Argumente biblice despre pururea-fecioria Maicii Domnului
În jurul Maicii Domnului se repetă adesea două afirmații: că, după nașterea Mântuitorului, ea ar fi dus o viață conjugală obișnuită cu dreptul Iosif și că „frații lui Iisus” ar fi fost alți copii născuți de ea. Dar aceste concluzii nu sunt cerute de textul biblic. Dimpotrivă, citită în întregime și în duhul Bisericii, Sfânta Scriptură este în deplină armonie cu mărturisirea Maicii Domnului ca Pururea Fecioară.
Zămislirea de la Duhul Sfânt și rostul dreptului Iosif
Evanghelia arată fără echivoc că Maria L-a zămislit pe Mântuitorul nu din legătură bărbătească, ci prin lucrarea Duhului Sfânt. Arhanghelul îi vestește că „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine” (Luca 1, 35), iar dreptului Iosif i se descoperă că Pruncul zămislit în ea este de la Duhul Sfânt (Matei 1, 20).
Iosif nu a rămas, așadar, în fața unei taine pe care n-o cunoștea. Îngerul i-a arătat cine era Pruncul și ce lucrare dumnezeiască se împlinea prin Maria. Este oare firesc să credem că acest om, pe care Evanghelia îl numește „drept”, după ce a primit o asemenea descoperire, s-ar fi raportat mai târziu la Maica Mântuitorului ca într-o căsnicie obișnuită? Biserica a înțeles că rostul său a fost acela de ocrotitor al Fecioarei și al Pruncului și de martor al tainei Întrupării.
Aceasta nu înseamnă că viața conjugală ar fi necurată. Căsătoria este binecuvântată de Dumnezeu. Înseamnă doar că această familie a primit o chemare cu totul unică, ce nu poate fi redusă la tiparul unei familii obișnuite.
Ce înseamnă „până ce”?
Unele traduceri redau Matei 1, 25 astfel: Iosif nu a cunoscut-o „până ce” L-a născut pe Iisus. Se deduce uneori că, după naștere, situația s-ar fi schimbat. Dar expresia biblică „până ce” nu arată în mod obligatoriu ce s-a petrecut după momentul indicat.
Despre Micol se spune că „n-a avut copii până în ziua morții ei” (II Regi 6, 23); evident, aceasta nu sugerează că ar fi avut copii după moarte. La fel, Hristos făgăduiește că va fi cu ucenicii Săi până la sfârșitul veacului (Matei 28, 20), fără ca aceasta să însemne că după aceea nu va mai fi cu ei. Prin urmare, cuvântul „până” din Matei 1, 25 nu dovedește existența unor relații conjugale ulterioare.
De ce a încredințat-o Hristos Apostolului Ioan?
Pe Cruce, Mântuitorul îi spune Maicii Sale: „Femeie, iată fiul tău!”, iar ucenicului iubit: „Iată mama ta!” (Ioan 19, 26-27). Din acel ceas, Ioan a luat-o în grija sa.
Întrebarea este simplă: dacă Maica Domnului ar mai fi avut fii naturali, de ce ar fi încredințat-o Hristos unui ucenic? Grija față de mamă le-ar fi revenit în chip firesc propriilor ei copii. Gestul de pe Golgota este, prin urmare, un indiciu biblic foarte puternic că Iisus era unicul ei Fiu.
În același timp, momentul are și un sens duhovnicesc: în persoana ucenicului iubit, fiecare ucenic credincios o primește pe Maica lui Hristos cu dragoste și cinstire.
Cine sunt „frații lui Iisus”?
Rămân textele în care apar „mama și frații” Domnului, precum Matei 12, 46-50, Marcu 3, 31-35 și Luca 8, 19-21. Aceste pasaje nu spun însă nicăieri „ceilalți fii ai Mariei”. Ele folosesc cuvântul „frați”, care, în limbajul biblic și semitic, poate desemna nu numai frați născuți din aceeași mamă, ci și rude apropiate ori membri ai aceleiași familii lărgite.
Un exemplu limpede apare în Vechiul Testament: Avraam și Lot sunt numiți „frați” în textul grecesc al Facerii 13, 8, deși Lot era nepotul lui Avraam. Așadar, termenul grecesc adelphoi nu stabilește singur gradul exact de rudenie.
Tradiția răsăriteană îi înțelege în mod obișnuit pe „frații Domnului” drept fii ai dreptului Iosif dintr-o căsătorie anterioară; o altă explicație patristică îi identifică drept rude apropiate ale lui Iisus. Ambele interpretări păstrează mărturisirea statornică a Bisericii: ei nu erau copii născuți de Maica Domnului. Este semnificativ și faptul că Evanghelia vorbește despre o altă Marie ca fiind mama lui Iacov și a lui Iosi (Marcu 15, 40), două dintre numele întâlnite în lista „fraților” Domnului. Acest amănunt susține identificarea unora dintre ei ca rude, deși Evanghelia nu ne oferă o schemă genealogică deplină.
Mai mult, scopul cuvintelor Mântuitorului — „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?” — nu este să alcătuiască o genealogie și nici să o micșoreze pe Maica Sa. Hristos arată că adevărata înrudire cu El se întemeiază pe ascultarea de Dumnezeu: cel ce face voia Tatălui Îi este frate, soră și mamă. Iar Maria este tocmai primul și cel mai înalt model al acestei ascultări, pentru că ea răspunsese deja: „Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Cuvintele lui Hristos nu o exclud, ci o așază în inima adevăratei familii a credinței.
„De acum mă vor ferici toate neamurile”
Elisabeta, umplută de Duhul Sfânt, o numește pe Maria „Maica Domnului meu” (Luca 1, 43), iar Maica Domnului vestește: „de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 48).
Când Biserica o fericește și o cinstește pe Maica Domnului, ea nu adaugă ceva străin Evangheliei, ci împlinește această profeție. A o cinsti nu înseamnă a o pune în locul lui Dumnezeu. Adorarea se cuvine numai Sfintei Treimi; Maicii Domnului îi oferim cinstirea datorată celei care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu și care a răspuns chemării Sale cu smerenie și ascultare desăvârșită.
Toată măreția ei vine de la Dumnezeu și către Dumnezeu ne îndreaptă. Ultimul ei cuvânt păstrat în Evanghelie nu atrage atenția asupra ei, ci asupra Fiului: „Faceți orice vă va spune” (Ioan 2, 5).
Concluzie
Expresia „frații lui Iisus” nu dovedește că Maica Domnului ar fi avut alți copii. Ea trebuie citită potrivit limbajului Scripturii, împreună cu întreaga mărturie evanghelică și cu credința neîntreruptă a Bisericii. Zămislirea de la Duhul Sfânt, chemarea unică a dreptului Iosif, încredințarea Mariei Apostolului Ioan și profeția că toate neamurile o vor ferici alcătuiesc o mărturie unitară.
Noi nu o cinstim pe Maica Domnului în locul lui Hristos, ci tocmai pentru Hristos. O numim Pururea Fecioară pentru că astfel a cunoscut-o și a mărturisit-o Biserica și o fericim pentru că însăși Scriptura ne arată locul ei unic în istoria mântuirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu