este în deplină armonie cu mărturisirea Maicii Domnului ca Pururea Fecioară.

Principii teologice și omiletice privind alcătuirea predicii în Biserica Ortodoxă

 

STUDIU DE OMILETICĂ

Principii teologice și omiletice privind alcătuirea predicii în Biserica Ortodoxă

Repere teologice, structurale și pastorale

OMILETICĂ ORTODOXĂ

2026

Rezumat

Predica reprezintă una dintre formele fundamentale ale slujirii învățătorești a Bisericii. În înțelegerea ortodoxă, ea nu poate fi redusă la un discurs religios cu finalitate moralizatoare și nici la o demonstrație de elocință, deoarece își primește conținutul din Revelația dumnezeiască și se desfășoară în interiorul vieții eclesiale și liturgice. Studiul de față prezintă principalele repere teologice și metodologice ale alcătuirii predicii: caracterul ei hristocentric, biblic, eclesial și pastoral; izvoarele documentării; pregătirea îndepărtată, apropiată și imediată a predicatorului; stabilirea textului, a temei, a scopului și a planului; precum și structurarea materialului în introducere, tratare și încheiere. O atenție specială este acordată raportului dintre exegeza textului, sinteza teologică și actualizarea pastorală. Concluzia cercetării este că eficiența predicii ortodoxe depinde atât de fidelitatea față de învățătura Bisericii, cât și de capacitatea predicatorului de a transforma adevărul mărturisit într-un cuvânt inteligibil, coerent și relevant pentru comunitatea concretă căreia i se adresează.

Cuvinte-cheie: predică, omiletică, propovăduire, Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, cult, predicator, actualizare pastorală.

DE CE APAR
ASOCIAȚIILE RELIGIOASE?

O analiză sociologică, juridică și ecleziologică

Rezumat

Apariția asociațiilor religioase reprezintă un fenomen complex, care nu poate fi explicat exclusiv prin ambiția unor lideri, prin conflicte doctrinare sau prin interese materiale. Din punct de vedere juridic, asocierea religioasă este una dintre formele legitime de exercitare colectivă a libertății de conștiință. Sociologic, noile organizații religioase pot apărea prin desprinderea dintr-o comunitate existentă, prin afirmarea unui lider carismatic, ca răspuns la schimbări sociale ori ca expresie a căutării unei identități spirituale mai puternice. Din perspectivă ortodoxă, trebuie făcută însă o distincție fundamentală între o asociație civilă care desfășoară activități religioase, culturale sau filantropice și o structură care pretinde că este Biserică, că posedă succesiune apostolică ori că poate constitui singură o ierarhie sacramentală. Personalitatea juridică acordată de stat nu constituie, prin ea însăși, o recunoaștere dogmatică, sacramentală sau canonică.

Cuvinte-cheie: asociație religioasă, cult religios, mișcare religioasă nouă, schismă, autoritate carismatică, libertate religioasă, canonicitate, Biserica Ortodoxă.

Vindecarea lunaticului - Predică a pr. prof. Vasile Gavrilă (2026)

 

Creează-ți viața pe care abia aștepți să o trăiești

 

Creează-ți viața pe care abia aștepți să o trăiești

 

 

Creează-ți o viață în care abia aștepți să te trezești în fiecare dimineață.

Creează-ți obiceiuri care să-ți susțină viitorul.

Rugăciune de seară inspirată din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare

 

Pornind de la frumusețea rugăciunilor din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, am alcătuit, cu ajutorul inteligenței artificiale, o variantă adaptată pentru rugăciunea personală de seară. Am evitat intenționat formulele care aparțin slujirii preoțești și Sfintei Euharistii. Textul nu are caracter liturgic oficial, ci este doar o meditație și o rugăciune personală.

 

Rugăciune de seară inspirată din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare

 

Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Părinte atotțiitorule, Cel ce ești mai presus de orice cuvânt și de orice înțelegere, Îți mulțumesc că m-ai adus până la sfârșitul acestei zile și că nu m-ai părăsit, cu toate greșelile și nevrednicia mea.

Sfântul Ioan Gură de Aur despre mersul la biserică | De ce este atât de important?

 

 

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul – românul care a sfințit pustiul Hozevei + 7 lucruri pe care ni le poate spune astăzi viața lui

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul – românul care a sfințit pustiul Hozevei

„Bucură-te, căci cu ale tale rugăciuni toate cele bune ni s-au împlinit.”

