5 rezoluții pentru un 2019 mai bun/ Pentru 2022

 

5 rezoluții pentru un 2019 mai bun/ Pentru 2022

 

 

1. Roagă-te cât poţi mai frecvent şi mai fervent

Vrei să îl întâlneşti pe Hristos, caută-l în rugăciune! Rugăciunea este temelia unei vieţi duhovniceşti optime şi calea cea mai sigură spre Rai.

Idei pentru predica din 1 ianuarie: Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului, Sf. Ier. Vasile cel Mare și Anul Nou civil - †Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

 

Idei pentru predica

din 1 ianuarie: Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului,

Sf. Ier. Vasile cel Mare și Anul Nou civil

†Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

 

 

-        Tăierea-împrejur Mântuitorul arată că a venit să împlinească Legea, să o pună în practică, și în același timp să o plinească, adică să o desăvârșească.

-        Tăierea-împrejur Mântuitorul arată că a venit să împlinească Legea, să o pună în practică, și în același timp să o plinească, adică să o desăvârșească.

-        Taina Botezului este o tăiere-împrejur spirituală care înseamnă a tăia din preocupările noastre toate gândurile rele și toate simțămintele păcătoase.

-        Deci numele complet al Mântuitorului este Iisus – Dumnezeu Mântuitor și Hristos – Unsul lui Dumnezeu.

-        Creștinii păstrează din tradiția veche iudaică punerea numelui noului născut la vârsta de opt zile, „în general nume de sfinți, ca să fie ocrotiți prin rugăciunile lor copilul, dar și pentru a-i avea ca model”.

-        Sfântul Vasile cel Mare este „un păstor înțelept, un teolog profund, dar în același timp un om care ajută foarte mult pe cei săraci”.

-        De la Sf. Vasile cel Mare avem tradiția operei filantropice, a lucrării de caritate a Bisericii, această tradiție de a lega rugăciunea cu fapta cea bună, rugăciunea cu munca.

-        Sf. Vasile a realizat:

·         case pentru primirea străinilor;

·         case pentru bolnavi;

·         case pentru bătrâni;

·         cantine pentru săraci;

·         case pentru tratarea bolnavilor;

·         o leprozerie.

-        Anul nou civil, sărbătoare care derivă de la numele zeului roman Ianus, care era reprezentat cu două fețe, una îndreptată spre trecut și alta spre viitor, Anul Nou fiind un moment de bilanț.

-        Începutul lui ianuarie, „e timpul să ne gândim ce am făcut în trecut și să îndreptăm ceea ce n-a fost bine și să privim spre viitor cu speranță și cu gânduri bune de a săvârși mai multe fapte bune și de a ne apropia mai mult de Dumnezeu și de semenii noștri”.

Sursa: http://basilica.ro/live-parintele-patriarh-oficiaza-sf-liturghie-in-prima-zi-a-anului/

Predică la Anul Nou - Preot Profesor Ene Braniște

 

Predică la Anul Nou[i]

 

            Prăznuim astăzi zi de întreită sărbătoare!

I.                    În primul rând, sărbătorim astăzi marele praznic împărătesc al Tăierii-împrejur

a Domnului nostru Iisus Hristos, al zilei în care dumnezeiescul Prunc, potrivit rânduielilor Legii Vechi, a fost adus de sfânta Sa Maică la templu, unde a fost tăiat împrejur și a primit numele de Iisus, care înseamnă Mântuitor (cf. Luca 2, 22 și urm).

Oare mai citim Biblia?!

 

– Citește întreaga Biblie în anul care vine! (1)

– Dar nu am timp!

„Citește întreaga Bibilie într-un an!”

