Comoara din Rădăuți, o șansă pentru viitor, un reportaj realizat de echipa România, te iubesc!

Exerciții practice

 

Exerciții practice

De ce dintre cele șapte sacramente (Taine), unul este în mod expres pentru căsătorie? Fiindcă iubirea omenească are nevoie de mântuire.

O anecdotă poate să redea această idee mai bine decât un discurs lung. Un tânăr îi scria prietenei lui rânduri pline de iubire și râvnă: „Draga mea, te iubesc, te iubesc, te iubesc nespus! Pentru tine aș străbate șuvoaiele cele mai năvalnice, aș urca stâncile cele mai amețitoare, aș înfrunta orice furtună...”. Și continua așa, pe un ton liric. Apoi începu să-i scrie despre ce făcuse și ce avea de gând să facă... Și-și încheie scrisoarea așa: „Bun, așa că-ți zic: Duminică, dacă nu plouă...”.

Prin jertfa Lui, Iisus ne-a salvat capacitatea de a iubi. Pentru soți, o face prin sacramentul căsătoriei (Taina Cununiei) care nu este un ritual punctual, ci un har ce se întinde de-a lungul întregii vieți, menit a le fi sprijin zi de zi. Suntem făcuți pentru a iubi. Așa că e ca și cum Domnul ne-ar spune: „Bun! Și acum să trecem la exercițiul practic”. Iar roadele acestui sacrament (acestei taine) le vedem...

Radiourile organizează din când în când tot felul de concursuri: într-o zi, era vorba despre un concurs în care trebuia să răspunzi la întrebarea: „Care este cea mai frumoasă frază pe care ar trebui să o audă o femeie?” După numeroase discuții, juriul acordă premiul unei tinere ce dăduse următorul răspuns: „Cea mai frumoasă frază pe care ar trebui să o audă o femeie e aceea a soțului care-i spune: «Dormi mai departe. Mă duc eu», rostită atunci când bebelușul se apucă de plâns la ora trei dimineața” (Pierre Trevet)[1].

---

[1] Pierre Trevet, Pildele unui preot de țară. 150 istorioare de meditat și de dat mai departe, Traducere din limba franceză de Cristian Șoimușan, Cluj-Napoca, edit. Viață creștină, 2019, p. 196-197.

Cum să ne îmbogățim viața

 

Cum să ne îmbogățim viața

 

 

1.      Îndeplinind aceste douăsprezece principii:

2.      Să trăiești cu simplitate.

3.      Să nu te amărăști când suferi o nenorocire sau ai vreau necaz.

4.      Să înveți să iubești munca... și să muncești.

5.      Să ai o distracție preferată, fie și popicele.

6.      Să înveți să fii mulțumit. Și pe bună dreptate, pentru că niciodată nu vom fi cu totul nefericiți.

7.      Să-ți iubești aproapele.

8.      Să spui ceva vesele, o glumă, o anecdotă.

9.      Să transformi înfrângerile în victorii. Uneori ne întrebăm cine a câștigat bătălia. Să-ți răspunzi: „Am câștigat-o eu!”

10.  Să înfrunți problemele cu hotărâre.

11.  Să transformi momentul prezent într-un triumf.

12.  Să plănuiești întotdeauna ceva nou... de realizat cu promptitudine... și de reușit încă o dată.

13.  Să fii bun și să-L slujești pe Dumnezeu.

(Agar)[1]

---

[1] Humberto A. Agudelo C., Vitamine zilnice pentru suflet. Pilde și povestiri, București, Edit. Pauline, 2024, pp. 141-142.

Soția perfectă

 

Soția perfectă[1]

 

Mulla Nasrudin ședea în prăvălia sa de ceai când sosi un vecin care voia să-i vorbească. „Mulla, mă căsătoresc și sunt tare emoționat”, îi spuse vecinul. „Tu nu te-ai gândit niciodată să te căsătorești?”

