„Iar femeia să se teamă de bărbat”: ce spune, de fapt, Sfântul Apostol Pavel?

 „Iar femeia să se teamă de bărbat”: ce spune, de fapt, Sfântul Apostol Pavel?

O lectură filologică și teologică a textului din Efeseni 5, 33

 

Expresia „iar femeia să se teamă de bărbat”, rostită la sfârșitul Apostolului citit în cadrul Sfintei Taine a Cununiei, este unul dintre cele mai cunoscute, dar și dintre cele mai greșit înțelese pasaje din Noul Testament.

Unii o interpretează ca pe o poruncă prin care soția ar trebui să trăiască într-o permanentă teamă față de soțul ei. Alții, încercând să îndepărteze această interpretare, propun înlocuirea cuvântului „teamă” cu „respect”, considerând că astfel ar reda mai bine învățătura creștină despre căsătorie.

Dar ce spune, de fapt, textul original? A folosit Sfântul Apostol Pavel un cuvânt care înseamnă „teamă” sau unul care înseamnă „respect”? Și, mai ales, de ce este această expresie citită la Cununie, într-un pasaj în care iubirea dintre soți este comparată cu iubirea jertfelnică a lui Hristos pentru Biserică?

Pentru a înțelege corect aceste cuvinte, trebuie să păstrăm atât fidelitatea față de textul grecesc, cât și contextul teologic în care au fost rostite. Nu este nevoie nici să modificăm Scriptura pentru a o face mai plăcută auzului contemporan, nici să transformăm un cuvânt într-o justificare a autorității exercitate prin frică.

„Suflă și scuipă de trei ori!” De ce nu trebuie să scuipăm copilul la Botez?

„Suflă și scuipă de trei ori!”

De ce nu trebuie să scuipăm copilul la Botez?

Sensul lepădărilor, al rugăciunilor de exorcizare și al responsabilității nașilor

1. Un gest pe care îl vedem, dar pe care nu îl înțelegem întotdeauna

Am participat la numeroase botezuri, uneori și în calitate de cameraman, și am observat un lucru care m-a pus pe gânduri. Când preotul rostește îndemnul de a sufla și de a scuipa de trei ori, unii nași se întorc spre copil și fac acest gest asupra lui.

Nu o fac din răutate, desigur, ci din necunoașterea semnificației liturgice a momentului. Tocmai această neînțelegere arată cât de necesară este cateheza înaintea Sfântului Botez: nu asistăm la o formalitate sau la un obicei popular, ci la lepădarea de Satana și la mărturisirea unirii cu Hristos.

Nașul nu scuipă copilul. Gestul său, săvârșit simbolic către apus, exprimă respingerea diavolului și a lucrărilor lui. Copilul nu este obiectul lepădării, ci persoana pentru care nașul mărturisește credința și își asumă răspunderea creșterii duhovnicești.

Cateheza adolescenților și problema Bisericii - Irene Ní Mháille

 Notă introductivă

Articolul „Cateheza adolescenților și problema Bisericii”, semnat de Irene Ní Mháille, a fost publicat în revista irlandeză The Furrow, în februarie 1987. Avem, așadar, în față un text vechi de aproape patru decenii, născut într-un context catolic irlandez foarte precis.

Articolul trebuie citit ținând seama de epoca și de locul în care a apărut. Referirile la referendumul irlandez privind divorțul, la receptarea Conciliului Vatican II, la situația Bisericii Catolice din Irlanda și chiar unele expresii folosite de autoare aparțin realităților și limbajului anilor 1980. De aceea, ideile sale nu pot fi transferate automat în contextul ortodox românesc și nici nu trebuie acceptate fără discernământ.

Cateheza în lumea de azi – credința ortodoxă între tradiție și provocările mediului digital

 

Cateheza în lumea de azi – credința ortodoxă între tradiție și provocările mediului digital

 

Trăim într-o lume în continuă schimbare, în care copiii, tinerii și adulții sunt provocați zilnic să-și definească identitatea, valorile și sensul vieții. În acest context, cateheza nu mai poate fi doar transmitere de informații religioase, ci trebuie să devină formare vie, dialog, însoțire și luminare.

 

Constantin Galeriu - Mântuitorul Iisus Hristos Învățătorul Suprem by Hrab Alexandru

Între libertatea religioasă și rânduiala canonică: o reflecție

 

Între libertatea religioasă și rânduiala canonică: o reflecție

În ultima vreme am primit acuzații și mesaje amenințătoare prin care mi se atribuie faptul că aș denigra anumite persoane care fac parte din asociații religioase nerecunoscute de BOR, încălcându-le, de asemenea, dreptul la libertate religioasă. Am fost anunțat că aș fi reclamat la diverse instituții. Pentru că nu urmăresc scandalul nu dau curs fiecărui zvon care circulă, am tăcut. Dar am tăcut și pentru că am în jurul meu oameni dragi, am tăcut și pentru că am aproape persoane de valoare care m-au și îndrumat cu sinceritate și mă îndrumă, nedorind să le creez lor disconfort din cauza faptului că această situație pare să nu se mai încheie. Și am tăcut, gândindu-mă la această perioadă a postului, de pregătire pentru Nașterea Domnului. Am încercat de multe ori să explic că în Biserică lucrurile nu se desfășoară după dorința fiecărui om, iar harul nu este o simplă părere, ci o lucrare aparte. De aceea, aleg să aduc câteva argumente logice legate de anumite activități, fără intenția de a răni pe cineva, argumente scrise de AI.

Rugăciunea în viața elevilor din clasele IV -VIII

 

Rugăciunea în viața elevilor din clasele IV -VIII by Hrab Alexandru

Rămânerea în comuniune: reflecții despre Biserica Ortodoxă Română și grupările necanonice

 

 Rămânerea în comuniune: reflecții despre Biserica Ortodoxă Română și grupările necanonice

 

În ultimii ani se poate observa o dinamică notabilă în spațiul religios local, marcată de tensiuni între structurile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române și anumite grupări care se revendică drept ortodoxe, dar nu beneficiază de recunoaștere canonică din partea acesteia.

În unele situații, în anumite situații, funcții religioase sunt preluate de persoane care nu figurează în evidențele instituționale ale Bisericii Ortodoxe Române privind hirotonirea sau pregătirea teologică acreditată preiau funcții de conducere religioasă în aceste grupuri. În astfel de situații, pot apărea percepții diferite cu privire la statutul acestor structuri, ceea ce poate genera neînțelegeri, fiind interpretate ca acte de denigrare, deși, din punct de vedere juridic, ele reprezintă simple constatări referitoare la statutul instituțional.

Această situație subliniază nevoia unei mai bune informări publice privind regimul juridic al cultelor și delimitarea clară între libertatea religioasă individuală, garantată de lege, și apartenența canonică la un cult recunoscut de stat.

Menționarea faptului că o persoană nu face parte din clerul Bisericii Ortodoxe Române sau că nu deține studii teologice acreditate constituie o constatare factuală, bazată pe criterii instituționale și juridice, nu o judecată de valoare. În temeiul Constituției României și al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, orice persoană are dreptul de a-și exprima convingerile religioase și de a practica o formă de spiritualitate, indiferent de recunoașterea sa instituțională.

Prin urmare, precizarea statutului canonic sau a lipsei unei recunoașteri oficiale nu are un scop denigrator, ci urmărește exclusiv clarificarea cadrului legal și ecleziastic în care o persoană își desfășoară activitatea religioasă.

Dumitru Călugăr- Învățământul Religios în Biserica Ortodoxă Romană, în Biserica Ortodoxă Romană din 1971_nr.1-12

 

Dumitru Calugar Invatamantul Religios în Biserica-Ortodoxa-Romana_1971_nr.1-12 by Hrab Alexandru

·         Învățătura creștină transmisă de Biserică luminează mintea, încălzește inima și călăuzește voința spre bine.

Credibilitatea Evangheliilor – o scurtă analiză istorică și teologică

 

📜 Credibilitatea Evangheliilor – o scurtă analiză istorică și teologică

Într-o epocă a scepticismului și relativismului cultural, creștinismul este adesea supus unor critici ce vizează autenticitatea și credibilitatea surselor sale fundamentale – Evangheliile. Însă o analiză atentă, atât istorică, cât și teologică, relevă faptul că aceste texte merită luate în serios, nu doar din perspectiva credinței, ci și a rațiunii.