Corala CONTRAST - Colinde 2021

Spicuiri din slujba rânduită pentru Sărbătoarea Nașterii Domnului Arhimandritul Teofil Părăian

 

Spicuiri din slujba rânduită pentru

Sărbătoarea Nașterii Domnului

 

 

Arhimandritul Teofil Părăian

 

Sărbătoarea Nașterii Domnului Hristos este precedată de un post de patruzeci de zile (15 noiembrie – 24 decembrie) și de o înainte-prăznuire (20 – 24 decembrie). Vreme de douăsprezece zile, cât ține pomenirea evenimentului Nașterii Domnului, de la 20 decembrie până la 31 decembrie, slujbele dumnezeiești ale Bisericii noastre se referă la însuși evenimentul sărbătorit, precum și la cele ce au însoțit Nașterea Domnului: cântarea îngerilor, închinarea păstorilor și a magilor, fuga în Egipt, uciderea pruncilor, întoarcerea în Egipt și stabilirea în Nazaret. 

File din Jurnal: Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului,

 

 

Primește-L în inimă pe Mântuitorul

 

Pentru ei nu era loc la han.

(Luca 2, 7)

 

            Să ne reamintim emoționatul moment al Nașterii lui Hristos și ne vom pătrunde de înțelesul tainic și adânc al acestui eveniment. Nu s-a găsit loc la han pentru Cel ce a venit pe lume ca să mântuiască omenirea, Cel ce era Fiul lui Dumnezeu și Împăratul lumii.

Martorii Nașterii Domnului Hristos Arhimandritul Teofil Părăian

 

Martorii Nașterii Domnului Hristos

 

Arhimandritul Teofil Părăian

 

Cine zice „Hristos s naște, măriți-L...” dă mărturie despre Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Și cum noi toți, cei credincioși spunem acest cuvânt, precum și altele asemenea, suntem martori ai acestui eveniment, pe care îl sărbătorim. Martori ai Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos suntem și când spunem: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței”. 

De meditat la zile de sărbătoare

 

De meditat la zile de sărbătoare

Crăciunul este, poate, cea mai grea dintre perioadele anului. Bate și Valentine’s day. Fiindcă nicicînd presiunea socială, familială, emotională nu este atît de mare ca de Crăciun. Fericirea celorlalti, mai zgomotoasă și stridentă. Perfectiunea lor, mai vie.

PRUNC UCIDEREA

 

PRUNC UCIDEREA[1]

 

„Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte și, trimițând, a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul care îl aflase de la magi”

(Matei 2, 16).

În preajma Crăciunului, colindele noastre înfierează fapta abominabilă a lui Irod: uciderea pruncilor. Și totuși, cu tristețe, realizăm cât de mult a scăzut convingerea creștină a oamenilor de astăzi. Aproape că e nebăgat în seamă genocidul ce se comite în lumea noastră: este vorba de avort. Cu sânge rece sunt uciși milioane de copii. Pentru că de la concepere fătul este o persoană cu dreptul la viață, având suflet și trup.

PE ALTĂ CALE - IPS Andrei Andreicuț

 

PE ALTĂ CALE[1]

 

De şase săptămâni încercăm, prin post şi rugăciune, prin înfrânare şi spovedaniei, să ne primenim ieslea sufletului, pentru a-L primi pe Pruncul Mântuitor, care Se coboară printre noi, se face om ca noi, pentru a ne da nouă posibilitatea îndumnezeirii.

Eveniment istoric și Taină

 

Eveniment istoric și Taină

 

 

            Nașterea lui Hristos este un eveniment istoric, pentru că se petrece într-o anumită epocă, pe vremea când Imperiul Roman domnea Cezarul Augustus, iar în Iudeea guverna Irod. Sfinții Evangheliști insistă în accentuarea caracterului istoric al evenimentului, pentru că vor să arate că Hristos a fost o personalitate istorică, ceea ce înseamnă că a luat cu adevărat trup omenesc și că întruparea nu a fost o presupunere sau o închipuire.

