Creează-ți viața pe care abia aștepți să o trăiești

 

Creează-ți viața pe care abia aștepți să o trăiești

 

 

Creează-ți o viață în care abia aștepți să te trezești în fiecare dimineață.

Creează-ți obiceiuri care să-ți susțină viitorul.

Creează-ți disciplina care îți hrănește visurile.

Creează-ți limite care să-ți protejeze liniștea sufletească.

Creează-ți obiective care să-ți aprindă sufletul.

Creează-ți rutine care să-ți dea avânt și să te ajute să mergi înainte.

Creează-ți standarde care să reflecte valoarea ta.

Creează-ți curajul de a urmări ceea ce contează cu adevărat.

Creează-ți concentrarea care elimină distragerile.

Creează-ți răbdarea necesară pentru succesul pe termen lung.

Creează-ți consecvența ale cărei roade se adună zi după zi.

Creează-ți încrederea în propriile tale capacități.

Creează-ți spațiu pentru creștere și vindecare.

Creează-ți echilibrul dintre muncă și odihnă.

Creează-ți claritatea alegând o direcție.

Creează-ți puterea prin alegeri dificile.

Creează-ți bucuria din momentele simple.

Creează-ți reziliența trecând prin provocări.

Creează-ți un scop în spatele fiecărui efort.

Creează-ți un viitor care să se simtă ca acasă.

Încurajare:

Nu ajungi întâmplător la o viață plină de sens — o construiești, alegere cu alegere. Acțiunile mici, repetate zi de zi, modelează în tăcere un viitor de care vei fi mândru. Începe de acolo unde ești, folosește ceea ce ai și rămâi consecvent. Într-o zi, te vei trezi recunoscător că nu ai renunțat.

 

Sursa: https://www.facebook.com/intaicaracterul?__cft__[0]=AZaiNT-u2JiyzKrJG8enAnlHUImI2_lstQmRlWhD0QyE6d6Oy52Oe7aqWyu1r7nhWKHuh7KfJrVhKjkvNdc_nyPiJApU3Ck1WDDMjVAfw7bsmG0OOjxCf0WgIKkPR7OatWVnpkoIaMyFsfs-kIFOYXyT5OJVOAdVxpwLBf0ML-gO-SJuroSgsxRIBDN8oV_HlUbrRPHobxqXiv9bPNjHAJbSxVEYQelgPbh_LYgMUTvrrA&__tn__=-UC%2CP-y-R

Rugăciune de seară inspirată din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare

 

Pornind de la frumusețea rugăciunilor din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, am alcătuit, cu ajutorul inteligenței artificiale, o variantă adaptată pentru rugăciunea personală de seară. Am evitat intenționat formulele care aparțin slujirii preoțești și Sfintei Euharistii. Textul nu are caracter liturgic oficial, ci este doar o meditație și o rugăciune personală.

 

Rugăciune de seară inspirată din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare

 

Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Părinte atotțiitorule, Cel ce ești mai presus de orice cuvânt și de orice înțelegere, Îți mulțumesc că m-ai adus până la sfârșitul acestei zile și că nu m-ai părăsit, cu toate greșelile și nevrednicia mea.

Tu ești Dumnezeul cel veșnic, fără de început, nevăzut, necuprins, neschimbat, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Care este chipul bunătății Tale și pecetea cea vie a slavei Tale. Prin El ne-ai descoperit adevărul, ne-ai dăruit nădejdea vieții veșnice și ne-ai chemat din întuneric la lumina cunoașterii Tale.

Tu ai făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele. Tu ai întemeiat lumea cu înțelepciune, ai împodobit făptura și ai rânduit vremurile și anii. Tu ai zidit pe om după chipul și asemănarea Ta și l-ai așezat în mijlocul creației, ca să Te cunoască, să Te iubească și să-Ți mulțumească.

Dar omul s-a depărtat de Tine prin neascultare, iar eu, urmând slăbiciunii sale, m-am abătut de multe ori de la voia Ta. Cu toate acestea, Tu nu Te-ai întors pentru totdeauna de la făptura Ta și nu ai uitat lucrul mâinilor Tale.

