Ce se întâmplă cu sufletul după moarte în învățătura Bisericii Ortodoxe?

 Ce se întâmplă cu sufletul după moarte în învățătura Bisericii Ortodoxe?

Moartea este una dintre realitățile pe care omul le poate amâna în gând, dar nu le poate evita. În fața ei, întrebarea nu este numai cum murim, ci mai ales: ce se întâmplă cu omul după moarte? Mai există sufletul? Unde merge? Este judecat? Mai poate rugăciunea celor vii să-i fie de folos?

Biserica Ortodoxă nu răspunde acestor întrebări prin speculații despre «lumea de dincolo», ci plecând de la Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, experiența liturgică și mărturia Sfinților Părinți.

În limbajul teologiei, toate aceste învățături alcătuiesc eshatologia, adică învățătura despre realitățile ultime ale omului și ale creației.

Părintele (Sfântul) Sofian Boghiu – Folosul Spovedaniei

 

În acest cuvânt duhovnicesc, Părintele Sofian vorbește despre folosul Sfintei Spovedanii și despre importanța mărturisirii sincere a păcatelor în viața creștinului.

Spovedania nu este doar o enumerare a greșelilor, ci o întâlnire cu mila și iertarea lui Dumnezeu, un prilej de vindecare sufletească și de înnoire a vieții. Prin pocăință sinceră, omul își recunoaște slăbiciunile, își curăță conștiința și încearcă să se apropie din nou de Dumnezeu.

Dragostea lui Dumnezeu și dragostea dintre soți

 

Dragostea lui Dumnezeu și dragostea dintre soți

 

Am făcut fotografia aceasta la Trieste, pe malul Adriaticii. Nu am fotografiat atunci ceva spectaculos în mod intenționat: doar doi oameni așezați unul lângă altul, privind apa. Dar revăzând imaginea și o postare de la Pr. diacon Nicolae Hulpoi mi-am dat seama că uneori o fotografie simplă poate spune mai mult decât pare. Doi oameni, unul lângă altul, privind în aceeași direcție — poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase imagini ale iubirii dintre soți.

Durerea Tatălui și bucuria întoarcerii

 

Durerea Tatălui și bucuria întoarcerii

 

M-am gândit astăzi la Parabola fiului risipitor, pentru mine cea mai frumoasă din Sfânta Scriptură și, mai ales, la durerea tatălui care își așteaptă copilul. Un lucru care emoționează profund: durerea tatălui.

De obicei vorbim despre greșeala fiului, despre plecarea lui, despre risipire și despre pocăință. Dar poate că merită să privim și dinspre tată.

Fiul pleacă. Tatăl rămâne. Și îl așteaptă.

Pr. Teofil Părăian – Ortodoxie și bucurie | Conferință duhovnicească

 Pr. Teofil Părăian – Ortodoxie și bucurie | Conferință duhovnicească

„Toți trebuie să ne bucurăm. Toți suntem chemați la bucurie. Toți suntem îndrumați să ne bucurăm și să fim lucrători de bucurie.”

În această conferință, Părintele Teofil Părăian, unul dintre marii duhovnici români contemporani, vorbește despre bucuria creștină și despre felul în care credința ortodoxă îl cheamă pe om la o viață trăită în nădejde, lumină și apropiere de Dumnezeu.

Când păcătoșii intră înaintea celor „religioși” în Împărăția lui Dumnezeu

 

Când păcătoșii intră înaintea celor „religioși” în Împărăția lui Dumnezeu

Uneori mă gândesc la un lucru care pare nedrept la prima vedere: s-ar putea ca oameni cu un trecut foarte greu — tâlhari, desfrânați, criminali, oameni care au făcut mult rău — să intre în Împărăția lui Dumnezeu înaintea unora care au fost toată viața în Biserică.

Dar Hristos Însuși spune: „Vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu” (Matei 21, 31).

Între naștere și veșnicie: rânduiala tainică a vieții omului

 

Între naștere și veșnicie: rânduiala tainică a vieții omului

 

Viața omului are o ordine care, dacă o privești cu atenție, te cutremură.

Când ne naștem, avem nevoie de ceilalți: cineva ne spală, ne îmbracă, ne poartă în brațe și ne ajută să facem primii pași.

La bătrânețe, de multe ori avem din nou nevoie de cineva care să ne sprijine, să ne ridice și să ne ajute să pășim.