SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL - NEW CATHOLIC ENCYCLOPEDIA - Autorul articolului: M. E. McIver

  

NEW CATHOLIC ENCYCLOPEDIA

SFÂNTUL IOAN
BOTEZĂTORUL

Traducere în limba română a articolului
„John the Baptist, St.”

Ediția a II-a  •  Volumul 7 (Hol-Jub)  •  pp. 1012-1015

Autorul articolului: M. E. McIver

Notă asupra traducerii: abrevierile și trimiterile scripturistice au fost adaptate uzului românesc; bibliografia a fost păstrată în forma originală.

 

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

Înaintemergătorul lui Hristos, fiul preotului Zaharia și al Sfintei Elisabeta, ruda Fecioarei Maria.

Nașterea și pruncia

Evanghelia după Luca oferă amănunte despre vestirea nașterii lui Ioan, nașterea și pruncia sa. Arhanghelul Gavriil i s-a arătat lui Zaharia în timp ce acesta își împlinea slujirea preoțească în Templu și i-a vestit că Elisabeta va zămisli un fiu la bătrânețe (Lc 1,11). Tiparul relatării corespunde celui folosit în Vechiul Testament pentru vestirea nașterii unor bărbați de seamă (Jud 13,2-20). Gavriil i-a spus lui Zaharia să-i dea fiului făgăduit numele Ioan, care înseamnă „Iahve este îndurător” (Lc 1,13). Copilul avea să fie plin de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale și să devină un ascet în Israel. El avea să-i întoarcă pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul lor și să meargă în puterea și duhul lui Ilie (1,14-17). În cântarea sa, numită Benedictus, Zaharia îl numește pe fiul său „proroc al Celui Preaînalt” (1,76). Ioan s-a născut cu șase luni înainte de Hristos (1,36), potrivit tradiției în localitatea Ain Karim, la aproximativ cinci kilometri și jumătate vest de Ierusalim. În timpul vizitei Mariei la Elisabeta, Ioan, încă nenăscut, a tresăltat de bucurie mesianică în pântecele mamei sale (1,44). Luca mai relatează că Ioan și-a petrecut tinerețea în pustie (1,80).

Ioan Botezătorul în Evanghelia după Matei - John P. Meier

 STUDIU BIBLIC

Ioan Botezătorul
în Evanghelia după Matei

John P. Meier

St. Joseph Seminary, Dunwoodie, Yonkers, New York

Traducere integrală în limba română

Publicat inițial în Journal of Biblical Literature 99/3 (1980), pp. 383-405

www.jstor.org/stable/3265373

 

I. Introducere

Scopul acestui articol este de a examina semnificația teologică specială pe care Evanghelia după Matei i-o atribuie lui Ioan Botezătorul.¹ Pentru a înțelege specificul prezentării mateiene, trebuie mai întâi să trecem în revistă, pe scurt, măsura în care toate cele patru Evanghelii concordă în tratarea Botezătorului și felul în care Marcu, Luca și Ioan îl prezintă în funcție de propriile lor scopuri.

Viața Sfântului Ioan Botezătorul - teatru radiofonic

 

De ce S-a botezat Iisus Hristos? - Ieromonah Calnic Berger

 

De ce S-a botezat Iisus Hristos?

 

Ieromonah Calnic Berger

 

De ce a fost botezat Iisus? Ioan boteza la Iordan „spre iertarea păcatelor” (Mc 1, 4). Evangheliștii spune foarte limpede că Iisus a ieșit „îndată” din apă (Mt 3, 16; Mc 1, 10), aceasta însemnând că Iisus n-a mărturisit nici un păcat, pentru că El singur e fără de păcat. Când a fost întrebat de Ioan, Iisus Însuși spune: să împlinim toată dreptatea”. De ce a fost atunci necesar acest lucru? Ce dreptate împlinită?