Din neam în neam ai trimis proroci, ai săvârșit minuni prin sfinții Tăi și ai vestit mântuirea ce avea să vină. Iar la plinirea vremii, L-ai trimis în lume pe Unul-Născut Fiul Tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a întrupat din Sfânta Fecioară Maria și S-a făcut om pentru mântuirea noastră.

El a viețuit între oameni, a vindecat bolile, a mângâiat pe cei întristați, a primit pe cei păcătoși, a binevestit săracilor și a deschis calea împărăției Tale. S-a dat pe Sine pentru viața lumii, a primit Crucea, a coborât până la moarte și a înviat a treia zi, zdrobind puterea iadului.

S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Ta, iarăși urmând să vină cu slavă, ca să judece lumea cu dreptate și să răsplătească fiecăruia după faptele sale.

Pentru toate acestea, Îți mulțumesc, Dumnezeul meu, deși nu știu să-Ți mulțumesc așa cum se cuvine. Îți mulțumesc pentru binefacerile pe care le cunosc și pentru cele pe care nu le cunosc, pentru cele arătate și pentru cele ascunse, pentru darurile primite și pentru primejdiile de care m-ai păzit fără ca eu să-mi dau seama.

Iartă-mi, Doamne, toate câte am greșit în această zi: cu gândul, cu vorba, cu fapta, cu nepăsarea, cu judecarea aproapelui, cu mânia, cu mândria, cu iubirea de sine și cu lipsa mea de recunoștință.

Iartă-mă pentru binele pe care puteam să-l fac și nu l-am făcut, pentru cuvintele bune pe care puteam să le rostesc și le-am păstrat, pentru omul pe care puteam să-l ajut și l-am trecut cu vederea.

Curățește inima mea de toată întinăciunea. Îndreaptă gândurile mele, păzește mintea mea, liniștește tulburarea sufletului meu și dă-mi pocăință adevărată, fără deznădejde și fără îndreptățire de sine.

Pomenește, Doamne, Sfânta Ta Biserică și păzește-o în pace, în adevăr și în unitatea credinței. Întărește pe episcopi, pe preoți, pe diaconi, pe monahi și pe toți cei care Îți slujesc cu sinceritate.

Pomenește țara noastră, conducătorii ei și pe toți cei cărora li s-a încredințat răspunderea pentru viața celorlalți. Dă-le înțelepciune, dreptate și milă, ca să putem duce viață pașnică și cinstită.

Pomenește, Doamne, pe cei bolnavi, pe cei singuri, pe cei săraci, pe văduve și pe orfani, pe cei aflați în călătorie, în spitale, în închisori, în războaie sau în orice fel de primejdie. Mângâie pe cei întristați, întărește pe cei slabi și ridică pe cei căzuți.

Pomenește pe cei ce mă iubesc și pe cei pe care îi iubesc. Pomenește și pe cei care nu mă iubesc, pe cei care m-au rănit și pe cei pe care eu i-am rănit. Stinge vrajba dintre noi și nu îngădui ca răul să prindă rădăcini în inimile noastre.

Pomenește pe binefăcătorii mei, pe dascălii mei, pe cei care m-au povățuit spre bine și pe toți cei care mi-au cerut să mă rog pentru ei. Răsplătește-le lor cu darurile Tale cele bogate.

Pomenește, Doamne, și pe cei adormiți din neamul meu, pe părinții, rudeniile, prietenii și cunoscuții mei care au plecat din această viață. Odihnește-i în loc luminat, în loc de verdeață și în loc de pace, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin.

Iar pe mine, păcătosul, nu mă lăsa pradă nepăsării și împietririi inimii. Învață-mă să cunosc cât de scurtă este viața aceasta și să folosesc timpul care mi-a mai rămas spre pocăință, spre iubirea aproapelui și spre împlinirea poruncilor Tale.

Dă-mi să primesc cele ce se întâmplă cu credință și cu nădejde. Ferește-mă de gândul că sunt părăsit, căci Tu ești aproape de cei care Te cheamă cu inimă smerită.

