CÎTEVA DIN VIRTUȚILE NECESARE PREOTULUI CA PĂSTOR ȘI OM - Pr. Prof. Ene Braniște

 

Pr. Prof. Ene Braniște — „Glasul Bisericii”, anul XV, nr. 8-9, august-septembrie 1956, pp. 473-483

Notă asupra transcrierii: a fost păstrată ortografia ediției din 1956 (de exemplu: „sînt”, „cînd”, „Romînă”). Au fost înlăturate numai erorile produse de recunoașterea automată a textului; formulările și trimiterile din original au fost păstrate.

Cel dintîi semn al adevăratei vocaţii pentru preoţie şi totodată cea mai puternică dovadă a conştiinţei preotului despre sublimitatea şi reponsabilitatea misiunii sale este curăţia morală şi sfinţenia vieţii sale. Aceasta este de fapt rezultanta sau suma unor virtuţi sau calităţi creştine, care trebuie să împodobească personalitatea oricărui preot. Cîteva din ele sînt enumerate în liniile sumare cu care sfîntul apostol Pavel schiţează discipolului său Timotei chipul adevăratului sacerdot: «Se cuvine deci ca episcopul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei, treaz, cuminte, cuviincios, iubitor de streini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de cîştig urît, ci îngăduitor, paşnic, neiubitor de argint, chivernisindu-şi bine casa, avînd copii ascultători cu toată cuviinţa; căci de nu ştie cineva casa sa să şi-o chivernisească, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?» (I Tim. III, 2-5. Comp. şi tabloul corespunzător din epistola către Tit, I, 5-9).

Dincolo de aparențe: comuniunea canonică și responsabilitatea alegerii

 

Dincolo de aparențe:

comuniunea canonică și responsabilitatea alegerii

 

Într-o societate în care informația circulă cu rapiditate, iar oferta religioasă este tot mai diversificată, există un aspect asupra căruia, cred, foarte puțini oameni reflectează înainte de a lua decizii cu implicații spirituale majore, precum botezul copiilor, cununia sau participarea la viața unei structuri religioase aflate în afara comuniunii canonice a Bisericii Ortodoxe.

 

Sunt obligat să recunosc rangurile unor „preoți” și „episcopi” dintr-o asociație?

 

Ce spune dreptul civil și ce spune dreptul canonic ortodox

Precizare: Articolul de față analizează o situație generală din perspectiva legislației românești și a dreptului canonic ortodox. Nu urmărește stabilirea vinovăției unei persoane și nu înlocuiește hotărârile autorităților judiciare sau bisericești competente.

În ultimii ani au apărut diferite organizații religioase care folosesc în denumirea lor cuvinte precum „ortodox”, „biserică” sau „apostolic”, ai căror membri poartă veșminte clericale și se prezintă drept „preoți”, „episcopi”, „arhiepiscopi” ori „mitropoliți”.

Prof. Teodor M. Popescu: SFINȚENIA ȘI RĂSPUNDERILE PREOȚIEI

 

Prof. Teodor M. Popescu

SFINȚENIA ȘI RĂSPUNDERILE PREOȚIEI

Studii Teologice, seria a II-a, anul IV, nr. 3-4, martie-aprilie 1952, pp. 157-174

 

În conducerea Bisericii Ortodoxe Române, I.P.S. Patriarh Justinian s-a dovedit un deschizător de drumuri noi. Interesele Bisericii și spiritul vremii cereau, în adevăr, îndreptări și înnoiri în viața noastră religioasă. Unele stări și concepții îndătinate prin inerție influențau mersul ei. Rutina, formalismul, uneori lipsa de interes sau de stimul îngreunau mișcarea și acțiunea; unele aspecte ale vieții religioase-morale-sociale erau neglijate.

Pr. Zechariah Lynch - E ceva cutremurător să fii preot