Predică la sărbătoarea Botezului Domnului nostru Iisus Hristos - Părintele Placide Deseille

 

Predică la sărbătoarea

Botezului Domnului nostru Iisus Hristos[1]

 

 

            În economia anului liturgic, sărbătoarea Botezului Domnului este cel puțin la fel de importantă ca sărbătoarea Crăciunului. Și vedem aceasta în primul rând din însăși structura liturgică a acestei sărbători. Ea este precedată de un ajun în care se slujesc ceasurile împărătești, la care ascultăm deja anumiți psalmi, anumite texte ale Vechiului Testament care reiau temele fundamentale ale sărbătorii. Apoi, urmează privegherea, asemănătoare aceleia a Crăciunului.

Botezul lui Iisus - Ion Bria

 

Botezul lui Iisus

 

 

            Toate Evangheliile pun la începutul misiunii lui Iisus același eveniment: botezul în Iordan, când Duhul Sfânt coboară asupra Sa în chip de porumbel (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 8-11; Luca 3, 21-23; Ioan 1, 29-34). Duhul a coborât și a rămas peste Iisus, Care a fost astfel conformat și proclamat Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1, 32-24). Deși n-a avut păcat (Ioan 8, 46), Iisus a acceptat să-Și inaugureze misiunea Sa cu botezul în Iordan de la Ioan (Matei 3, 13-17), aceasta atât pentru a împlini o rânduială sacră (Matei 21, 25), cât și ca semn anticipat al jertfei Sale. De acum înainte Iisus este pregătit să ia asupra Sa păcatul lumii.

Vom lua dincolo doar ce strângem în inimă! - Pr. Prof. Daniel Benga (7 i...

Predică la Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul - PS Damaschin Dorn...

Predică la Sfântul Ioan Botezătorul(preot Sorin Lungoci)

Ein Karem, Locul nașterii Sf. Ioan Botezatorul

Semnificația Bobotezei - IPS Laurențiu Streza (Adaptare)

Semnificația Bobotezei[1]

 

        Boboteaza este una dintre marile sărbători ale Bisericii, însă de multe ori este redusă la câteva imagini familiare: apa sfințită, mersul preotului cu Iordanul, stropirea caselor și obiceiurile populare. Dincolo de acestea se ascunde însă o semnificație profundă, care privește întreaga existență a omului. În această zi nu este vorba doar despre un eveniment petrecut acum două mii de ani pe malurile Iordanului, ci despre un moment în care Dumnezeu Se descoperă lumii și omul primește posibilitatea unei vieți noi.

Predică la Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul - prof. de Religie Hrab Alexandru Sorin

https://soundcloud.com/hrab-alexandru/predica-la-soborul-sf-prooroc-ioan-botezatorul-prof-de-religie-hrab-alexandru-sorin/s-zKxa2

Ioan Botezătorul, Sfântul - Preot prof. dr. Ene Braniște

 

Ioan Botezătorul, Sfântul

 

 

            Ales de Dumnezeu să fie Înaintemergătorul lui Hristos (gr. – mezoproporos = înainte; prodromos = înaintemergător), despre care Sf. Evanghelist Ioan spune: „Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Aceasta a mărturisit despre Lumină, ca toți să creadă prin el” (Ioan 1, 6-7). Ioan era fiul Elisabetei și a lui Zaharia, preot la templul din Ierusalim. Îngerul le-a vestit nașterea pruncului, căruia le-a poruncit să-i pună numele Ioan, pe când ei erau foarte bătrâni. Nașterea Sf. Ioan Botezătorul e sărbătorită de Biserică la 24 iunie și poartă în popor numele de Sânziene sau Drăgaică. Ioan a fost închinat templului, chiar de la nașterea sa. Crescând, el era foarte credincios și a plecat în pustie ca să se desăvârșească, trăind o viață aspră de post și rugăciune, întorcându-se în mijlocul oamenilor, la vârsta de 30 de ani, el a început să propovăduiască și să ceară oamenilor să creadă în Dumnezeu, spre a fi vrednici să-L primească pe Fiul Său, care urma să vină în curând. Ioan boteza, mărturisind: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L știți, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei… Și eu nu-L cunoșteam pe el, dar Cel ce –am trimis să botez cu apă, acela mi-a zis: «Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu»” (Ioan 1, 26-27 și 33-34). „Și în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și S-a botezat în Iordan de către Ioan (Marcu 1, 8). Sfârșitul lui Ioan a fost tragic, tăindu-i-se capul, din porunca regelui Irod Antipa, a cărui viață imorală a fost aspru denunțată și condamnată în predicile lui Ioan. Biserica creștină îl cinstește pe Ioan Botezătorul ca pe cel mai mare dintre sfinți, după Fecioara Maria, iar iconografia ortodoxă îl reprezintă în icoana Deisis, rugându-se împreună cu ea, ca mijlocitori pentru păcatele oamenilor. În calendarul ortodox are mai multe zile de pomenire: 24 iunie, „Nașterea sa”; 7 ianuarie, ziua Sf. Ioan ca Botezător al Domnului; 29 august, „Tăierea capului Sf. Ioan” – zi de post și de rugăciune[1].