Nasrudin îi răspunse: „Ba da, m-am gândit. Și când eram tânăr mi-o doream foarte mult. Voiam să găsesc soția perfectă. Am pornit la drum pentru a o găsi și am mers la Damasc. Acolo am întâlnit o femeie frumoasă, plină de grație, distinsă și foarte spirituală, dar care nu cunoștea lumea. Am pornit atunci din nou la drum îndreptându-mă spre Ispahahan. Acolo am întâlnit o femeie pe cât de spirituală pe atât de mondenă, frumoasă din multe puncte de vedere, dar nu reușeam să comunicăm. La urmă am mers la Cairo și, după multe căutări, am găsit-o. Era profundă, plină de grație, frumoasă din toate punctele de vedere, în largul ei atât în lume cât și în imperiile care o transcend. Simțea că am găsit femeie perfectă”.

„Atunci de ce n-ai luat-o de soție Mulla?”, îl întrebă prietenul.

„Bietul de mine!”, spuse Nasrudin clătinând din cap, „și ea căuta soțul ideal”.

Un celibatar îi ceru calculatorului să-i găsească tovarășa de viață perfectă. „Vreau o fată micuță și grațioasă, căreia să-i placă sporturile nautice și activitățile de grup”.

„Căsătorește-te cu un pinguin”, îi răspunse calculatorul.

A iubi înseamnă a primi pe un „altul” cu felul său de a fi, cu diversitatea sa, cu defectele sale, și nu copia vreunui vis prostesc de-al nostru. Soțul perfect este cel care nu vrea o soție perfectă”.

(Bruno Ferrero)

---

[1] Bruno Ferero, Secretul peștilor roșii (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Domnica Goția, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2007, pp. 49-50.

PESTE 100 de ANI - Florin Boldea

 

PESTE 100 de ANI

 

Adică în 2123, vom fi cu toții îngropați împreună cu familia și prietenii noștri.

Străinii vor locui în casele noastre și vor deține tot ce avem astăzi. Toată proprietatea noastră va aparține unor străini, care azi, nu s-au născut încă.

Descendenții noștri nici nu își vor aminti de noi. Câți dintre noi îl cunoșteau pe tatăl bunicului nostru?

După ce vom muri, vom fi amintiți câțiva ani, apoi vom fi doar un portret pe raftul cuiva, iar câțiva ani mai târziu nu vom mai fi nici asta.

În acest moment ai realizat cât de ignorant și de deficitar este visul oamenilor de a dori să cucerim totul.

Dacă ne-am putea gândi la asta înainte de a pleca, cu siguranță prioritățile noastre s-ar schimba, fără îndoială ar fi altele și cea mai importantă întrebare este:

Cât de mult merită să ai din ce în ce mai mult, fără să ai timp pentru ceea ce merită cu adevărat ?

Cu siguranță aș schimba totul ca să trăiesc și să mă bucur de acele plimbări pe care nu le-am făcut niciodată...

Cu siguranță aș schimba totul pentru acele îmbrățișări pierdute...

Cu siguranță aș schimba totul pentru acele sărutări pentru copiii noștri și iubirile noastre...

Aceste momente ne umplu viața de bucurie pe care le pierdem zi de zi...

ÎNCĂ MAI E TIMP PENTRU NOI!

Trăiește și bucură-te de viață!

Florin Boldea

Sursa: https://www.facebook.com/intaicaracterul?locale=ro_RO

 

Darurile inimii

 

Darurile inimii

„Dragostea pe care o dăruim este singura pe care o păstrăm” (Elbert Hubbard).

 

În această lume nebună-nebună în care trăim, este mult mai ușor să treci ceva în contul propriu decât să faci un dar din inimă.

Iar darurile făcute din inimă sunt necesare mai ales în timpul sărbătorilor.

Cu câțiva ani în urmă, am început să-mi pregătesc copiii să accepte faptul că în anul acela, Crăciunul va fi mai sărac. Reacția lor a fost: „Da, sigur, mamă, am mai auzit asta și înainte!” Îmi pierdusem credibilitatea pentru că le spusesem același lucru și cu un an înainte, în timp ce treceam printr-un divorț. Dar atunci îmi dădusem osteneala și folosisem încrederea la maximum. Găsisem chiar niște măsuri de finanțare pline de imaginație ca să plătesc cadourile de Crăciun ale copiilor. Desigur, anul acesta urma să fie diferit, dar copiii nu mă mai credeau.