10 întrebări şi răspunsuri despre Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul - Alexandru Prelipcean

 

10 întrebări şi răspunsuri despre Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

 

 

În prima săptămână din Postul Paştilor se săvârşeşte, în cadrul Pavecerniţei Mari, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Acesta este alcătuit din patru părţi care se citesc, câte una, de astăzi până joi. Integral, Canonul cel Mare se va citi în miercurea din săptămâna a cincea din Postul Mare. Despre aspectele istorico-liturgice, dar şi despre profunzimea ideilor cuprinse în această capodoperă a imnografiei răsăritene am discutat cu Alexandru Prelipcean, asistent universitar în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi şi doctor în teologie al Universităţii din Bucureşti.

Explicarea Icoanei Nașterii Domnului

Explicarea Icoanei Nașterii Domnului

Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai bogate icoane în elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifă a Bisericii. În această icoană se îmbină elemente din Evanghelia după Luca (în care se vorbește despre iesle, prezența îngerilor, a păstorilor) și din Evanghelia după Matei (prezența magilor, a stelei), dar și elemente din textele apocrife, în special Protoevanghelia lui Iacov (momentul spălării Pruncului Hristos).

Sf. Chiril al Ierusalimului: Cateheze

 

Sf. Chiril Al Ierusalimului... by Hrab Alexandru

Trebuie să ne apropiem de preot ca de Hristos, că El săvârșește și acum Taina Sfintei Împărtășanii. Mai mare este milostenia decât jertfa. Trebuie să se săvârșească întâi milostenia și numai după aceea să afierosim bisericii vase sfinte de mare preț - Sfântul Ioan Gură de Aur

 

Trebuie să ne apropiem de preot ca de Hristos, că El săvârșește și acum Taina Sfintei Împărtășanii. Mai mare este milostenia decât jertfa. Trebuie să se săvârșească întâi milostenia și numai după aceea să afierosim bisericii vase sfinte de mare preț[1]

Sfântul Ioan Gură de Aur

 

Să ne atingem și noi de poalele haine Lui! Dar, mai bine spus, dacă vrem putem să-L avem pe Hristos în întregime. Și acum trupul Lui stă în fața noastră; nu numai haina Lui, ci și trupul Lui. Nu numai ca să ne atingem de El, ci să-L și mâncăm și să ne săturăm. Să ne apropiem deci de El, cu credință, fiecare cu boala lui! Dacă ei care s-au atins de poalele haine Lui au atras o atât de mare putere, cu mult mai mult noi, care-L ținem în întregime! A ne apropia cu credință nu înseamnă numai a primi sfintele taine ce stau înaintea noastră, ci și a le atinge cu inima curată și a fi însuflețiți de același gânduri și simțăminte ca și cum ne-am apropiat de Însuși Hristos. Ce dacă nu-I auzi glasul? Dar Îl vezi pe Sfânta Masă! Dar, mai bine spus, Îi auzi și glasul! Îți grăiește prin evangheliști.

Hrab Alexandru: Cum trebuie să luăm parte la Sfânta Liturghie? - P...

Hrab Alexandru: Cum trebuie să luăm parte la Sfânta Liturghie? - P...:   Cum trebuie să luăm parte la Sfânta Liturghie? [*] (Material catehetic și omiletic în legătură cu explicarea Sfintei Liturghii...

Cum trebuie să luăm parte la Sfânta Liturghie? - Pr. Ene Braniște

 

Cum trebuie să luăm parte la Sfânta Liturghie?

[*] (Material catehetic și omiletic în legătură cu explicarea Sfintei Liturghii)

 

1.      Cum trebuie să ne pregătim pentru Sfânta Liturghie?

Când vrei să iei parte la Sfânta Liturghie, frate creștine, adu-ți aminte că biserica este „casa lui Dumnezeu”, de care se cuvine „să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinței, curățindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău, și spălându-ne trupul în apă curată”, cum ne povățuiește Sf. Apostol Pavel (Evrei 10, 22). Încetează deci, din ajuns, lucrul și obișnuiește-ți sufletul cu rugăciune, cu înfrânarea de la păcate și cu împăcarea inimii, alungând din ea orice ură și orice vrăjmășie (cf. Matei 5, 23-24; cf. 1 Timotei 2, 8), mai ales atunci când vrei să te împărtășești.