În noaptea aceasta, păzește-mă de toată lucrarea vrăjmașului, de frică, de tulburare, de vise rele și de orice întunecare a minții. Dăruiește trupului meu odihnă, iar sufletului meu trezvie și pace.

Trimite îngerul Tău cel păzitor să mă acopere și să mă îndrume. Iar dacă somnul acestei nopți va fi ultimul meu somn pe pământ, nu mă lăsa nepregătit, ci primește-mă în mila Ta și mă învrednicește de răspuns bun înaintea judecății Tale.

Dacă îmi vei dărui să văd lumina unei noi zile, ajută-mă să mă ridic cu mulțumire și să încep toate lucrurile mele cu gândul la Tine. Pune strajă gurii mele, curăție ochilor mei, smerenie minții mele și dragoste inimii mele.

Dă-mi să nu trec nepăsător pe lângă suferința aproapelui, să nu răspund răului cu rău și să nu caut numai folosul meu. Învață-mă să fiu blând fără slăbiciune, drept fără cruzime, hotărât fără mândrie și milostiv fără fățărnicie.

Tu cunoști, Doamne, nevoile fiecăruia dintre noi. Tu cunoști numele, viața, durerea și dorința fiecărui om. Revarsă peste lume mila Ta și dă fiecăruia ceea ce este de folos pentru mântuire.

Pe cei buni păstrează-i în bunătate. Pe cei rătăciți întoarce-i. Pe cei slabi întărește-i. Pe cei împietriți trezește-i. Pe cei care fac răul oprește-i, iar pe cei nedreptățiți apără-i.

Adu-Ți aminte, Doamne, de întreaga făptură și nu ne răsplăti după păcatele noastre. Nu pentru dreptatea noastră cerem mila Ta, căci nu avem cu ce să ne lăudăm, ci pentru bunătatea și iubirea Ta de oameni.

Dă-ne să avem o singură inimă în căutarea binelui și să slăvim numele Tău cel sfânt, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

Sf. Paisie - Despre umilința copilului în public

 

Sfântul Ioan Gură de Aur despre mersul la biserică | De ce este atât de important?

 

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul – românul care a sfințit pustiul Hozevei

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul – românul care a sfințit pustiul Hozevei

„Bucură-te, căci cu ale tale rugăciuni toate cele bune ni s-au împlinit.”

(Icosul al 3-lea)

Introducere

În istoria Bisericii Ortodoxe Române există puțini sfinți care au ajuns să fie cinstiți atât în patria lor, cât și în Țara Sfântă. Între aceștia se află și Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul de la Neamț – Hozevitul, un model de rugăciune, smerenie și iubire față de Dumnezeu.

Viața sa dovedește că adevărata sfințenie se dobândește prin credincioșie, răbdare și apropiere neîncetată de Dumnezeu.

Copilăria

Sfântul s-a născut la 23 iulie 1913, în Crăiniceni, județul Botoșani, primind la Botez numele Ilie. Rămas orfan de mic, a fost crescut de bunica sa, Maria Iacob, care i-a insuflat dragostea pentru rugăciune, post și viața Bisericii.

Chemarea la monahism

Deși familia îl dorea student la Teologie, el a ales viața monahală. În anul 1933 a intrat în Mănăstirea Neamț, iar în 8 aprilie 1936 a fost tuns în monahism, primind numele Ioan.

În Țara Sfântă

În același an a plecat în Țara Sfântă, unde a împlinit numeroase ascultări smerite și a îngrijit bolnavi. Ziua slujea aproapelui, iar noaptea se dedica rugăciunii și citirii Sfinților Părinți.

Încercări și slujire

A viețuit în pustiul Qumran, a trecut prin încercările războiului și a fost prizonier aproape un an. În 1947 a fost hirotonit diacon și a slujit pelerinilor români la Schitul de la Iordan.

Ultimii ani

Din 1953 s-a retras în Peștera Sfintei Ana, unde a dus o viață de mare nevoință. La 5 august 1960 a trecut la Domnul, iar în 1980 moaștele sale au fost descoperite întregi. În 1992 a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Învățătură

Sfântul Ioan Iacob ne învață să iubim rugăciunea, să slujim cu smerenie, să răbdăm încercările și să-L punem pe Dumnezeu în centrul vieții noastre.