Cu o săptămână înainte de Crăciun, mi-am pus întrebarea: „Cu ce, din ce am, pot să fac Crăciunul acesta deosebit?” În toate casele în care locuisem înainte de divorț, îmi făcusem timp să le decorez. Învățasem să lipesc tapetul, să pun gresie și faianță, să cos perdele și multe altele. Dar în casa pe care o închiriasem acum aveam puțin timp s-o decorez iar bani, și mai puțini. În plus, eram furioasă pe casa asta urâtă, cu covoarele roșu cu alb și pereții turcoaz cu verde. Refuzam să bag banii în ea. În forul meu interior, glasul mândriei rănite striga: „Nu vom sta prea mult aici!” Nimeni altcineva nu părea să fie deranjat de casă, cu excepția fiicei mele, Lisa, care se străduia întotdeauna să-și facă din camera ei un loc deosebit.

Era momentul să-mi pun talentul la bătaie. L-am sunat pe fostul meu soț și i-am cerut să cumpere o anume cuvertură de pat pentru Lisa. Apoi am cumpărat eu cearceafurile care să meargă cu ea.

În ajunul Crăciunului, am cheltuit 15 $ pe 4 l de vopsea. Am cumpărat și cele mai frumoase articole de papetărie pe care le-am găsit. Scopul meu era simplu: aveam să zugrăvesc, să cos și să fiu ocupată până la Crăciun ca să nu găsesc timp să-mi plâng de milă tocmai de sărbătoarea aceasta atât de importantă pentru familie.

Seara le-am dat copiilor câte trei seturi de rechizite și plicuri. La începutul fiecărei pagini scrisesem: „Ce îmi place la sora mea Mia”, „Ce îmi place la fratele meu Kris”, „Ce îmi place la sora mea Lisa” și „Ce îmi place la fratele meu Erik”. Copiii mei aveau 16, 14, 10 și 8 ani, și mi-a luat ceva timp să-i conving că vor fi în stare să găsească măcar un singur lucru care le place la ceilalți. În timp ce ei scriau fiecare în camera lui, eu m-am dus în dormitor să le împachetez darurile cumpărate de la magazin.

Când m-am întors în bucătărie, copiii terminaseră de scris. Numele erau și ele trecute pe plic. Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat și ne-am urat noapte bună, și s-au dus la culcare. Lisei îi dădusem voie – temporar – să doarmă cu mine, cu condiția să nu arunce vreo privire iscoditoare până dimineața.

M-am pus pe treabă. Cu puțin înainte de zorii Crăciunului, am terminat de cusut perdelele, de zugrăvit și m-am dat un pas înapoi ca să-mi admir opera. Ia stai – de ce n-aș pune curcubee și norișori pe perete să meargă cu perdelele? Așa au apărut periile și pămătufurile mele de machiaj și la ora 5 eram gata. Prea obosită ca să mă mai gândesc că suntem o biată „familie descompusă” cum spun statisticile, m-am dus în dormitor și am găsit-o pe Lisa întinsă de-a curmezișul patului. Am decis că nu pot să dorm cu brațele și picioarele ei peste mine, așa că am luat-o încet în brațe și am dus-o ușor în camera ei. Când i-am pus capul pe pernă, m-a întrebat: „Mami, s-a făcut deja dimineață?”

„Nu, iubito, ține ochișorii închiși până vine Moșul”.

M-am trezit dimineața cu o șoaptă veselă la ureche: „Mami, e minunată!”

Mai târziu ne-am trezit cu toții și ne-am așezat în jurul bradului și am deschis puținele cadouri împachetate. Apoi fiecare copil a primit de la ceilalți cele trei plicuri. Am citit scrisorile cu ochii în lacrimi și nasul curgând. Apoi am ajuns la scrisorile „mezinului” familiei. Erik, la cei opt ani ai lui, nu se aștepta să audă nimic drăguț. Fratele lui scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că nu-i e teamă de nimic.” Mia notase: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că vorbește cu toată lumea!” Lisa scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că se urcă în pomi mai sus decât toți!”

Am simțit că mă trage cineva, ușor, de mânecă, apoi o palmă micuță se făcu căuș lângă urechea mea și Erik îmi șopti: „I-auzi, mami… n-am știut că mă plac!”

