MAICA DOMNULUI CA MIJLOCITOARE
Pr. Prof. D. Stăniloae
Notă editorială. Studiul a fost publicat
inițial în revista „Ortodoxia”, anul IV, nr. 1 (ianuarie–martie 1952), pp.
79–129. Pentru prezenta versiune destinată publicării online, ortografia a fost
actualizată la normele actuale, fără schimbarea conținutului teologic ori a
formulărilor autorului. Notele bibliografice au fost grupate la sfârșitul
textului.
* *
*
În anul 1952, în revista Ortodoxia,
Părintele (Sfântul) Dumitru Stăniloae publica un amplu studiu intitulat „Maica
Domnului ca mijlocitoare”. Textul, întins pe aproximativ cincizeci de pagini,
poate părea astăzi dificil prin limbajul teologic, prin numeroasele citate
patristice și prin polemica teologică a epocii. Problema pe care o discută este
însă una cât se poate de actuală: ce înseamnă, în Ortodoxie, că Maica Domnului
este mijlocitoare și cum trebuie înțeles acest lucru fără a micșora rolul unic
al lui Hristos?
De la început, Părintele (Sfântul)
Stăniloae precizează un lucru esențial: mijlocirea Maicii Domnului nu întrerupe
contactul direct al omului cu Hristos. Aceasta este cheia întregului studiu. Hristos
rămâne izvorul mântuirii, al harului și al îndumnezeirii omului. Maica Domnului
nu este așezată între Hristos și om ca un obstacol și nici ca o putere
autonomă, paralelă cu Dumnezeu. Dimpotrivă, tocmai pentru că este unită cu
Hristos mai mult decât orice altă făptură, rolul ei trebuie înțeles în Hristos
și prin Hristos. Mai mult decât o simplă rugăciune de mijlocire.