Darurile lui Dumnezeu, darurile noastre și darul Crăciunului Ieromonah Calnic Berger

 

Darurile lui Dumnezeu, darurile noastre și darul Crăciunului

 

Ieromonah Calnic Berger

 

„Al Domnului este pământul și plinirea lui” (Ps 23, 1). Acest verset din Psalmi ne aduce aminte un adevărat foarte important: Dumnezeu a creat toate lucrurile și, prin urmare, toate sunt ale Lui. Dar El ne împrumută aceste lucruri pe durata vieții noastre pe acest pământ. Lumea e înainte de toate un dar al lui Dumnezeu pentru noi. În chip asemănător, făcuți după chipul lui Dumnezeu, trebuie să ne folosim în lume în primul rând ca de un dar al nostru pentru Dumnezeu și pentru ceilalți. Primind lumea ca dar și oferind-o înapoi lui Dumnezeu ca dar, lumea devine un mijloc de creștere duhovnicească și comuniune. Într-adevăr, lumea și tot ce e în ea n-au sens decât ca mediu de părtășie între cei doi poli ai existenței sale: Dumnezeu care a creat-o și omul pentru care a fost creată.

Cuvântare la Nașterea cea după trup a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos

 

Cuvântare la Nașterea cea după trup

a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului

nostru Iisus Hristos

 

 

            Astăzi văd că cerul și pământul se află întru aceeași cinste și că se înalță cele de jos până acolo unde se găsesc cele mai înalte dintre toate. Oricare ar fi firea, poziția și ordinea a celor mai presus de lume, nu există nimic mai minunat și mai valoros decât peștera și ieslea din Betleem și decât scutecele pruncului Hristos. Între cele ce a făcut de-a lungul veacurilor Dumnezeu pentru om, nu există nimic mai folositor pentru toți și mai sfânt decât ceea ce sărbătorim astăzi. Nașterea lui Hristos.

Libertatea de exprimare, LGBTQ și Crăciunul #LGBTQ #Europa

🔴 LIVE: Concertul tradițional de colinde „RĂSĂRITUL CEL DE SUS” al Patri...

Despre post

 

Ține post:

 

Ține post de la a-i judeca pe ceilalți

Ține post de la cuvinte care rănesc

Ține post de la a fi nemulțumit

Ține post de la a te enerva

Ține post de la bârfă

Tine post de la minciună

Ține post de la patimile tale

Ține post de la a-ți acorda atâta importanță

Ține post de la a te îngrijora pentru orice fleac

Ține post de la a te descuraja

Ține post de la tot ce te desparte de Dumnezeu !

 

Însă:

 

Nu ține post de la rugăciune

Nu ține post de la a face fapte bune

Nu ține post de la a face milostenie

Nu ține post de la a participa la Sfintele slujbe

Nu ține post de la iertare

Nu ține post de la răbdare

Nu ține post de la speranță

Nu ține post de la a înțelege pe celălalt

Nu ține post de la tot ce te apropie de Dumnezeu !

 

Sursa: https://www.facebook.com/photo/?fbid=10159636335381678&set=gm.1022764548568419

🔴 LIVE: Pr. Prof. Dr. Daniel Benga „Roadele Împărtășaniei conform rugăci...

The Nativity Story (2006) - un film despre Nașterea Domnului

IPS Bartolomeu Anania: Nașterea Domnului- Conferință, Iași, 2002 -

Părintele Constantin Necula, la De-a Viața Ascunselea, amintiri despre M...

Copiii învață ceea ce trăiesc

 

Copiii învață ceea ce trăiesc

 

 

            În cazul în care copiii sunt criticați în mod constant atunci când cresc, ei vor învăța să condamne.

            În cazul în care copiii sunt crescuți cu ostilitate, ei vor învăța să se bată.

Paula Hriscu-Cerul si pamantul(colind)

Mihail Bucă și Grupul Psaltic Tronos - România Mea | Arena Națională 2021

Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae

Romanovii, o familie imperială (The Romanovs: An Imperial Family)

Viața Parohiilor. Minunile Sfântului Nicolae - „Dumnezeu mi-a arătat put...

COLINDĂ CUVÂNTUL - Părintele Ovidiu-Ciprian Marțiș & Zorina Bălan

Valoarea Faptei. Darurile Părintelui Varlaam Almăjanu - Mănăstirea Parto...

Ramona Vița - Lângă ieslea minunată

Georgiana Vița - Împreună de Crăciun -Live

Pr. Florian Popa - COLIND TACUT

Oana Bozga Pintea - Colinde tradiționale (2021) [4K]

O inimă perfectă

 

O inimă perfectă

 

 

Într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraș și a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi. Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulțime de oameni și toți îi admirau inima care într-adevăr perfectă. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Da, toți au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată. Tânărul era foarte mândru de inima lui și nu contenea să se laude singur cu ea. Când deodată de mulțime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniștit, el a rostit ca pentru sine:

The Present - film motivational

The Present from Jacob Frey on Vimeo.

Ep. Dr. Nicolae al Makariopolei, Preînchipuiri euharistice, caracterul şi importanţa lor...

Preinchipuiri euharistice, ... by Hrab Alexandru

Valoarea Faptei. Centrul de Tip Familial „Preot Mihai Negrea” - îngerul ...

Ieremia

 

Ieremia

 

 

            Ieremia s-a născut cu probleme fizice, cu probleme de înțelegere și cu o boală cronică ce îi lua puțin câte puțin din viață. Chiar și așa, părinții lui încercaseră să-i ofere o viață cât mai normală și l-au trimis la școala primară „Sfânta Tereza”. 

Intrarea în biserică de Zorica Lațcu

 

Intrarea în biserică

de Zorica Lațcu

Așa Te vede duhul meu, Stăpână:

Te duce Ana, Maica-Ta de mână.

Cum urci cu pași mărunți pe sfânta scară,

În ochi porți cerul nopților de vară

Și părul Tău e caer de lumină.

Smerit în rugă, trupul mic se-nclină

Și fața de copil așteaptă harul.

Ca să-Ți picteze slava, iconarul,

Topit-a-n flăcări vechea lui comoară,

A prefăcut-on pulbere ușoară

Și pata de argint a hainei Tale,

A încrustat-o-n raze ca în zale.

În juru-Ți focul curge, ca o apă.

Cu frăgezimi de mugur care crapă,

Mânuța poartă lujerul de floare,

Iar Sfântul Duh, în fâlfâiri ușoare,

Cu vraja curăției și a milei,

s-a așezat pe umărul copilei.

Din norii albi și moi ai înălțimii,

Cuminți, îți ies în cale Heruvimii.

În cuviință mare, iconarul

Cu fie de-arnici a-ncondeiat chenarul,

Iar sus de tot, pe cea din urmă treaptă,

Potirul sfânt al jertfelor Te-așteaptă[1].

---

[1] Zorica Lațcu – Teodosia, Poezii, ediț. a II-a, ed. Sophia, București, f.a., p. 105.

Când și de ce trebuie să îngenunchem În timpul săvârșirii Sfintei Liturghii? Pr. Prof. dr. Nicolae D. Necula (Adaptare pentru blog)

 

Când și de ce trebuie să îngenunchem

În timpul săvârșirii Sfintei Liturghii?

Când și de ce îngenunchem la Sfânta Liturghie? – Sensul unei tradiții vii

Participarea la Sfânta Liturghie nu înseamnă doar prezență fizică în biserică, ci și implicarea întregii persoane: minte, inimă și trup. Gesturile pe care le facem în timpul slujbei – semnul crucii, închinarea, ridicarea mâinilor, metaniile sau îngenuncherea – nu sunt simple obiceiuri exterioare, ci exprimă credința și starea sufletească a omului înaintea lui Dumnezeu.

Îngenuncherea ocupă un loc important în viața liturgică a Bisericii. Ea exprimă smerenia omului în fața Creatorului, recunoașterea dependenței sale de Dumnezeu și dorința de a cere milă, iertare și ajutor. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia să-și plece genunchii înaintea lui Dumnezeu ca semn de respect și adorare.

Totuși, Sfânta Liturghie nu este în întregime o slujbă de pocăință, ci una a bucuriei și a întâlnirii cu Hristos Cel înviat. Din acest motiv, tradiția ortodoxă nu recomandă ca credinciosul să stea în genunchi pe toată durata slujbei. Poziția firească este statul în picioare, care exprimă atenție, participare și respect.