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Rugăciune pentru cei bolnavi Adaptare inspirată din rugăciunea a șasea a Tainei Sfântului Maslu

 

Rugăciune pentru cei bolnavi

Adaptare inspirată din rugăciunea a șasea a Tainei Sfântului Maslu

 

Doamne Dumnezeul nostru, Bunule și Iubitorule de oameni, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, Cel ce porți fără durere neputințele noastre și prin a Cărui rană toți ne-am vindecat; Păstorule cel bun, Care ai venit în căutarea oii celei pierdute; Cel ce dai mângâiere celor slabi la suflet și viață celor zdrobiți; Cel ce ai tămăduit pe femeia care era în curgerea sângelui de doisprezece ani; Cel ce pe fiica cananeiencei ai izbăvit-o de demonul cel cumplit; Cel ce ai iertat datoria celor doi datornici și ai dăruit iertare femeii celei păcătoase; Cel ce ai dăruit vindecare slăbănogului împreună cu iertarea păcatelor lui; Cel ce cu cuvântul ai îndreptat pe vameșul și ai primit pe tâlharul prin mărturisirea lui cea de pe urmă; Cel ce ai ridicat păcatele lumii și pe Cruce le-ai pironit;

Ție mă rog și cu smerenie cad înaintea Ta: în bunătatea Ta, Însuți slăbește, lasă și iartă, Dumnezeule, fărădelegile și păcatele robului Tău (roabei Tale) (N): greșelile lui (ei) cele de voie și cele fără de voie, cele cu știință și cele cu neștiință, cele prin călcarea poruncilor și prin neascultare, cele din timpul nopții și cele din timpul zilei.

Și dacă a greșit prin cuvânt, prin faptă, prin gând, cu ochii, cu auzul, cu mirosul, cu pipăitul, cu gustul sau prin orice poftă trupească ori sufletească, ori în orice chip s-a depărtat de voia și de sfințenia Ta, ca un Dumnezeu bun și iubitor de oameni, Care nu ții minte răul, iartă-l (iart-o).

Nu-l (Nu o) lăsa să cadă în viață întinată și nici să alerge pe căile pierzării, ci întărește-l (întărește-o) în credință, în nădejde și în dragoste.

Treci cu vederea, ca un Dumnezeu milostiv, toate păcatele lui (ei). Izbăvește-l (Izbăvește-o) de chinul cel veșnic și dăruiește-i pocăință, pace și mângâiere.

Umple gura lui (ei) de lauda Ta. Deschide buzele lui (ei) spre slăvirea numelui Tău. Întinde mâinile lui (ei) spre lucrarea poruncilor Tale. Îndreptează pașii lui (ei) pe calea Evangheliei Tale și întărește toate mădularele, sufletul, mintea și inima lui (ei) cu harul Tău cel dumnezeiesc.

Adu-Ți aminte, Doamne, de rugăciunea regelui Iezechia, pe care ai ascultat-o în ceasul întristării și al apropierii morții. Ascultă și acum rugăciunea mea pentru robul Tău (roaba Ta) (N) și fă cu el (ea) ceea ce este de folos pentru mântuire și pentru viață.

Tu, Doamne Iisuse Hristoase, ne-ai poruncit să iertăm de șaptezeci de ori câte șapte celor ce greșesc și Te bucuri de întoarcerea celor rătăciți. Arată și acum mila Ta peste robul Tău (roaba Ta), ridică-l (ridic-o) din boală dacă aceasta este voia Ta, întărește-l (întărește-o) în încercare și dăruiește-i sănătate sufletească și trupească, spre slava numelui Tău.

Că precum este slava Ta, așa este și mila Ta, iar eu Îți înalț slavă și mulțumire, împreună Tatălui Celui fără de început și Preasfântului, Bunului și de-viață-făcătorului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

 

Scrisoarea 125 - Sf. Ioan Gură de Aur către Episcopul Chiriac | Mângâiere în Vremuri de Încercare