---

[1] Pr. Prof. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar de cunoștințe religioase, ed. Andreia, f.l., 2010, pp. 200-201.

Botezul Domnului în Scriptură şi iconografie - Marius Nedelcu

 

„Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit“

(Matei 3, 17)

Botezul Domnului în Scriptură şi iconografie

 

Marius Nedelcu

 

Botezul de la Iordan marchează sfârşitul unei perioade tainice din viaţa Mântuitorului, de la pruncie până la vârsta de 30 de ani, precum şi începutul activităţii Sale publice. Pentru Teologie, momentul Botezului Domnului simbolizează hotarul de separaţie dintre Vechiul Testament şi Noul Testament, dintre legea veche şi legea harului care a început când Hristos S-a coborât la râul Iordan şi a sfinţit natura umană, şi prin acesta toată creaţia.

Botezul Domnului cântat în imne - Alexandru BRICIU

 

Botezul Domnului cântat în imne

 

Alexandru BRICIU

 

Fiecare popor are tradiţiile sale şi "îmbracă" manifestările religioase într-un specific local. Teologia siriană are darul de a "cânta" tainele, eliberându-le de chingile conceptelor şi ale definiţiilor. Unul dintre exponenţii lirismului sirian este Sfântul Cuvios Efrem Sirul, vieţuitor în secolul al IV-lea în cetăţile Nisibi şi Edessa, la graniţa dintre Imperiul Roman şi Persia. Imnograf şi catehet, a fost supranumit "Harpă a Duhului" sau "Soarele Sirienilor", pentru că ne-a lăsat o serie de "imne", veritabile omilii în versuri cu strofe şi refren, cântate deopotrivă de cler şi credincioşi într-un dialog liturgic sirian. Două secole mai târziu, un alt sirian, elenizat de această dată, Cuviosul Roman Melodul, alcătuia celebrele "kontakia" bizantine, o "traducere" a madrashelor siriene în specificul constantinopolitan.

Mărturisirea de credinţă şi Botezul în Sfintele Evanghelii - Alexandru CHITUŢĂ

 

Mărturisirea de credinţă şi Botezul în Sfintele Evanghelii

 

Alexandru CHITUŢĂ

 

În cult se exprimă doxologic învăţătura de credinţă, existând o adevărată simbioză între doctrină, cult şi morală - lex credendi, lex orandi, lex agendi. Botezul creştin este fundamentul eforturilor întreprinse pentru realizarea unităţii Bisericii, precum şi temei pentru "misiunea în unitate". Astfel că mărturisirea credinţei şi cateheza sunt chemate să ţină mereu "viu şi lucrător" Cuvântul lui Dumnezeu, sfinţit prin Hristos. Credinţa Bisericii este temeiul obiectiv al validităţii Botezului şi deci al lucrării lui mântuitoare. Credinţa este, de pildă pentru Tertulian, uşa Botezului şi materia indispensabilă a acţiunii sale.