Există însă anumite momente cu o încărcătură spirituală aparte în care îngenuncherea are un sens profund:

La Vohodul Mic – ieșirea cu Sfânta Evanghelie amintește de începutul propovăduirii Mântuitorului. Credincioșii își exprimă respectul față de Hristos și față de cuvântul Său.

La citirea Sfintei Evanghelii – acesta este momentul în care Dumnezeu vorbește comunității prin cuvântul Său. Ascultarea trebuie să fie însoțită de atenție și evlavie.

La Vohodul Mare – ieșirea cu Cinstitele Daruri amintește de drumul Mântuitorului spre jertfă și spre mormânt. Îngenuncherea devine expresia respectului față de taina care urmează să se săvârșească.

La prefacerea Sfintelor Daruri – acesta este centrul Sfintei Liturghii, momentul în care pâinea și vinul devin Trupul și Sângele Domnului prin lucrarea Duhului Sfânt. Este punctul cel mai profund al slujbei și momentul în care întreaga comunitate își pleacă sufletul și trupul înaintea lui Dumnezeu.

Participarea la Liturghie nu presupune doar să asistăm la o slujbă, ci să intrăm într-o întâlnire vie cu Dumnezeu. Gesturile liturgice devin limbajul trupului prin care credința noastră prinde formă și exprimare[1].

---

[1] Pr. Prof. dr. Nicolae D. Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. I, ediția a II-a, ed. Trinitas, București, 2014, pp. 91-97.

 

Valentine`s Day - Pr. Prof. dr. Viorel Sava (Adaptare pentru blog)

 

Valentine`s Day

 

După anul 1989, România a intrat într-un proces accelerat de deschidere către lumea occidentală. Odată cu progresul tehnologic, libertatea de exprimare și accesul la civilizația occidentală, au fost preluate și numeroase modele culturale și spirituale străine de tradiția creștină răsăriteană. Dacă în domenii precum tehnica, organizarea socială sau responsabilitatea civică influențele occidentale au adus multe beneficii, în plan spiritual lucrurile au devenit mai complicate. Tot mai mulți oameni au început să se îndepărteze de viața religioasă autentică, iar valorile creștine au fost treptat înlocuite de modele centrate pe consum, divertisment și satisfacerea imediată a dorințelor personale.

Această criză spirituală se reflectă în numeroase comportamente întâlnite mai ales în rândul generațiilor tinere: consumul de alcool, tutun și droguri, dependența de divertisment superficial, pornografia, violența sau promovarea excesivă a unei libertăți fără limite morale. Toate acestea nu sunt doar simple manifestări sociale, ci expresia unui gol sufletesc tot mai profund. Omul modern caută pace, sens și iubire, dar încearcă să le găsească în lucruri care nu pot oferi împlinire adevărată.

În acest context a fost preluată și sărbătoarea Valentine’s Day, devenită foarte populară și în România. Ziua de 14 februarie este asociată astăzi cu imaginea iubirii romantice, însă manifestările moderne au ajuns să fie dominate aproape în totalitate de aspectul comercial: reclame, cadouri, petreceri, concursuri și promovarea unei culturi a consumului. Sărbătoarea produce mult entuziasm exterior, dar foarte puțină reflecție asupra sensului autentic al iubirii.

Sfântul Valentin, de la care provine numele acestei zile, a fost un martir creștin din primele secole. Tradițiile istorice vorbesc despre unul sau chiar doi martiri cu acest nume, însă viața lor nu are legătură cu imaginea modernă a „patronului îndrăgostiților”. Nu există mărturii care să arate că acești sfinți ar fi fost asociați cu relațiile romantice sau cu manifestările actuale dedicate zilei de 14 februarie. Asocierea dintre Sfântul Valentin și cultura modernă a iubirii romantice s-a format mult mai târziu, pe fondul unor tradiții populare și al unor influențe păgâne din lumea romană.

