Dumitru Calugar Invatamantul Religios în Biserica-Ortodoxa-Romana_1971_nr.1-12 by Hrab Alexandru
·
Învățătura creștină transmisă de Biserică
luminează mintea, încălzește inima și călăuzește voința spre bine.
·
Învățământul religios este o lucrare
esențială și continuă a Bisericii pentru formarea morală și spirituală a
credincioșilor.
·
Primele forme de învățământ religios au
apărut în mănăstiri.
·
Aici se formau viitorii preoți și
cărturari, iar predarea era axată pe texte liturgice și pe formarea morală.
·
Personalități precum Coresi, Sf. Varlaam,
Antim Ivireanul, Dosoftei, Simion Ștefan, au tipărit lucrări care au sprijinit
credința și educația.
·
Tipăriturile religioase au întărit
credința și au cultivat limba română.
·
Au fost înființate seminarii teologice și
mai târziu facultăți de teologie (ex: Socola, București, Sibiu).
·
După 1943, învățământul religios a fost
reorganizat sub autoritatea Bisericii, cu accent pe vocație și trăire
duhovnicească.
·
Influențele pedagogiei occidentale
(herbartianismul) au dus la un exces intelectualist și la pierderea dimensiunii
sufletești în educația religioasă.
·
Biserica a reacționat organizând congrese
catehetice pentru redresarea catehezei.
·
Familia este „prima școală” a educației
religioase.
·
Preotul are un rol părintesc, educând prin
spovedanie, vizite pastorale, sfaturi și exemplul personal.
·
Cultul ortodox este o „cateheză vie” –
transmite dogma prin liturghie, rugăciuni și imnuri.
·
Cântarea bisericească unește comunitatea,
înnobilează sufletul și susține trăirea religioasă.
·
După 1948, s-a dezvoltat o nouă direcție
în cateheză: legarea învățăturii de cult și de trăirea liturgică.
·
Activitatea catehetică se adresează
tuturor credincioșilor, după Sfânta Liturghie.
·
Scopul educației religioase este formarea
unui caracter moral-creștin autentic.
·
Biserica oferă un cadru viu și viu
tradițional pentru această formare, orientată spre mântuire și slujirea
semenilor.