Materia folosită la sfintele slujbe - Pr. Prof. univ. dr. Sorin Cosma

 

Materia folosită la sfintele slujbe

 

 

Pr. Prof. univ. dr. Sorin Cosma

I.            Pregătirea aperceptivă

            Așa precum păcatul a cuprins întreaga ființă a omului, tot astfel și opera răscumpărătoare a Domnului aduce deopotrivă sfințenia sufletului și a trupului. În felul acesta, pe lângă actele de pietate cu caracter duhovnicesc, precum rugăciunea, postul, pocăința, etc, este folosită în cadrul slujbelor bisericești și o anumită materie, care prin lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânta asupra ei transmite harul mântuitor asupra întregii noastre ființe, spre desăvârșirea deopotrivă a trupului și a sufletului.

Simbolismul Sfintei Liturghii (I) Proscomidia

 

Simbolismul Sfintei Liturghii (I)

Proscomidia

 

 

       I.            Introducere. În ultimele două cateheze am descris simbolismul Vecerniei și al Utreniei, slujbe pregătitoare pentru Sfânta Liturghie, atât din punct de vedere liturgic, cât și duhovnicesc[1]. Pășim acum spre Sfânta Liturghie, pentru a prezenta înțelesurile momentelor principale, având același gând, de a-i familiariza pe credincioșii noștri cu ceea ce se petrece dincolo de ceea ce se vede și se aude la slujbă. Practic, cu ce semnifică anumite expresii, obiecte și mișcări liturgice. Sfânta Liturghie, în partea ei văzută, începe cu „Binecuvântarea mare”: „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului”, dar, înainte de acest început, mai are o rânduială, tainică, prin care preotul pregătește Sfânta Euharistie (Împărtășanie). 

Teatru ca formă de catehizare - Hrab Alexandru

Teatru ca formă de catehizare - Hrab Alexandru by Alexandru Hrab on Scribd

O carte/un Roman al Preotului

O carte/un Roman al Preotului

Hrab Alexandru

Mă întreb oare ce m-a apucat să scriu despre o carte, despre un roman? Sincer nici eu nu știu! Ceea ce știu este că această operă merită citită de toată lumea. Oare de ce? Pentru că prezintă destinul unui preot într-un sat, un sat……Oare ce mai are specific această carte? Nu știu!

A da, știu! Participând la una din orele Modului Psihopedagogic, cineva din sală a făcut un comentariu răutăcios la adresa Bisericii și mai ales la adresa Preoților. Oare toți Preoții sunt la fel? Oare avem noi dreptul să judecăm? Oare uităm noi că din Biserică facem parte toți, atât Ierarhii, Preoții, cât și noi mirenii?

Cartea domnului Dumitru Beleneș, „Lucrătorii viei”, editată la editura Oastea Domnului în Sibiu, în anul 2011 ne pune în față modelul unui Preot, dar ce fel de preot ne spune Părintele Lector Universitar Dr. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie „Sfântul Andrei Șaguna”- Sibiu: „Cartea pe care o țineți în mână este una din cele mai frumoase declarații de dragoste făcute de un mirean Preoției. Povestea unui tânăr seminarist (care va ajunge în chip real, istoric, episcop), care pleacă pe drumul lung al Emausului slujirii sale dimpreună cu Dumnezeu și forța pe care o inimă curată o pună în slujba Acestuia. Însoțit de mireasa, preotul Ioan Mirea (în realitate, cel ce va ajunge, cum spuneam, Episcopul Iosif Gafton) caută să biruiască, după porunca Mântuitorului, lumea.

Icoană de preț a jertfei preoțești, acum, când preoții ortodocși trăiesc cu drama vulnerabilității tensionată în toată fibra slujirii lor, paginile cărții constituie exemple de teologie practică, de cateheză și omilie în situații de risc maxim și, nu în ultimul rând, pagini dătătoare de nădejde. După ce citești cartea, gândești: <<Deci se poate!”

Fie cartea aceasta în mâna preoților mângâiere, în a preoteselor îndemn, și în cea a credincioșilor din parohii unitate de măsură a lucrării întru Hristos, în ogorul lui Dumnezeu, în binecuvântata Vie a Împărăției.

Celui care ne-a dăruit-o, Dumitru Beleneș, smerit condeier, să-i rânduie Hristos bucurie în Cerurile către care atât de mult a râvnit”.