Din perspectivă creștină, iubirea nu este redusă la emoție trecătoare sau la atracție fizică. Iubirea adevărată presupune responsabilitate, jertfă, curăție sufletească și binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Cununiei. Relația dintre doi oameni este chemată să devină o comuniune sfântă, întemeiată pe fidelitate și respect reciproc. De aceea, transformarea iubirii într-un spectacol public, într-un produs comercial sau într-o simplă experiență trupească este văzută ca o deformare a sensului profund al iubirii.

Manifestările asociate adesea acestei zile — petreceri excesive, promovarea relațiilor superficiale, concursurile și spectacolele care banalizează intimitatea — sunt considerate expresii ale unei culturi care pune accentul mai mult pe plăcere decât pe responsabilitate morală. În loc să înalțe iubirea, multe dintre aceste manifestări o reduc la consum și divertisment.

Societatea contemporană promovează tot mai mult modele construite de mass-media, filme, seriale și cultura comercială. În locul modelelor sfinte oferite de Hristos și de sfinți, omul modern ajunge să admire celebrități, influenceri și personaje care promovează succesul exterior, libertatea fără limite și satisfacerea egoismului personal. Astfel, valorile creștine sunt marginalizate, iar viața spirituală devine tot mai puțin importantă pentru mulți oameni.

În primele secole creștine, Biserica s-a confruntat cu situații asemănătoare. Multe sărbători păgâne erau însoțite de excese, petreceri și manifestări imorale. Răspunsul Bisericii nu a fost doar condamnarea lor, ci și oferirea unui sens nou, duhovnicesc. Prin post, rugăciune, slujbe și cateheză, anumite momente din viața socială au fost transformate și orientate spre Dumnezeu.

Și astăzi, adevăratul răspuns la confuzia spirituală a lumii moderne rămâne viața duhovnicească. Nu este suficientă doar critica fenomenelor contemporane, ci este nevoie de apropierea oamenilor de Biserică, de educație religioasă, de dialog sincer și de redescoperirea valorilor creștine autentice. Mai ales tinerii au nevoie să descopere că pacea sufletească și iubirea adevărată nu se găsesc în excesele promovate de societate, ci în relația cu Dumnezeu și în trăirea unei vieți curate și responsabile.

Credința nu trebuie să rămână doar o idee sau un sentiment interior, ci trebuie să se vadă în viața concretă a omului, în alegerile sale, în comportament și în modul în care își trăiește relațiile cu ceilalți. Omul este chemat să devină lumină în lume prin faptele sale bune, prin echilibru, discernământ și prin păstrarea valorilor care dau sens și demnitate vieții[1].

 

---

[1] Pr. Prof. dr. Viorel Sava, „Valentine`s Day”, în Pr. Prof. dr. Viorel Sava, „În Biserica Slavei Tale” Studii de teologie și spiritualitate liturgică, vol. 1, Doxologia, Iași, 2012, pp. 105-110.

Valoarea Faptei. Lecțiile din mănăstire - Raiul de la Piatra Fântânele (...

Colinde: Stanilă Daliana - clasa a VII-a B - Colindăm, colindăm - live

Ce se Intampla in Corp cand POSTESTI (inclusiv postul intermitent)

Imagini surprinse la Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș - 2021

 

Sfântul Dimitrie – cleric sau militar? Preot prof. dr. Vasile Muntean

 

Sfântul Dimitrie – cleric sau militar?

Preot prof. dr. Vasile Muntean[1]

 

        Despre acest foarte prețuit mucenic au scris relativ mult – și nu o dată în manieră contradictorie – atât oameni ai Bisericii cât și slujitori din stat ai muzei Clio[2]. În comentariu actual sperăm ca, după ce trecem în revistă principalele afirmații referitoare la cel ce a fost supranumit „Izvorâtorul de mir”, să ajungem – aducând în sprijin mărturiile necesare – la o încheiere cât mai aproape de adevărul istoric. Pornim de la un Synaxarion destul de răspândit, reprodus și în presa bisericească contemporană nouă[3].