Sfântul Paisie Aghioritul: Greșelile părinților le plătesc copiii

 Sfântul Paisie Aghioritul: Greșelile părinților le plătesc copiii

Sfântul Paisie Aghioritul vorbește, cu multă sinceritate și discernământ, despre suferința copiilor provocată uneori chiar de greșelile părinților.

În acest cuvânt, Sfântul Paisie arată cât de mult poate influența comportamentul părinților sufletul unui copil și avertizează asupra asprimii, nepăsării și lipsei unei adevărate educații creștine.

„Greșelile părinților le plătesc copiii.”

Dar mesajul său nu este unul lipsit de speranță. Dumnezeu nu-i părăsește pe copiii nedreptățiți și poate rândui împrejurări prin care aceștia să găsească drumul spre credință și spre vindecare sufletească.

Sfântul Paisie vorbește și despre puterea pocăinței părinților, despre rugăciunea pentru copii și despre modul minunat în care Dumnezeu poate întoarce spre bine chiar și situațiile care par fără ieșire.

Un cuvânt de mare actualitate pentru părinți, bunici, educatori și pentru toți cei preocupați de formarea sufletească a copiilor.

Dacă acest material v-a fost de folos, îl puteți distribui și celor care au nevoie de un asemenea cuvânt.

De ce ne rugăm pentru cei morți? Argumente biblice și patristice

 

De ce ne rugăm pentru cei morți? Argumente biblice și patristice

Teologie ortodoxă • Viața de după moarte • Rugăciunea pentru cei adormiți

Moartea unui om drag ridică inevitabil o întrebare: ce mai putem face pentru el după ce a plecat din această lume? Mai are vreun rost să ne rugăm pentru cineva care nu mai poate răspunde chemării noastre? Îi poate fi de folos pomenirea la Sfânta Liturghie? Poate rugăciunea celor vii să influențeze starea sufletului după moarte?

Biserica Ortodoxă răspunde afirmativ: rugăciunea pentru cei adormiți este o expresie a iubirii, a comuniunii Bisericii și a credinței în milostivirea lui Dumnezeu.

Creștinii nu se roagă pentru cei morți din simplul atașament față de o tradiție moștenită, ci pentru că mărturisesc că moartea trupească nu înseamnă dispariția persoanei și nici încetarea legăturii sale cu Biserica.

 

Reviste și biblioteci teologice online – resurse pentru studiul teologiei ortodoxe

 

Pentru cei interesați de teologie, istoria Bisericii, patristică, spiritualitate, omiletică, catehetică sau cercetare academică, internetul pune astăzi la dispoziție numeroase reviste și biblioteci teologice care, în trecut, puteau fi consultate doar în marile biblioteci.

Unele dintre aceste publicații au o istorie de zeci de ani și cuprind studii semnate de profesori de teologie, ierarhi, preoți și cercetători. Pentru studenții la teologie, masteranzi, doctoranzi, profesori de religie sau pur și simplu pentru cei care doresc să aprofundeze anumite teme, ele pot constitui puncte de plecare foarte bune pentru documentare.

CHIPURI DE MAME CREŞTINE ÎN EDUCAȚIA RELIGIOASĂ - Profesor Teodor M. Popescu

 

CHIPURI DE MAME CREŞTINE ÎN EDUCAȚIA RELIGIOASĂ

Pilde de credință, devotament și pedagogie creștină din Biserica Primară și Epoca Bizantină

Profesor Teodor M. Popescu

❖  ❖  ❖

I. Introducere: Misiunea și Elogiul Mamelor Creștine

Elogiul mamelor creştine s-a făcut de mult, cu fapta şi cu cuvântul. Educația familială a creştinilor a fost ilustrată cu numeroase figuri de sfinți și de mari slujitori ai Bisericii şi ai societății. Unele mame celebre, cunoscute ca educatoare ideale, sunt numai câteva din multele care au făcut din copiii lor oameni: oameni de valoare creştină şi socială.

