Între naștere și veșnicie: rânduiala tainică a vieții
omului
Viața
omului are o ordine care, dacă o privești cu atenție, te cutremură.
Când
ne naștem, avem nevoie de ceilalți: cineva ne spală, ne îmbracă, ne poartă în
brațe și ne ajută să facem primii pași.
La
bătrânețe, de multe ori avem din nou nevoie de cineva care să ne sprijine, să
ne ridice și să ne ajute să pășim.
Pornind de
la frumusețea rugăciunilor din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, am
alcătuit, cu ajutorul inteligenței artificiale, o variantă adaptată pentru
rugăciunea personală de seară. Am evitat intenționat formulele care aparțin
slujirii preoțești și Sfintei Euharistii. Textul nu are caracter liturgic
oficial, ci este doar o meditație și o rugăciune personală.
Rugăciune
de seară inspirată
din Liturghia Sfântului
Vasile cel Mare
Stăpâne,
Doamne Dumnezeule, Părinte atotțiitorule, Cel ce ești mai presus de orice
cuvânt și de orice înțelegere, Îți mulțumesc că m-ai adus până la sfârșitul
acestei zile și că nu m-ai părăsit, cu toate greșelile și nevrednicia mea.
„Bucură-te, căci cu ale tale rugăciuni toate cele bune ni s-au împlinit.”
(Icosul al 3-lea)
În istoria Bisericii Ortodoxe Române există puțini sfinți care au ajuns să fie cinstiți atât în patria lor, cât și în Țara Sfântă. Între aceștia se află și Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul de la Neamț – Hozevitul, un model de rugăciune, smerenie și iubire față de Dumnezeu.
Viața sa dovedește că adevărata sfințenie se dobândește prin credincioșie, răbdare și apropiere neîncetată de Dumnezeu.
Acatistul
Sfinților Români
Condacul
1
Pe vasele Sfântului Duh
şi făcliile strălucitoare ale Bisericii lui Hristos, pe Sfinţii români aleşi de
Dumnezeu, cei care au luminat pământul ţării noastre şi poporul binecredincios
cu lumina întreit strălucitoare a Preasfintei Treimi, să-i lăudăm noi, fii
neamului românesc, cei ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim pomenirea lor,
zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor români, rugători fierbinţi pentru sufletele
noastre!
Acatistul
Sfântului Luca Doctorul, Arhiepiscopul Simferopolului
Condacul
1
Veniţi, iubitorilor de
sfinţi, cu căldură să-l lăudăm pe păstorul cel de Dumnezeu luminat al
Simferopolului şi doctorul preaales; că, în Rusia vieţuind ca un înger, numele
cel dumnezeiesc al lui Hristos a mărturisit; pentru care strigăm: Bucură-te,
Sfinte Luca, vrednicule de minunare!
Acatistul
Tuturor Sfinților
Condacul
1
Celor aleși ai lui
Dumnezeu, Tuturor Sfinților, care din veac au strălucit în toată lumea și au
primit în Cer cununi de slavă, cântare de laudă aducem. Și ca cei ce aveți
îndrăzneală către Dumnezeu, din toate nevoile sloboziți-ne pe noi, ca să grăim
către voi: Bucurați-vă, Sfinților toți, rugători fierbinți către Dumnezeu,
pentru toată lumea!
De ce ne sperie simplitatea? Rețeta de mântuire a
Avvei Ierax pentru omul modern
Un
frate a rugat pe Avva Ierax: „Spune-mi cuvânt cum să mă mântuiesc”. Îi zice
Bătrânul: „Stai în chilia ta. Dacă flămânzești, mănâncă; dacă însetezi, bea; și
nu nu vorbi de rău pe cineva; și te vei mântui” (Patericul Mare).
Viața Sfintei Cuvioase Ipomoni
Sfânta
Ipomoni se numără în rândul acelor sfinți pe care i-au dat Bisericii Ortodoxe,
de-a lungul timpului, familiile imperiale și familiile domnitorilor. După
numele purtat în lume, Elena Dragastes Paleologhina, aceasta a fost fiica
împăratului slavilor Constantin Dragastes și soție a împăratului bizantin
Manuil al II-lea Paleologul.
„Doamne, rămâi cu noi…” –
lecția profundă a drumului spre Emaus
Una
din cele mai emoționante pericope evanghelice pentru mine.
Pe
drumul către Emaus îi vedem pe cei doi ucenici, Luca și Cleopa, dezorientați și
copleșiți de durere. Învățătorul fusese arestat și omorât, iar peste toate
acestea venea și vestea tulburătoare adusă de femeile mironosițe, care spuneau
că L-au văzut viu. Își aminteau și faptul că Petru și Ioan alergaseră la
mormânt, dar nu găsiseră decât mormântul gol și giulgiurile rămase acolo.
Merg
pe drum și vorbesc neîncetat despre toate acestea, încercând parcă să înțeleagă
ce s-a întâmplat. În această stare de nedumerire și apăsare, li se alătură un
Străin. Intră în vorbă cu ei și începe să le tâlcuiască Scripturile, să le
arate cum toate cele petrecute fuseseră vestite de proroci. Și totuși, ochii
lor rămân ținuți; aud, dar încă nu înțeleg deplin.