În perioadele cele mai grele, imaginația și inventivitatea ne-au oferit cele mai frumoase clipe. Sunt acum din nou pe picioarele mele din punct de vedere financiar și, între timp, am petrecut multe Crăciunuri minunate cu sumedenie de daruri în jurul bradului… dar când ne întreabă cineva care Crăciun ne-a plăcut cel mai mult, cu toții ne gândim la acela.

Moş Crăciun şi Iisus

 

Moş Crăciun şi Iisus

Dacă te porţi frumos:

Moşul îţi poate lăsa un cadou sub un brad.

Moşul trăieşte la Polul Nord.

Moşul se plimbă cu sania.

Moşul vine o dată pe an.

Moşul îţi umple ciorapii cu daruri.

Moşul coboară pe horn.

Ca să fac o poză cu Moşul, trebuie să stai la rând.

Moşul te lasă să te aşezi pe genunchii lui.

Moşul trebuie să te întrebe: „Cum te cheamă?”.

Moşul are o burtă plină cu bumbac.

Moşul râde „ho, ho, ho”.

Cei care îl ajută pe Moş, fac jucării.

Moşul te face să râzi.

Iisus, fără să-i pese cum te porţi, ţi-a făcut cadou viaţa Sa, pe care şi-a dat-o pentru tine.

Iisus e peste tot.

Iisus merge printre noi şi merge pe ape.

Iisus e mereu lângă tine ca să te ajute.

Iisus suplineşte toate necesităţile tale.

Iisus îţi bate la uşă chiar dacă nu ai coş, apoi intră în inima ta când îl inviţi tu.

Iisus este mereu lângă tine de fiecare dată când îi rosteşti numele.

Iisus îţi oferă umărul Său şi mâinile Lui pentru a te consola.

Iisus îţi ştie numele dinainte să te naşti, îţi cunoaşte trecutul şi viitorul.

Iisus nu e gras, dar are o inimă plină de iubire.

Iisus ştie că, uneori, nu ai nevoie doar de râs, ci şi de ajutor şi speranţă.

Iisus reînnoieşte vieţi, repară inimi şi reface cămine distruse.

Iisus te poate face să trăieşti din nou. De aceea îţi cer ca, în loc de un salut gol de „Crăciun Fericit”, să mi te alături în urarea mea către lume: „    FELICITĂRI, AZI IISUS S-A NĂSCUT PENTRU TINE!”

(Anonim)

Mulţumiri lui Pr. Jose Antonio Muguerza[1]

---

[1] Humberto A. Agudelo C., Vitamine zilnice pentru suflet, vol. 11, trad. Sofia Alexe, ed. Pauline, Bucureşti, 2008, pp. 59-61.

Dragostea între animale

 

Imagini impresionante cu cei doi pinguini care privesc în zare spre luminile orașului Melbourne. Cei doi pinguini nu sunt pereche, pinguinul din dreapta ,din zona luminată a fotografiei este femelă matură care și-a pierdut partenerul cu un an în urmă, iar cel din stănga, în umbră este pinguin tânăr rămas fără perechea sa de puțin timp. Biologii au supravegheat pinguinii și i- au însoțit, observând că aceștia se întâlneau în fiecare seară și se consolau , privind ore întregi luminile orașului Melbourne din Australia. Fotografia capturată de fotograful Tobias Baumgaertner a câștigat Premiul Ocean Photography Awards- Revista Oceanografic 2020. photo: Tobias Baumgaertner.

Sursa: Facebook

Hrab Alexandru: Toată lumea poate face ceva

Hrab Alexandru: Toată lumea poate face ceva:   Toată lumea poate face ceva     Principala diferență dinte un om obișnuit și un luptător constă în faptul că luptătorul consideră or...

Credința

 

Credința

 

            Pământurile erau arse și crăpate din lipsă de ploaie. Frunzele palide și îngălbenite de-abia că se mai țineau pe crengi. Iarba de pe pajiști se ofilise. Oamenii erau încordați și nervoși, cercetând cerul de cristal de culoarea albastrului de cobalt.

            Săptămânile se înșirau una după alta tot mai fierbinți și de luni de zile nu mai căzuse nici o ploaie adevărată.

