MAMA...
Hrisostom Filipescu —
Puține cuvinte, multă iubire
Mama este
mereu lângă tine. E îngerul păzitor al fiecăruia. O găsești în adierea
frunzelor pe lângă care treci, în mirosul mâncărurilor pe care ți le aminteşti
din copilărie. Ea e în florile pe care alegi să le dăruieşti, ea e în toate
zâmbetele tale de zi cu zi. O găseşti în mâna care te atinge pe frunte când ai
febră, în liniştea din zilele ploioase când te simți melancolic, ea e în
culorile curcubeului şi în căldura pe care o simți în dimineţile de Crăciun.
Mama poartă
lumea pe umeri. Ea este începutul tuturor începuturilor, profesorul
profesorilor şi cartea cărților. Mama este sertarul în care ne depunem toate
lacrimile şi zâmbetele. Mama e izvor de răbdare şi bunătate. Mama e creatorul
tuturor poveştilor. E un anotimp, e un cântec dulce, glas plin de smirnă.
Mama este acea
fântână care te răcorește când îți este sete, mama e acel vânt care îți mângâie
obrajii în zilele toride de vară, mama e acel foc care te încălzeşte atunci
când îți este frig, mama e acea sclipire care îți luminează cele mai întunecate
nopți, mama e îngerul care îți alungă visele triste, mama e brațul în care îți
găseşti alinarea, mama e soarele de la care primeşti lumina, mama e cerul pe
bolta căruia îşi scaldă păsările zborul, mama e bucuria de a trăi, mama e tot
ce a putut lăsa Dumnezeu mai pur şi mai sfânt pe pământ.
Mama trăieşte
mereu cuibărită în râsul tău. Ea e locul de unde ai plecat, primul tău
„acasă", primii tăi paşi în viață. Mama aduce fără să ceri până şi luna de
pe cer. Dacă plângi, plânge și ea, dacă râzi, râde și ea, iar firele de nea din
bucle s-au ivit de grija ta. La școală când ai fost trimis, într-un penar şi-a
pus un vis. Ea e alături de tine, orice drum ai alege. Mama ceartă şi sărută în
acelaşi timp. Mama e cea mai frumoasă, cea mai bună, cea mai deşteaptă, cea mai
cea din lume. Ea e prima ta iubire, primul tău prieten, chiar primul om cu care
te-ai certat. Însă nimic şi nimeni nu vă poate despărți. Nici timpul, nici
distanţa, nici chiar moartea...
Mama ştie şi
simte totul. Mama e ca o liturghie, jertfeşte jertfindu-se. Mama e candelă
aprinsă, lumânare ce arde şi aduce lumina speranței oriunde. Mama este o icoană
ce o poartă fiecare în suflet. Mama este ca un duhovnic la care mereu găseşti
iertare, chiar şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. Mama când se roagă,
rugăciunea ei pentru fiu e foc ce mistuie întreg universul şi ajunge grabnic la
Dumnezeu. Mama este fiinţa care „conduce" lumea. Ce făptură minunată e
mama !
„Mamă, ți-am spus astăzi cât de mult Te Iubesc ?!”