(Icosul al 3-lea)

Introducere

În istoria Bisericii Ortodoxe Române există puțini sfinți care au ajuns să fie cinstiți atât în patria lor, cât și în Țara Sfântă. Între aceștia se află și Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul de la Neamț – Hozevitul, un model de rugăciune, smerenie și iubire față de Dumnezeu.

Viața sa dovedește că adevărata sfințenie se dobândește prin credincioșie, răbdare și apropiere neîncetată de Dumnezeu.

Rugăciune pentru cei bolnavi Adaptare inspirată din rugăciunea a șasea a Tainei Sfântului Maslu

 

Rugăciune pentru cei bolnavi

Adaptare inspirată din rugăciunea a șasea a Tainei Sfântului Maslu

 

Doamne Dumnezeul nostru, Bunule și Iubitorule de oameni, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, Cel ce porți fără durere neputințele noastre și prin a Cărui rană toți ne-am vindecat; Păstorule cel bun, Care ai venit în căutarea oii celei pierdute; Cel ce dai mângâiere celor slabi la suflet și viață celor zdrobiți; Cel ce ai tămăduit pe femeia care era în curgerea sângelui de doisprezece ani; Cel ce pe fiica cananeiencei ai izbăvit-o de demonul cel cumplit; Cel ce ai iertat datoria celor doi datornici și ai dăruit iertare femeii celei păcătoase; Cel ce ai dăruit vindecare slăbănogului împreună cu iertarea păcatelor lui; Cel ce cu cuvântul ai îndreptat pe vameșul și ai primit pe tâlharul prin mărturisirea lui cea de pe urmă; Cel ce ai ridicat păcatele lumii și pe Cruce le-ai pironit;

Scrisoarea 125 - Sf. Ioan Gură de Aur către Episcopul Chiriac | Mângâiere în Vremuri de Încercare

 

Nedreptatea suferită nu îndreptățește ruperea de Biserică

 

Nedreptatea suferită nu îndreptățește ruperea de Biserică

 

Cei care părăsesc comuniunea Bisericii sau își întemeiază structuri religioase paralele îi invocă adesea pe Sfântul Nectarie al Eghinei, pe Sfântul Ioan Gură de Aur, pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop ori pe alți mari mărturisitori ai Ortodoxiei. Argumentul este însă profund greșit. Toți acești sfinți au cunoscut nedreptatea, prigoana, umilința și suferința, dar niciunul nu a răspuns prin schismă.

CÎTEVA DIN VIRTUȚILE NECESARE PREOTULUI CA PĂSTOR ȘI OM - Pr. Prof. Ene Braniște

 

Pr. Prof. Ene Braniște — „Glasul Bisericii”, anul XV, nr. 8-9, august-septembrie 1956, pp. 473-483

Notă asupra transcrierii: a fost păstrată ortografia ediției din 1956 (de exemplu: „sînt”, „cînd”, „Romînă”). Au fost înlăturate numai erorile produse de recunoașterea automată a textului; formulările și trimiterile din original au fost păstrate.

Cel dintîi semn al adevăratei vocaţii pentru preoţie şi totodată cea mai puternică dovadă a conştiinţei preotului despre sublimitatea şi reponsabilitatea misiunii sale este curăţia morală şi sfinţenia vieţii sale. Aceasta este de fapt rezultanta sau suma unor virtuţi sau calităţi creştine, care trebuie să împodobească personalitatea oricărui preot. Cîteva din ele sînt enumerate în liniile sumare cu care sfîntul apostol Pavel schiţează discipolului său Timotei chipul adevăratului sacerdot: «Se cuvine deci ca episcopul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei, treaz, cuminte, cuviincios, iubitor de streini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de cîştig urît, ci îngăduitor, paşnic, neiubitor de argint, chivernisindu-şi bine casa, avînd copii ascultători cu toată cuviinţa; căci de nu ştie cineva casa sa să şi-o chivernisească, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?» (I Tim. III, 2-5. Comp. şi tabloul corespunzător din epistola către Tit, I, 5-9).

Sfântul Ioan Gură de Aur: Ce se întâmplă când PLECI DEVREME de la Biserică?

 

Dincolo de aparențe: comuniunea canonică și responsabilitatea alegerii

 

Dincolo de aparențe:

comuniunea canonică și responsabilitatea alegerii

 

Într-o societate în care informația circulă cu rapiditate, iar oferta religioasă este tot mai diversificată, există un aspect asupra căruia, cred, foarte puțini oameni reflectează înainte de a lua decizii cu implicații spirituale majore, precum botezul copiilor, cununia sau participarea la viața unei structuri religioase aflate în afara comuniunii canonice a Bisericii Ortodoxe.