Cuvântare la Nașterea cea după trup
a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului
nostru Iisus Hristos
Astăzi
văd că cerul și pământul se află întru aceeași cinste și că se înalță cele de
jos până acolo unde se găsesc cele mai înalte dintre toate. Oricare ar fi
firea, poziția și ordinea a celor mai presus de lume, nu există nimic mai minunat
și mai valoros decât peștera și ieslea din Betleem și decât scutecele pruncului
Hristos. Între cele ce a făcut de-a lungul veacurilor Dumnezeu pentru om, nu
există nimic mai folositor pentru toți și mai sfânt decât ceea ce sărbătorim
astăzi. Nașterea lui Hristos.
Fiul lui
Dumnezeu Cel mai înainte de veci și de nedescris Se naște după trup într-o
peșteră. Este în acel moment fără adăpost. Nu are loc în care să locuiască și
este așezat în ieslea animalelor necuvântătoare. Se face văzut și este pipăit
și înfășurat în scutece. Trupul Său însă nu s-a născut pentru a se destrăma
puțin. Împreună cu el S-a unit Dumnezeu în cea de-a doua persoană a Sfintei
Treimi în chip neconfundabil și s-a format un ipostas teandric (Dumnezeiesc-omenesc)
care a locuit în pântece fecioresc și s-a născut fără să veteme puritatea
Fecioarei. Aceea, de asemenea, după cum s-a arătat mai presus de orice plăcere
pătimașă în timpul zămislirii, așa cum s-a arătat mai presus de durerile fizice
în timpul nașterii. Nu este numai Dumnezeirea de neexplicat, ci și felul în
care Hristos S-a unit cu trupul este cu neputință a fi înțeles în mod logic. Îngăduința
aceasta aceasta a lui Dumnezeu este de nedescris și depășește orice minte și
cuvânt. Acum Hristos este El Însuși Dumnezeu desăvârșit dar și Om desăvârșit.
Diavolul
nu a putut să primească să fie mai prejos decât nici un înger, dar nici chiar
decât Dumnezeu. A vurt așadar să se asemene cu Însuși Ziditorul. Atunci a avut
loc căderea lui înfricoșătoare. În continuare, neputând să suporte ceea ce i
s-a întâmplat, s-a pornit cu invidie împotriva omului și cu vicleșug la târât
pe Adam în neascultare. Astfel s-a înfățișat începătorul răutății, pe el însuși
ca și prototip al răutății, la care participă în continuare numai aceia care
preferă să fie cu el. iubitorul de oameni Dumnezeu a binevoit să elibereze făpturile
Lui din preamândra răutate a diavolului. S-a pogorât de sus, S-a smerit și a
sărăcit ca noi, amestecând omenirea cu Dumnezeirea. A arătat astfel tuturor
smerenia, ca și cale ce duce către cele de sus. Acum și îngerii au învățat de
la Stăpânul Hristos că drumul asemănării cu El nu este înălțarea, ci smerenia. Oamenii
pot ușor să-și îndrepte greșelile, de vreme ce recunosc că smerenia este drumul
care îi ridică la Dumnezeu și astfel pot să se îndrepte. Cu nașterea lui
Hristos diavolul a fost rușinat și a fost înfrânt. Mai mult, acum a fost călcat
în picioare de către aceia care au fost mai înainte sub picioarele lui.
Acesta,
Care rânduiește toate, astăzi este înfășat în scutece sărace. Cu vrerea Lui devine
sărac și Se socotește împreună cu robii, deoarece dorește să vadă din nou bogat
pe om. Cine și-a dat seama și a înțeles cinstea, pe care a primit-o firea noastră
de la Dumnezeu și a sesizat iubirea Lui de oameni, va alerga cu dor către
Acesta. Va auzi și va învăța poruncile Lui. Va fi surprins de taina prefacerii
noastre.
Steaua,
care a condus magii, s-a oprit când s-au oprit ei, a înaintat când au început
din nou să meargă. A fost conducătorul lor, care nu i-a lăsat niciodată
singuri, până când au ajuns la casa unde L-au găsit și s-au închinat lui
Hristos. I-au dăruit aur și tămâie și smirnă. Deoarece Acesta prin moartea Lui,
a cărei simbol a fost smirna, ne-a dăruit dumnezeiasca viață, a cărei
închipuire a fost tămâia, dar și sfânta strălucire și împărăția, pe care o
înfățișează aurul. Păstorii întocmesc astăzi horă obștească cu îngerii pentru
Nou-Născutul Hristos. Cauza acestor doxologii comune este mesajul marii
bucurii, pe care au primit-o că astăzi S-a născut Mântuitorul oamenilor. Pentru
toți au venit bunăvoirea și bucuria.
Fraților,
am primit ca moștenire de la Mântuitorul nostru duhul înfierii. Am devenit
moștenitorii lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos. Să avem deci,
pace între noi. Să devenim înțelepți și să spunem și să facem întotdeauna cele
adevărate și drepte, orientați spre rugăciuni și implorări. Să cântăm și să
psalmodiem către Acesta cu inimile noastre și nu numai cu buzele. Înlăuntrul nostru
să avem pace cu noi înșine și să supunem trupul duhului. Să-i suportăm pe frații
noștri cu iubire și să le oferim iubire, după cum și Hristos ne oferă nouă. Ne-a
eliberat de stricăciune. Să ne bucurăm de darurile cerești veșnice, ca și copii
ai Tatălui nostru ceresc. Această bucurie doresc să o dobândim cu toții și să
ne bucurăm de slava, pe care ne-o pregătește la a doua Sa venire Domnul și
Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos[1].
[1] Mitropolia Tesalonicului.
Biserica Mitropolitană a Sfântului Grigorie Palama, Viața în Hristos după Sfântul Grigorie Palama. Fragmente din textele Sfântului
care au fost prezentate în adunările tinerilor din cadrul centrului Spiritual
al Bisericii Mitropolitane sub îndrumarea Arhimandritului Metodie Alexiu doctor
în teologie, Tesalonic, 2017, pp69-71.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu