„Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine,
chiar dacă va muri, va trăi.”
(Ioan 11, 25)
Cuvintele
Mântuitorului rostite înaintea învierii lui Lazăr sunt unele dintre cele mai
luminoase făgăduinţe ale Sfintei Scripturi. Ele ne arată că moartea nu are
ultimul cuvânt asupra omului. Pentru cel unit cu Hristos, moartea trupească nu
înseamnă dispariţie, ci trecerea spre o altă stare a existenţei şi aşteptarea
învierii de obşte.
Hristos
nu spune doar că va dărui învierea, ci Se descoperă pe Sine ca Învierea şi
Viaţa. Viaţa veşnică nu este, aşadar, numai o răsplată aşezată undeva
într-un viitor îndepărtat, ci începe încă de aici, prin comuniunea omului cu
Dumnezeu. Cel care trăieşte în Hristos începe încă din această viaţă să guste
din viaţa cea adevărată, prin credinţă, rugăciune, pocăinţă şi participarea la
viaţa Bisericii.