            Preotul organiză în piața din fața bisericii o oră specială de rugăciune pentru a implora ploaie de la Dumnezeu.

La ora stabilită piața era plină de lume îngrijorată, dar plină de încredere.

Mulți aduseră cu ei obiecte care dădeau mărturie despre credința lor. Parohul privea cu

Admirație Bibliile, crucile, rozariile.

            Nu reușea însă să-și dezlipească privirile de la o fetiță așezată cuminte în primul rând.

            Pe genunchi avea o umbrelă roșie.

A te ruga înseamnă să ceri ploaia, a crede înseamnă să-ți iei umbrela[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Viața e tot ce avem (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Dominica Goția, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 69-70.

Ceva ce nu este de vânzare

 

 

Ceva ce nu este de vânzare

 

            O tânără pereche de soți intră în cel mai frumos magazin de jucării din oraș. Bărbatul și femeia priviră îndelung la jucăriile colorate așezate pe rafturi, la cele atârnate de plafon și la cele îngrămădite la întâmplate parcă pe băncuțe. Erau acolo păpuși care plângeau și râdeau, tot felul de jocuri electronice, bucătării în miniatură unde se puteau face prăjituri și pizza.

            Nu reușeau să se hotărască. Atunci se apropie de ei o vânzătoare tare amabilă.

-          Știți, începu să-i zică femeia, avem o fetiță mică, dar noi suntem mai toată ziua plecați de acasă, uneori chiar și seara.

-          Fetița noastră nu prea este veselă, continuă bărbatul.

-          Am dori să-i cumpărăm ceva care să o facă fericită. Reluă femeia, și atunci când noi nu suntem acasă... Ceva care să o bucure când este singură.

-          Îmi pare rău, zise zâmbind cu amabilitate vânzătoarea. Noi aici nu vindem părinți.

Faptul de a hotărî să avem un copil înseamnă a contracta față de el cea mai înaltă datorie din câte pot exista pe lume. Toți micuții vin la noi cu un bilet de chemare la viață și ne spun:

-          M-ați chemat și iată-mă. Ce îmi dați acum?

Astfel începe îndatorirea educativă.

Un băiat de cincisprezece ani vede așa acest lucru:

Voiam lapte

Și am primit biberonul,

Îmi doream aproape părinții

Și am căpătat o jucărioară,

Voiam să le vorbesc

Și mi-au dat un televizor,

Doream să învăț

Și mi-au cumpărat caiete

Voiam să gândesc

Și am primit cunoștințe,

Doream o perspectivă globală asupra lucrurilor

Și am dobândit câte o biată idee,

Voiam să fiu liber

Și m-au învățat disciplina,

Îmi doream iubire

Și mi-au făcut morală,

Voiam o profesie

Și am dobândit un loc de muncă,

Doream fericire

Și am primit bani,

Voiam libertate

Și am căpătat o mașină,

Doream să aflu sensul lucrurilor

Și am intrat pe făgașul carierei,

Voiam speranță

Și mi s-a dat doar milă,

Voiam să trăiesc....[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Trandafirul de mare preț (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Simona Ștefana Zetea, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 40-42.

A spune, a nu spune - cuvinte pentru adolescenți/părinți

 

A spune, a nu spune

 

            27 de lucruri pe care nu trebuie să le spuneți persoanei iubite:

            „Ți-am spune eu: ești la fel ca mama ta; ești mereu prost dispus; vorbești prostii; e vina ta; ce nu-ți convine? Singurul lucru pe care știi să-l faci este să te plângi; orice aș face nu-ți convine; de ce nu mă asculți niciodată? Încearcă să fii mai responsabil; la ce te gândești? Ești imposibil! Nu știu zău de ce te-am luat; pot vorbi cu tine până mi se uscă gura și tot degeaba; fac ceea ce vreau; dacă nu-ți convine, poți pleca oricând vrei; nu faci nimic cum trebuie; ce tâmpenie!; singurul lucru pe care-l știi face este să te gândești la tine; dacă m-ai iubi cu adevărat ai face-o; ești un copil; mereu îți schimbi părerea, la asta ești foarte bun!; ai nevoie de calmante; ai vreo problemă? Nu te pot înțelege; trebuie să ai întotdeauna dreptate?”