Ajung
la capătul drumului. Și din toată teologia auzită, din toate explicațiile
primite, rămâne un singur strigăt simplu și profund:
„Doamne,
rămâi cu noi…” Și Străinul rămâne.
La
masă, în liniștea aceea adâncă, în gestul frângerii pâinii, totul se luminează.
Ochii li se deschid. Îl recunosc. Nu în drum, nu în cuvinte, ci în Euharistie.
În acel moment sfânt în care Hristos nu Se mai explică, ci Se dăruiește.
Iată
Taina: Hristos este lângă noi pe drum, chiar și când nu-L vedem. Ne vorbește,
chiar și când nu înțelegem. Ne încălzește inima, chiar și când suntem reci. Dar
ni Se descoperă deplin atunci când Îl primim.
Drumul
spre Emaus este drumul fiecăruia dintre noi. Un drum al confuziei, dar și al
întâlnirii. Un drum pe care, dacă avem curajul să spunem: „Doamne, rămâi cu
noi…”, El nu pleacă niciodată.
Despre
înmormântarea sinucigașilor…
De
ce nu face Biserica, în mod tradițional, slujbe de înmormântare pentru
sinucigași?
Acatistul Sfântului
Fanurie
Condacul 1
Apărătorului credinţei ortodocşilor, marelui Mucenic
Fanurie, să-i aducem din inimă mărturisiri de mulţumire toţi, care prin ale lui
înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţa şi să-i cântăm: Bucură-te,
Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!
Rugăciune
grabnic folositoare către Sfântul Efrem cel Nou
Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi
vino în ajutorul meu. Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care
le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertfelnicia ta. Şi, văzând cum atâta
mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu,
ştiind că nu vei trece cu vederea cererea mea. De nenumărate ori te-ai arătat
în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în
rugăciune. Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele
sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte
răutăţile mele şi nădăjduiesc, prin mijlocirea ta, să pun început bun mântuirii
mele.
Cum să ne îmbogățim viața
1. Îndeplinind aceste
douăsprezece principii:
2. Să trăiești cu simplitate.
Acatistul
Sfintei Teodora de la Sihla – 7 august
Condac 1:
Veniți, toți cei
iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii
noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină
sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii
Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Trei cuvinte profetice despre creștinism
Pentru fiecare dintre noi, sensul
istoriei se află în alegerea pe care o facem.
Bogdan
TĂTARU CAZABAN
Cincizecimea
inaugurează timpul Bisericii: în lumea care-și urma grijile și regulile, apare
în Ierusalim comunitatea celor care cred în Hristos și-L mărturisesc ca Domn și
Mîntuitor. O comunitate încă restrînsă, dar care, potrivit Faptelor
apostolilor, va crește de la o zi la alta după primirea Duhului Sfînt. De
aici începe istoria creștinismului ca istorie a Bisericii, pornind de la
mărturia apostolilor care devine tradiție și hrănește de-a lungul secolelor
credința tuturor celor ce vor constitui trupul mistic al lui Hristos. Căci
aceasta e condiția esențială a Bisericii: de a forma pînă la sfîrșitul
veacurilor umanitatea unită cu Hristos, noua creație, participînd la învierea
Sa.
Soția perfectă[1]
Mulla Nasrudin ședea în prăvălia sa
de ceai când sosi un vecin care voia să-i vorbească. „Mulla, mă căsătoresc și
sunt tare emoționat”, îi spuse vecinul. „Tu nu te-ai gândit niciodată să te
căsătorești?”
Nasrudin îi răspunse: „Ba da, m-am
gândit. Și când eram tânăr mi-o doream foarte mult. Voiam să găsesc soția
perfectă. Am pornit la drum pentru a o găsi și am mers la Damasc. Acolo am
întâlnit o femeie frumoasă, plină de grație, distinsă și foarte spirituală, dar
care nu cunoștea lumea. Am pornit atunci din nou la drum îndreptându-mă spre
Ispahahan. Acolo am întâlnit o femeie pe cât de spirituală pe atât de mondenă,
frumoasă din multe puncte de vedere, dar nu reușeam să comunicăm. La urmă am
mers la Cairo și, după multe căutări, am găsit-o. Era profundă, plină de
grație, frumoasă din toate punctele de vedere, în largul ei atât în lume cât și
în imperiile care o transcend. Simțea că am găsit femeie perfectă”.
„Atunci de ce n-ai luat-o de soție
Mulla?”, îl întrebă prietenul.
„Bietul de mine!”, spuse Nasrudin
clătinând din cap, „și ea căuta soțul ideal”.
Un celibatar îi ceru calculatorului
să-i găsească tovarășa de viață perfectă. „Vreau o fată micuță și grațioasă,
căreia să-i placă sporturile nautice și activitățile de grup”.
„Căsătorește-te cu un pinguin”, îi
răspunse calculatorul.
A iubi înseamnă a primi pe un „altul”
cu felul său de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, și nu copia
vreunui vis prostesc de-al nostru. Soțul perfect este cel care nu vrea o soție
perfectă”.
(Bruno Ferrero)
[1] Bruno
Ferero, Secretul peștilor roșii (Istorioare pentru suflet), Traducere
din limba italiană de: Domnica Goția, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2007,
pp. 49-50.
