De ce ne sperie simplitatea? Rețeta de mântuire a Avvei Ierax pentru omul modern

 

De ce ne sperie simplitatea? Rețeta de mântuire a Avvei Ierax pentru omul modern

 

Un frate a rugat pe Avva Ierax: „Spune-mi cuvânt cum să mă mântuiesc”. Îi zice Bătrânul: „Stai în chilia ta. Dacă flămânzești, mănâncă; dacă însetezi, bea; și nu nu vorbi de rău pe cineva; și te vei mântui” (Patericul Mare).

În actualitate, cuvântul acesta al Patericul Mare sună aproape șocant de simplu. Trăim într-o lume în care omul caută mereu „ceva mai mult”: metode, strategii, experiențe spectaculoase, validare online, comparații permanente. Iar Avva Ierax răspunde cu lucruri elementare: liniște, măsură și oprirea judecării aproapelui.

Astăzi, „stai în chilia ta” nu înseamnă doar o cameră de mănăstire. Poate însemna:

să înveți să stai cu tine însuți fără zgomot continuu;

să nu fugi permanent în telefon, rețele sociale sau agitație;

să ai un loc interior al liniștii și al rugăciunii.

„Dacă flămânzești, mănâncă; dacă însetezi, bea” vorbește despre simplitate și cumpătare. Omul contemporan consumă excesiv nu doar hrană, ci și informație, emoții, divertisment, conflicte. Bătrânul spune, de fapt: trăiește firesc, fără lăcomie și fără dramatizare.

Iar partea cea mai grea rămâne:

„nu vorbi de rău pe cineva”.

În epoca rețelelor sociale, a comentariilor, a bârfelor și a judecăților instantanee, acest cuvânt devine poate una dintre cele mai mari nevoințe. Astăzi oamenii își construiesc uneori identitatea criticând, ironizând sau expunând greșelile altora. Patericul spune invers: mântuirea începe când limba se liniștește și inima încetează să mai judece.

Paradoxal, Avva Ierax nu oferă ceva complicat. Nu vorbește despre performanțe duhovnicești extraordinare, ci despre o viață simplă, sinceră și curată. Tocmai de aceea cuvântul lui este atât de actual: omul modern este obosit de complexitate, iar sufletul se vindecă adesea prin lucrurile simple pe care le-am uitat.

„Doamne, rămâi cu noi…” – lecția profundă a drumului spre Emaus

 

„Doamne, rămâi cu noi…” –

lecția profundă a drumului spre Emaus

 

Una din cele mai emoționante pericope evanghelice pentru mine.

Pe drumul către Emaus îi vedem pe cei doi ucenici, Luca și Cleopa, dezorientați și copleșiți de durere. Învățătorul fusese arestat și omorât, iar peste toate acestea venea și vestea tulburătoare adusă de femeile mironosițe, care spuneau că L-au văzut viu. Își aminteau și faptul că Petru și Ioan alergaseră la mormânt, dar nu găsiseră decât mormântul gol și giulgiurile rămase acolo.

Merg pe drum și vorbesc neîncetat despre toate acestea, încercând parcă să înțeleagă ce s-a întâmplat. În această stare de nedumerire și apăsare, li se alătură un Străin. Intră în vorbă cu ei și începe să le tâlcuiască Scripturile, să le arate cum toate cele petrecute fuseseră vestite de proroci. Și totuși, ochii lor rămân ținuți; aud, dar încă nu înțeleg deplin.

Ajung la capătul drumului. Și din toată teologia auzită, din toate explicațiile primite, rămâne un singur strigăt simplu și profund:

„Doamne, rămâi cu noi…” Și Străinul rămâne.

La masă, în liniștea aceea adâncă, în gestul frângerii pâinii, totul se luminează. Ochii li se deschid. Îl recunosc. Nu în drum, nu în cuvinte, ci în Euharistie. În acel moment sfânt în care Hristos nu Se mai explică, ci Se dăruiește.

Iată Taina: Hristos este lângă noi pe drum, chiar și când nu-L vedem. Ne vorbește, chiar și când nu înțelegem. Ne încălzește inima, chiar și când suntem reci. Dar ni Se descoperă deplin atunci când Îl primim.

Drumul spre Emaus este drumul fiecăruia dintre noi. Un drum al confuziei, dar și al întâlnirii. Un drum pe care, dacă avem curajul să spunem: „Doamne, rămâi cu noi…”, El nu pleacă niciodată.

 

Rugăciunea în viața elevilor din clasele IV -VIII

 

Rugăciunea în viața elevilor din clasele IV -VIII by Hrab Alexandru

Cum să ne îmbogățim viața

 

Cum să ne îmbogățim viața

 

 

1.      Îndeplinind aceste douăsprezece principii:

2.      Să trăiești cu simplitate.

3.      Să nu te amărăști când suferi o nenorocire sau ai vreau necaz.

4.      Să înveți să iubești munca... și să muncești.

5.      Să ai o distracție preferată, fie și popicele.

6.      Să înveți să fii mulțumit. Și pe bună dreptate, pentru că niciodată nu vom fi cu totul nefericiți.

7.      Să-ți iubești aproapele.

8.      Să spui ceva vesele, o glumă, o anecdotă.

9.      Să transformi înfrângerile în victorii. Uneori ne întrebăm cine a câștigat bătălia. Să-ți răspunzi: „Am câștigat-o eu!”

