MAMA... Hrisostom Filipescu — Puține cuvinte, multă iubire

 

MAMA...

Hrisostom Filipescu — Puține cuvinte, multă iubire

Mama este mereu lângă tine. E îngerul păzitor al fiecăruia. O găsești în adierea frunzelor pe lângă care treci, în mirosul mâncărurilor pe care ți le aminteşti din copilărie. Ea e în florile pe care alegi să le dăruieşti, ea e în toate zâmbetele tale de zi cu zi. O găseşti în mâna care te atinge pe frunte când ai febră, în liniştea din zilele ploioase când te simți melancolic, ea e în culorile curcubeului şi în căldura pe care o simți în dimineţile de Crăciun.

Mama poartă lumea pe umeri. Ea este începutul tuturor începuturilor, profesorul profesorilor şi cartea cărților. Mama este sertarul în care ne depunem toate lacrimile şi zâmbetele. Mama e izvor de răbdare şi bunătate. Mama e creatorul tuturor poveştilor. E un anotimp, e un cântec dulce, glas plin de smirnă.

Mama este acea fântână care te răcorește când îți este sete, mama e acel vânt care îți mângâie obrajii în zilele toride de vară, mama e acel foc care te încălzeşte atunci când îți este frig, mama e acea sclipire care îți luminează cele mai întunecate nopți, mama e îngerul care îți alungă visele triste, mama e brațul în care îți găseşti alinarea, mama e soarele de la care primeşti lumina, mama e cerul pe bolta căruia îşi scaldă păsările zborul, mama e bucuria de a trăi, mama e tot ce a putut lăsa Dumnezeu mai pur şi mai sfânt pe pământ.

Mama trăieşte mereu cuibărită în râsul tău. Ea e locul de unde ai plecat, primul tău „acasă", primii tăi paşi în viață. Mama aduce fără să ceri până şi luna de pe cer. Dacă plângi, plânge și ea, dacă râzi, râde și ea, iar firele de nea din bucle s-au ivit de grija ta. La școală când ai fost trimis, într-un penar şi-a pus un vis. Ea e alături de tine, orice drum ai alege. Mama ceartă şi sărută în acelaşi timp. Mama e cea mai frumoasă, cea mai bună, cea mai deşteaptă, cea mai cea din lume. Ea e prima ta iubire, primul tău prieten, chiar primul om cu care te-ai certat. Însă nimic şi nimeni nu vă poate despărți. Nici timpul, nici distanţa, nici chiar moartea...

Mama ştie şi simte totul. Mama e ca o liturghie, jertfeşte jertfindu-se. Mama e candelă aprinsă, lumânare ce arde şi aduce lumina speranței oriunde. Mama este o icoană ce o poartă fiecare în suflet. Mama este ca un duhovnic la care mereu găseşti iertare, chiar şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. Mama când se roagă, rugăciunea ei pentru fiu e foc ce mistuie întreg universul şi ajunge grabnic la Dumnezeu. Mama este fiinţa care „conduce" lumea. Ce făptură minunată e mama !

„Mamă, ți-am spus astăzi cât de mult Te Iubesc ?!”