Cât de mult s-a schimbat lumea? Lecții duhovnicești despre dreptate si nedreptate

 

Cât de mult s-a schimbat lumea? Lecții duhovnicești despre dreptate si nedreptate

 

Cât de mult s-a schimbat lumea? O reflecție duhovnicească actuală

Trăim într-o lume în care valorile par tot mai răsturnate. Ceea ce altădată era considerat rău, astăzi este adesea acceptat sau chiar admirat. Fragmentul din cartea „Cu durere și dragoste pentru omul contemporan” a Cuviosului Paisie Aghioritul ne oferă o perspectivă profundă asupra acestei realități și ne invită la o cercetare sinceră a propriei vieți.

Lumea falsului și a înșelăciunii

Cuviosul Paisie observă cu durere că oamenii au ajuns să falsifice aproape totul. Nu este vorba doar despre lucruri materiale, ci și despre relații, intenții și comportamente. Înșelăciunea a devenit o practică obișnuită, iar cel care reușește să „păcălească” pe altul este privit ca fiind inteligent sau descurcăreț.

Această mentalitate schimbă profund sufletul omului. În loc să caute adevărul și binele, omul ajunge să caute avantajul personal cu orice preț, chiar dacă acest lucru înseamnă nedreptate față de aproapele său.

Greutatea de a rămâne drept

Unul dintre cele mai puternice mesaje ale textului este dificultatea de a rămâne cinstit într-o lume coruptă. Omul drept ajunge adesea pus în situații-limită: la locul de muncă este presat să accepte compromisuri, să înșele sau să participe la nedreptăți.

Refuzul acestor lucruri nu vine fără cost. Uneori înseamnă pierderi materiale, marginalizare sau chiar suferință. A rămâne drept devine o luptă continuă, o alegere conștientă, zi de zi.

Dreptatea și ajutorul lui Dumnezeu

Și totuși, mesajul nu este unul de deznădejde. Dimpotrivă. Cuviosul Paisie subliniază un adevăr esențial: omul drept nu este niciodată singur. El Îl are pe Dumnezeu de partea sa.

Chiar dacă oamenii îl împing „spre cele de jos”, Dumnezeu îl ridică „spre cele de sus”. Această imagine este una de o mare frumusețe duhovnicească: asemenea unei plute care se ridică la suprafață, sufletul dreptului este înălțat de har, chiar și atunci când pare că pierde.

Răbdarea devine astfel cheia. Nu o răbdare pasivă, ci una plină de credință și nădejde.

O lecție despre adevărata reușită

Un exemplu impresionant din text vorbește despre un om nedreptățit de propriii frați, care nu s-a revoltat, ci a primit totul cu liniște și credință. În timp, ceea ce părea pierdere s-a transformat în binecuvântare, iar el a ajuns să fie răsplătit chiar din această viață.

În contrast, cei care au ales nedreptatea au ajuns, în final, să piardă totul.

Această întâmplare ne arată că adevărata reușită nu este cea imediată, ci cea binecuvântată de Dumnezeu.

Concluzie: Ce alegem?

Într-o lume în care nedreptatea pare să câștige teren, suntem puși în fața unei alegeri simple, dar decisive: alegem calea ușoară a compromisului sau calea grea, dar dreaptă?

Mesajul Cuviosului Paisie este limpede și actual: nu există nimic mai rău decât nedreptatea. De aceea, orice am face, să căutăm să avem binecuvântarea lui Dumnezeu în viața noastră.

Pentru că, în cele din urmă, aceasta este singura care contează cu adevărat.

Cuviosul Paisie Aghioritul - Cu Durere Si Dragoste Pentru Omul Contemporan - Cel Drept Are Pe Dumnezeu de ... by Hrab Alexandru

Arhim. Emilianos Simonopetritul - AȘTEPTAREA LUI DUMNEZEU - Despre boală, suferință și moarte

 

Arhim. Emilianos Simonopetritul-AȘTEPTAREA LUI DUMNEZEU-Despre boală, suferință și moarte by Basileios Theodoros

Credința

 

Credința

 

            Pământurile erau arse și crăpate din lipsă de ploaie. Frunzele palide și îngălbenite de-abia că se mai țineau pe crengi. Iarba de pe pajiști se ofilise. Oamenii erau încordați și nervoși, cercetând cerul de cristal de culoarea albastrului de cobalt.

            Săptămânile se înșirau una după alta tot mai fierbinți și de luni de zile nu mai căzuse nici o ploaie adevărată.

            Preotul organiză în piața din fața bisericii o oră specială de rugăciune pentru a implora ploaie de la Dumnezeu.

La ora stabilită piața era plină de lume îngrijorată, dar plină de încredere.

Mulți aduseră cu ei obiecte care dădeau mărturie despre credința lor. Parohul privea cu

Admirație Bibliile, crucile, rozariile.

            Nu reușea însă să-și dezlipească privirile de la o fetiță așezată cuminte în primul rând.

            Pe genunchi avea o umbrelă roșie.

A te ruga înseamnă să ceri ploaia, a crede înseamnă să-ți iei umbrela[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Viața e tot ce avem (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Dominica Goția, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 69-70.

Secvențe TRINITAS. Tudor Sișu, reîntoarcerea la credință (01 05 2018)

RS - Dr. Radu Tincu - Pacatele religioase, explicate stiintific

George Grigoriu si Acad. Leon Danaila: Dialog de suflet in Lumina Invierii

Minunile credintei in Lumina Invierii: Prof. Constantin Dulcan si Lect. ...