10.  Să înfrunți problemele cu hotărâre.

11.  Să transformi momentul prezent într-un triumf.

12.  Să plănuiești întotdeauna ceva nou... de realizat cu promptitudine... și de reușit încă o dată.

13.  Să fii bun și să-L slujești pe Dumnezeu.

(Agar)[1]

---

[1] Humberto A. Agudelo C., Vitamine zilnice pentru suflet. Pilde și povestiri, București, Edit. Pauline, 2024, pp. 141-142.

Soția perfectă

 

Soția perfectă[1]

 

Mulla Nasrudin ședea în prăvălia sa de ceai când sosi un vecin care voia să-i vorbească. „Mulla, mă căsătoresc și sunt tare emoționat”, îi spuse vecinul. „Tu nu te-ai gândit niciodată să te căsătorești?”

Nasrudin îi răspunse: „Ba da, m-am gândit. Și când eram tânăr mi-o doream foarte mult. Voiam să găsesc soția perfectă. Am pornit la drum pentru a o găsi și am mers la Damasc. Acolo am întâlnit o femeie frumoasă, plină de grație, distinsă și foarte spirituală, dar care nu cunoștea lumea. Am pornit atunci din nou la drum îndreptându-mă spre Ispahahan. Acolo am întâlnit o femeie pe cât de spirituală pe atât de mondenă, frumoasă din multe puncte de vedere, dar nu reușeam să comunicăm. La urmă am mers la Cairo și, după multe căutări, am găsit-o. Era profundă, plină de grație, frumoasă din toate punctele de vedere, în largul ei atât în lume cât și în imperiile care o transcend. Simțea că am găsit femeie perfectă”.

„Atunci de ce n-ai luat-o de soție Mulla?”, îl întrebă prietenul.

„Bietul de mine!”, spuse Nasrudin clătinând din cap, „și ea căuta soțul ideal”.

Un celibatar îi ceru calculatorului să-i găsească tovarășa de viață perfectă. „Vreau o fată micuță și grațioasă, căreia să-i placă sporturile nautice și activitățile de grup”.

„Căsătorește-te cu un pinguin”, îi răspunse calculatorul.

A iubi înseamnă a primi pe un „altul” cu felul său de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, și nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Soțul perfect este cel care nu vrea o soție perfectă”.

(Bruno Ferrero)

---

[1] Bruno Ferero, Secretul peștilor roșii (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Domnica Goția, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2007, pp. 49-50.

Dumitru Stăniloae - Rugăciunile pentru alții și sobornicitatea Bisericii

Dumitru Staniloae Rugaciunile Pentru Altii Si Sobornicitatea Bisericii by Hrab Alexandru on Scribd

Credința

 

Credința

 

            Pământurile erau arse și crăpate din lipsă de ploaie. Frunzele palide și îngălbenite de-abia că se mai țineau pe crengi. Iarba de pe pajiști se ofilise. Oamenii erau încordați și nervoși, cercetând cerul de cristal de culoarea albastrului de cobalt.

            Săptămânile se înșirau una după alta tot mai fierbinți și de luni de zile nu mai căzuse nici o ploaie adevărată.

            Preotul organiză în piața din fața bisericii o oră specială de rugăciune pentru a implora ploaie de la Dumnezeu.

La ora stabilită piața era plină de lume îngrijorată, dar plină de încredere.

Mulți aduseră cu ei obiecte care dădeau mărturie despre credința lor. Parohul privea cu

Admirație Bibliile, crucile, rozariile.

            Nu reușea însă să-și dezlipească privirile de la o fetiță așezată cuminte în primul rând.

            Pe genunchi avea o umbrelă roșie.

A te ruga înseamnă să ceri ploaia, a crede înseamnă să-ți iei umbrela[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Viața e tot ce avem (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Dominica Goția, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 69-70.

Fragmente de la slujba închinată praznicului Nașterii Domnului (2019)

Abandon total

 

Abandon total

 

Nu te neliniști din cauza greutăților vieții, din cauza suișurilor și coborâșurilor, din cauza dezamăgirilor, din cauza viitorului mai mult sau mai puțin sumbru. Dorește ceea ce dorește Dumnezeu. Oferă-i sacrificiul sufletului tău simplu în mijlocul neliniștilor și greutăților și, mai ales, acceptă voia Lui. Nu contează că te consideri un ratat dacă Dumnezeu te consideră pe deplin realizat după placul Lui. Lasă-te cu încredere în mâinile lui dumnezeu, cate te iubește și va ajunge la tine, deși tu nu-l vezi. Gândește-te că ești în mâinile Lui, ocrotit cu atât mai puternic cu cât te simți mai trist și dezolat. Trăiește fericit, trăiește în pace, nimic să nu te deranjeze, nimic să nu te neliniștească, nici oboseala, nici eșecurile. Fă să apară și să se mențină tot timpul un zâmbet dulce pe fața ta, mărturie că Dumnezeu te călăuzește mereu. Și în adâncul inimii tale pune, înainte de toate, tot ceea ce te umple de pacea lui Dumnezeu. Roagă-te cu ardoare și ai încredere.

(Părintele Teilhard de Chardin)[1].

---

[1] Humberto A. Agudelo C., Vitamine zilnice pentru suflet, vol. 4, ed. Pauline, București, 2004, P. 88-89.

Trei Sfinți pentru această toamnă