Botezul Domnului cântat în imne
Alexandru BRICIU
Fiecare
popor are tradiţiile sale şi "îmbracă" manifestările religioase
într-un specific local. Teologia siriană are darul de a "cânta"
tainele, eliberându-le de chingile conceptelor şi ale definiţiilor. Unul dintre
exponenţii lirismului sirian este Sfântul Cuvios Efrem Sirul, vieţuitor în
secolul al IV-lea în cetăţile Nisibi şi Edessa, la graniţa dintre Imperiul
Roman şi Persia. Imnograf şi catehet, a fost supranumit "Harpă a
Duhului" sau "Soarele Sirienilor", pentru că ne-a lăsat o serie
de "imne", veritabile omilii în versuri cu strofe şi refren, cântate
deopotrivă de cler şi credincioşi într-un dialog liturgic sirian. Două secole
mai târziu, un alt sirian, elenizat de această dată, Cuviosul Roman Melodul,
alcătuia celebrele "kontakia" bizantine, o "traducere" a
madrashelor siriene în specificul constantinopolitan.