Ele s-au impus admirației şi respectului lumii creştine şi necreştine. În vremea de încordată luptă religios-morală şi culturală, între Creştinismul biruitor şi păgânismul elin, în secolul al IV-lea, când Iulian Apostatul căuta să discrediteze credința „galileenilor”, s-o facă ridicolă şi s-o înnăbuşe, cel mai vestit retor al timpului, unul din marile chipuri de păgâni prinşi cu toată ființa lor de tradițiile şi de gloria elinismului, profesorul Libanius, a rostit aceste cuvinte de admirație care au rămas înscrise ca un imn în cartea de aur a Creştinismului:

„Ce femei admirabile sunt la creştini!” — Libanius, profesor de retorică (secolul al IV-lea)

 

11 site-uri ortodoxe utile: Biblia, Patericul, Filocalia și cărți de rugăciune

 

11 site-uri ortodoxe utile: Biblia, Patericul, Filocalia și cărți de rugăciune

 

Internetul poate fi și un spațiu folositor pentru cei care caută Sfânta Scriptură, texte de spiritualitate ortodoxă, cărți de rugăciune sau resurse culturale. Dincolo de rețelele sociale și de multitudinea informațiilor care apar zilnic, există câteva site-uri care pot deveni adevărate instrumente de lucru pentru creștini, profesori de religie, elevi, studenți la teologie sau pentru oricine dorește să aprofundeze cultura și spiritualitatea creștină.

Am adunat mai jos câteva dintre aceste resurse.

„Iar femeia să se teamă de bărbat”: ce spune, de fapt, Sfântul Apostol Pavel?

 „Iar femeia să se teamă de bărbat”: ce spune, de fapt, Sfântul Apostol Pavel?

O lectură filologică și teologică a textului din Efeseni 5, 33

 

Expresia „iar femeia să se teamă de bărbat”, rostită la sfârșitul Apostolului citit în cadrul Sfintei Taine a Cununiei, este unul dintre cele mai cunoscute, dar și dintre cele mai greșit înțelese pasaje din Noul Testament.

Unii o interpretează ca pe o poruncă prin care soția ar trebui să trăiască într-o permanentă teamă față de soțul ei. Alții, încercând să îndepărteze această interpretare, propun înlocuirea cuvântului „teamă” cu „respect”, considerând că astfel ar reda mai bine învățătura creștină despre căsătorie.

Dar ce spune, de fapt, textul original? A folosit Sfântul Apostol Pavel un cuvânt care înseamnă „teamă” sau unul care înseamnă „respect”? Și, mai ales, de ce este această expresie citită la Cununie, într-un pasaj în care iubirea dintre soți este comparată cu iubirea jertfelnică a lui Hristos pentru Biserică?

Pentru a înțelege corect aceste cuvinte, trebuie să păstrăm atât fidelitatea față de textul grecesc, cât și contextul teologic în care au fost rostite. Nu este nevoie nici să modificăm Scriptura pentru a o face mai plăcută auzului contemporan, nici să transformăm un cuvânt într-o justificare a autorității exercitate prin frică.

„Suflă și scuipă de trei ori!” De ce nu trebuie să scuipăm copilul la Botez?

„Suflă și scuipă de trei ori!”

De ce nu trebuie să scuipăm copilul la Botez?

Sensul lepădărilor, al rugăciunilor de exorcizare și al responsabilității nașilor

1. Un gest pe care îl vedem, dar pe care nu îl înțelegem întotdeauna

Am participat la numeroase botezuri, uneori și în calitate de cameraman, și am observat un lucru care m-a pus pe gânduri. Când preotul rostește îndemnul de a sufla și de a scuipa de trei ori, unii nași se întorc spre copil și fac acest gest asupra lui.

Nu o fac din răutate, desigur, ci din necunoașterea semnificației liturgice a momentului. Tocmai această neînțelegere arată cât de necesară este cateheza înaintea Sfântului Botez: nu asistăm la o formalitate sau la un obicei popular, ci la lepădarea de Satana și la mărturisirea unirii cu Hristos.

Nașul nu scuipă copilul. Gestul său, săvârșit simbolic către apus, exprimă respingerea diavolului și a lucrărilor lui. Copilul nu este obiectul lepădării, ci persoana pentru care nașul mărturisește credința și își asumă răspunderea creșterii duhovnicești.