De asemenea despre această carte, găsim o mică recenzie și pe site-ul: http://proortodoxia.wikiforum.ro/t338-dumitru-belene-lucratorii-viei:

„Un roman creștin superb, scris cu toată dăruirea de Dumitru Beleneș și publicat cu binecuvantarea PS Galaction al Alexandriei si Teleormanului in anul 2001. Romanul este dedicate de autor părintelui Ioan Gafton, eroul romanului, care va deveni mai târziu ( in 1977) PS Iosif Gafton. Cartea este semnata si de Pr. Lect. Univ. Dr. C-tin Necula de la Facultatea de Teologie din Sibiu, care descrie acest roman ca fiind <<una din cele mai frumoase declarații de dragoste făcute de un mirean preoției>>. Opera redă în mod strălucit, cu intense note artistice, descriptive, naturale dar și încărcate adesea de mult umor, primii opt ani din viața pastoral misionara a unui tânăr preot (Ioan Mirea, alias Ioan Gafton ) însoțit de jertfelnica lui soție, preoteasa Paula Mirea (in realitate Valeria). Preotul Mirea, tânăr absolvent de Teologie în capitală, își încredințează viața total în mâinile lui Dumnezeu îndreptându-și pașii în ascultarea preoțească spre una dintre cele mei denigrate si nedorite parohii (Teslari, în realitate satul Rotari, com. Ceptura, jud. Prahova), un loc teribil de părăsit de tot ceea ce însemna moralitate, frică de Dumnezeu, credință și spirit creștin. Activitatea de debut a preotului Ioan Mirea, alături de iubita lui soție, e marcată de evenimente și situații care reflectă în mod surprinzător de frumos rolul preotului într-o comunitate, chemarea misionara a acestuia, virtuțile, emoțiile, bucuriile, întristările, surprizele, neajunsurile, mulțumirile și multe alte aspecte ale slujirii preoțești. Mai presus de orice uimește modul în care acest simplu și totodată înțelept preot educa o comunitate de oameni, transformându-i radical în cursul celor opt ani de slujire și înfruntând cu demnitate gândirea stalinistă - cu note de raționalism deistic - a vremurilor anilor 1930. Romanul emoționează cu fiecare pagina citită, transmite cititorului fiorul evenimentelor ce se petrec, este un izvor viu de alese experiențe, gânduri sublime, fapte vrednice, sfaturi și vorbe înțelepte. Pentru orice slujitor al sfântului altar, pentru orice tânăr absolvent de studii teologice, pentru orice creștin, cartea lui Dumitru Beleneș se va înscrie, cu siguranță, în topul celor mai sensibile opere despre experiență creștină si preoțească, deopotrivă”.

Carte aceasta este un bun manual, o bună învățătură de credință, care vine să arate tuturor că avem preoți cu har, că avem preoți buni, că avem preoți cu dragoste, doar noi să avem ochii pentru ei și să nu ne mai aplecăm urechea spre bârfele auzite din alte locuri.

Sperăm ca cele două descrieri ale ei, v-au făcut curioși să puneți mâna pe această operă pentru a o lectura. Cu siguranță nu o să regretați!

Însă pentru a vă convinge prezentăm aici două mici fragmente din această operă:

„Fericirea este ceva mai presus de fizic și nu poate cădea sub simțurile noastre. Alergăm după un lucru oarecare cu speranța că, atingându-l, vom fi fericiți, dar constatăm după ce ne-am atins ținta că mai fericiți eram în timpul alergăturii, fiindcă acțiunea umple golul ce există în viața noastră terestră și care este un dezastru pentru noi. Am putea ilustra golul acesta cu spațiul lugubru dintr-o încăpere sinistră, din care, pe măsură ce este umplut cu un lucru oarecare, groaza de acolo dispare. Chiar și durerea în lipsa unui bun este un bun care umple teribil acest gol.”

„Oamenii se cunosc atât de puțin pe ei înșiși, încât se înșală și în dorințe. Suspină după fericire și o caut pune nu poate fin găsită. Doresc o viață lungă, deși bocesc în continuu că traiul de pe pământ este un chin și împlinirea atâtor dorințe o socotesc fericire la care nu ajung niciodată, ci numai o confundă cu mulțumirea, pentru ca fericirea nici nu există pe pământ, decât dorul după ea”.