            37 sunt lucrurile de spus persoanei iubite:

            „Ai făcut o treabă minunată! Ești extraordinar! A fost foarte frumos! Arăți nemaipomenit astăzi! Mi-ar lipsi ceva fără tine; apreciez mult tot ce ai făcut în toți acești ani pentru mine; ești lucrul cel mai important pentru mine, mai mult decât copiii, decât cariera, decât prietenii, decât toate; sunt fericită că te-am luat de soț; ești cel mai bun prieten pe care îl am;

            Dacă ar trebui să mă întorc în urmă, m-aș căsători din nou cu tine; azi am nevoie să stau cu tine; mi-ai lipsit! Azi nu reușeam să mi te scot din minte; ce frumos e să mă trezesc lângă tine!; Te voi iubi întotdeauna!; Îmi place să să-ți văd ochii luminându-se când zâmbești; ce de obicei, azi arăți foarte bine; am încredere în tine; întotdeauna mă pot baza pe tine! Mă faci să mă simt bine! Sunt atât de mândru să fiu alături de tine! Îmi pare rău! Am greșit! Ce ți-ar cădea bine? Ce planuri ai? Glasul tău mă liniștește; ești atât de deosebit; nu mi-as putea închipui viața fără tine, aș vrea să fiu mai bun cu tine; ce pot face pentru a te ajuta? Azi m-am rugat pentru tine; fiecare clipă alături de tine este prețioasă; mulțumesc pentru iubirea ta; mulțumesc că mă accepți așa cum sunt; mulțumesc că-mi ești alături; faci ca fiecare zi să fie mai frumoasă”[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Viața e tot ce avem (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Dominica Goția, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 86-88.

Micul Lord - FRANCES HODGSON BURNETT - teatru radiofonic

File din Jurnal: Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului,

 

 

Primește-L în inimă pe Mântuitorul

 

Pentru ei nu era loc la han.

(Luca 2, 7)

 

            Să ne reamintim emoționatul moment al Nașterii lui Hristos și ne vom pătrunde de înțelesul tainic și adânc al acestui eveniment. Nu s-a găsit loc la han pentru Cel ce a venit pe lume ca să mântuiască omenirea, Cel ce era Fiul lui Dumnezeu și Împăratul lumii.

            Mulțimea de popor care se îndrepta către Betleem era mare, toți se grăbeau într-acolo, către un eveniment care li se părea a fi cel mai important atunci și care făcea ca însăși apariția Mântuitorului lumii să nu fie luată în seamă.

            Apropiindu-ne de rememorarea acestui eveniment de supremă importanță pentru lumea creștină, pregătindu-ne să întâmpinăm sărbătoarea Nașterii Domnului, să nu lăsăm grijile pământești să înăbușe ceea ce este mai important în inima noastră, să-I face loc acolo în primul rând Mântuitorului nostru, să-L primim în inimă cu iubire, cu care să ne străduim să-i ajutăm, să-i alinăm și să le ușurăm viața semenilor noștri.

            În mijlocul deșartei larme a lumii, care însoțește de cele mai multe ori marile sărbători, să avem mereu înaintea ochilor chipul dumnezeiescului Prunc, ca să ne se poată spune că nu I s-a găsit loc la noi!

            Să facem binele în numele Lui, dând deoparte toată grija cea lumească[1].

---

[1] Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, în românește de Boris Buzilă, ed. Sophia/Cartea Ortodoxă, București, 2008, p. 412.

 

Nașterea lui Hristos

 

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și

pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

(Luca 2, 14)

 

            Pe între pământul unde se propovăduiește numele lui Hristos se serbează nașterea lui Hristos. În fiecare an această sărbătoare aduce parcă cu sine un suflu proaspăt de iubire și lumină. În fiecare casă, în fiecare familie au loc pregătiri pentru această zi. Copiii o așteaptă cu bucuroasă nerăbdare, părinții se gândesc la surprizele pe care le vor face copiilor, toți stau cu gândul la cum va fi împodobit pomul de Crăciun.

