Un
text scris acum 15 ani, care surprinde cu o claritate remarcabilă realitățile
și frământările lumii pe care o trăim astăzi. O adevărată mărturie de
luciditate, discernământ și înțelegere a timpului. Textul îi aparține Mitropolitului
Bartolomeu Anania.
În
urma postării textului Sf.
Grigorie de Nazianz – Cuvînt la Arătarea lui Dumnezeu, adică la Naşterea
Mîntuitorului de la adresa: https://hrabalexandru.blogspot.com/2025/12/sf-grigorie-de-nazianz-cuvint-la.html,
prezentăm și ideile principale:
Sf. Grigorie de Nazianz – Cuvînt la Arătarea lui Dumnezeu, adică la Naşterea Mîntuitorului
Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întîmpinaţi-L!
Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă! Cîntaţi Domnului, tot pămîntul![1] (Psalm 95:1).
Şi, ca să le cuprind pe amîndouă (adică şi pe cele cereşti, şi pe cele
pămînteşti), zic: „Veselească-se cerurile şi să se bucure pămîntul!” (Psalm
95:11) pentru Cel ceresc, şi acum pămîntesc. Hristos este acum în trup, cu
cutremur şi cu bucurie vă veseliţi! (Psalm 2:11); cu bucurie, pentru
nădejde, iar cu cutremur din pricina păcatului (pentru care adică sîntem
nevrednici de venirea Lui). Hristos este acum din fecioară! Femei, petreceţi
întru feciorie, ca să vă facaţi maici ale lui Hristos! Cine nu se închină acum Celui
dintru început (pentru dumnezeire)? Cine nu-L slăveşte pe Cel mai de pe urmă
(pentru omenire)?
Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai bogate icoane în elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifă a Bisericii. În această icoană se îmbină elemente din Evanghelia după Luca (în care se vorbește despre iesle, prezența îngerilor, a păstorilor) și din Evanghelia după Matei (prezența magilor, a stelei), dar și elemente din textele apocrife, în special Protoevanghelia lui Iacov (momentul spălării Pruncului Hristos).
Darurile inimii
„Dragostea pe care o dăruim este singura pe care o
păstrăm” (Elbert Hubbard).
În această lume nebună-nebună în care
trăim, este mult mai ușor să treci ceva în contul propriu decât să faci un dar
din inimă.
Este o icoană unicat. Icoana de la biserica ridicată pe locul unde se spune că păstorii au primit vestea Nașterii Domnului. Biserica se află lângă Betleem (o distanță de câțiva km ). Locul pe care este construită această biserică a primit numele de „Câmpul păstorilor”. „Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (Luca 2, 8-15). Iată, Dumnezeu alege să anunțe venirea Fiului Său în lume unor oameni simpli, unor păstori.