RS- Dr. Virgil Stroescu: Materialistii nu pot explica sufletul. Undele r...

Abandon total

 

Abandon total

 

Nu te neliniști din cauza greutăților vieții, din cauza suișurilor și coborâșurilor, din cauza dezamăgirilor, din cauza viitorului mai mult sau mai puțin sumbru. Dorește ceea ce dorește Dumnezeu. Oferă-i sacrificiul sufletului tău simplu în mijlocul neliniștilor și greutăților și, mai ales, acceptă voia Lui. Nu contează că te consideri un ratat dacă Dumnezeu te consideră pe deplin realizat după placul Lui. Lasă-te cu încredere în mâinile lui dumnezeu, cate te iubește și va ajunge la tine, deși tu nu-l vezi. Gândește-te că ești în mâinile Lui, ocrotit cu atât mai puternic cu cât te simți mai trist și dezolat. Trăiește fericit, trăiește în pace, nimic să nu te deranjeze, nimic să nu te neliniștească, nici oboseala, nici eșecurile. Fă să apară și să se mențină tot timpul un zâmbet dulce pe fața ta, mărturie că Dumnezeu te călăuzește mereu. Și în adâncul inimii tale pune, înainte de toate, tot ceea ce te umple de pacea lui Dumnezeu. Roagă-te cu ardoare și ai încredere.

(Părintele Teilhard de Chardin)[1].

---

[1] Humberto A. Agudelo C., Vitamine zilnice pentru suflet, vol. 4, ed. Pauline, București, 2004, P. 88-89.

Despre încrederea în Dumnezeu

Despre încrederea în Dumnezeu

A vorbi despre încredințarea în Mâinile lui Dumnezeu, a privi imagini motivaționale în legătură cu această încredințare, a viziona filme cu oameni care și-au pus toată nădejdea în Dumnezeu, reușind într-un „final fericit” și a citi versete biblice despre acest lucru este cel mai ușor. Te gândești că atunci când valurile vieții vor veni peste tine te vei simți pregătit și ești pregătit. Dar tu în acel moment ești ca Sf. Ap. Petru. Crezi până la o vreme, primești cu bucurie Cuvântul Domnului, dar nu ai rădăcină, și la vreme de încercare te lepezi și nu mai crezi în ajutorul lui Dumnezeu sau luându-te cu grijile și plăcerile vieții te sufoci și gândul de încredințare în Dumnezeu dispare (cf. Lc 8, 13-14). Nu mai vezi mâna lui Hristos întinsă spre tine. Tu nu ești în stare să spui nici măcar „Doamne miluiește-mă”. Este ușor să-i spui unui om că lucrurile se vor așeza și că totul va fi bine. Dar când acel om vede că lucrurile nu se mai așază în viața lui, crezi că el mai gândește la rezolvare?! Este asemănător bolnavului de cancer care săracul știe că moare, dar toți îi spun că se face bine. Nimeni nu are curajul să-i spună „mori cu demnitate!” Cum să vezi tu ajutorul lui Dumnezeu când aștepți poate o vindecare sau îți vezi copilul bolnav, luptând cu moartea, iar mâna vindecătoare a lui Hristos nu apare sau întârzie să apară, când, poate, Dumnezeu îți i-a părinții într-un mod tragic, când ești copil și îți vezi mama murind? Ori când îți pierzi copilul nenăscut? Ești asemenea cuvintelor pe care azi le-am citit la un coleg pe Facebook:

„...Cu toată creatura

mi-am ridicat în vânturi rănile

şi-am aşteptat: oh, nici o minune nu se-mplineşte.

Nu se-mplineşte, nu se-mplineşte!

Şi totuşi cu cuvinte simple ca ale noastre

s-au făcut lumea, stihiile, ziua şi focul.

Cu picioare ca ale noastre

Iisus a umblat peste ape”

(Lucian Blaga, Tristețe metafizică).

            Suntem trăitori după aceste cuvinte pe care le spunem în Acatistul Sf. Nectarie: „în focul încercărilor puțină credință avem (…) și în inimile noastre se cuibăresc ușor îndoiala și deznădejdea”(Icos 10). Și așa este. Poate ești în situația în care ai făcut „rețete de acatiste” și zile de post și Dumnezeu nu răspunde. Zile în care ți-ai chemat sfinții apropiați în ajutor și nu vezi ajutorul. Ești atât de deznădăjduit încât nu mai vezi alte binefaceri ale lui Dumnezeu. Te întrebi ce vrea Dumnezeu de la tine sau cu tine? Dar nici la asta nu ai răspuns. Cazi în genunchi și aștepți. Te lepezi ca și Petru și iar revii ca Sf. Petru.

            Este ușor să vorbim despre iubirea lui Dumnezeu, dar este greu să trăim în această iubire. De cele mai multe ori ceea ce spunem despre Dumnezeu sunt „doar povești”, pentru că atunci când ai de dat proba credinței ești corigent. Bine că Dumnezeu nu ne lasă și repetenți.

            Și totuși ești „obligat” la o speranță sau de cele mai multe ori la „muncă” veșnică. Nu știm niciodată Judecățile lui Dumnezeu și tare ne-am dori să le cunoaștem ca să ne liniștim!

Te-ai saturat de viață? Urmărește asta!

 

  Nick Vujicic - Viața fară membre from Hrab Alexandru on Vimeo.