            Nu trebuie să uităm însă că Crăciunul este în primul rând o zi sfântă, pe care o cinstim în amintirea acelei nemărginite Iubiri Care n-a pregetat să-L jertfească pe Fiul Său pentru mântuirea neamului omenesc. Așadar, pentru întâmpina și a petrece după cuviință această zi de sărbătoare, să fim pătrunși de evlavie în fața preacuratei icoane a Pruncului Iisus, fiindcă, altminteri, sărbătoarea ar fi lipsită de orice noimă. Sărbătorind nașterea Domnului, să ne rugăm ca duhul iubirii Sale să se trezească și să sporească în inima noastră, să afle în el iesle gata să-l primească. Să-L primim și să-I pregătim darurile de preț pe care I le vom pune înainte. Nașterea Domnului înseamnă iubire, pace, bunăvoire, iar bunăvoirea înseamnă iertare reciprocă, dorințe de bine și o dragoste care să îmbrățișeze toată omenirea.

            De acest sfânt Praznic să ne străduim să domnească în mijlocul nostru dreptatea și adevărul. Atunci se va repeta minunea: Hristos se va pogorî din nou pe pământ, fiindcă Duhul Său va sălășlui în fiecare dintre noi, iar tonurile cântării îngerești ne vor răsuna mereu în suflet, umplându-ne de nemărginită bucurie[1].

---

[1] Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, în românește de Boris Buzilă, ed. Sophia/Cartea Ortodoxă, București, 2008, p. 413.

Povestiri moralizatoare: Al patrulea mag

Povestiri moralizatoare: Adevăratele minuni

Copiii învață ceea ce trăiesc

 

Copiii învață ceea ce trăiesc

 

 

            În cazul în care copiii sunt criticați în mod constant atunci când cresc, ei vor învăța să condamne.

            În cazul în care copiii sunt crescuți cu ostilitate, ei vor învăța să se bată.

            În cazul în care copiii sunt crescuți cu teamă, ei vor învăța să fie precauți.

            În cazul în care copiii sunt crescuți cu milă, ei vor învăța să își plângă singuri de milă.

            În cazul în care copiii sunt ridiculizați în timp ce sunt crescuți, ei vor învăța să fie timizi.

            În cazul în care copiii sunt crescuți cu invidie, ei vor învăța la rândul lor să fie invidioși.

În cazul în care copiii sunt făcuți de rușine în timp ce sunt crescuți, ei vor învăța să se simtă vinovați.

În cazul în care copiii sunt crescuți cu toleranță, ei vor învăța să fie răbdători.

În cazul în care copiii sunt încurajați în timp ce sunt crescuți, ei vor învăța să aibă încredere în ei înșiși.

În cazul în care copiii sunt lăudați în timp ce sunt crescuți, ei vor învăța să se aprecieze.

În cazul în care copiii sunt aprobați în timp ce sunt crescuți, ei vor învăța să se placă pe ei înșiși.

În cazul în care copiii sunt crescuți într-o atmosferă de acceptare, ei vor învăța să vadă iubirea în lumea exterioară.

În cazul în care copii sunt crescuți într-o atmosferă de recunoaștere a meritelor lor, ei vor învăța să își stabilească scopuri și obiective.

În cazul în care copiii sunt crescuți într-o atmosferă de împărtășire, ei vor învăța să fie generoși.

În cazul în care copiii sunt crescuți cu onestitate și într-o atmosferă dreaptă, ei vor învăța să creadă în adevăr și în justiție.

În cazul în care copiii sunt crescuți într-o atmosferă de securitate, ei vor învăța să creadă în ei înșiși și în cei din jurul lor.

În cazul în care copiii sunt crescuți cu prietenie, ei vor învăța că lumea este un loc minunat, în care merită să trăiești.

În cazul în care copiii sunt crescuți într-o atmosferă senină, ei vor învăța ce înseamnă pacea interioară.

Tu cum îți crești copiii?

 

Dorothy L. Nolte[1]

 

---

[1] Jack Canfield și Mark Victor Hansen, Supă de pui pentru suflet. Povești adevărate de viață care deschid inima și trezesc spiritul, Traducere din limba engleză: Cristian Hanu, Adevăr Divin, Brașov, 2014, pp. 74-75.