În jurul Maicii Domnului se repetă adesea două afirmații: că, după nașterea Mântuitorului, ea ar fi dus o viață conjugală obișnuită cu dreptul Iosif și că „frații lui Iisus” ar fi fost alți copii născuți de ea. Dar aceste concluzii nu sunt cerute de textul biblic. Dimpotrivă, citită în întregime și în duhul Bisericii, Sfânta Scriptură este în deplină armonie cu mărturisirea Maicii Domnului ca Pururea Fecioară.
Despre cinstirea Maicii Domnului
Spunea
cineva într-o predică că informațiile despre Maica Domnului ar proveni din
evanghelii apocrife „aruncate” de Biserică și că, în aceste condiții, nu ar
avea sens să o cinstim.
Cinstirea Sfintei Fecioare Maria
Ceea
ce am prezentat până acum nu este singurul conținut al anului liturgic. El
include și un al doilea ciclu, închinat cinstirii Sfintei Fecioare Maria, Maica
Domnului. Acesta constă în următoarele sărbători mai importante: Nașterea ei –
8 septembrie; Intrarea Maicii Domnului în Biserică – 21 noiembrie; sărbătoarea
Bunei Vestiri – 25 martie; sărbătoarea Întâmpinării Domnului – 2 februarie[1];
și, în final, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului – 15 august. Ele ne amintesc
despre diferite momente din viața Fecioarei Maria, însă nu sunt doar amintiri.
Ele ne revelează cu adevărat ceea ce este viața umană în perfecțiunea ei,
pentru că Fecioara Maria este Maica Domnului și, astfel, rodul cel mai bun,
ultim, desăvârșit al umanității. Ea este sigura în care vedem ceea ce Dumnezeu
a dorit când a creat ființa umană. Când privim la curăția ei, la iubirea ei
față de Dumnezeu, la perfecțiunea ei, știm că toate gândurile noastre – „eu
sunt bun”, „eu sunt rău”, „eu sunt mai bun”, „eu sunt mai rău” – sunt fără
înțeles. Când ne gândim la iubirea ie cerească, la întreaga ei viață, știm că aceasta este viață umană reală și, de
asemenea, realizăm cât de departe suntem noi de ea.
