Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.
Este
o icoană unicat. Icoana de la biserica ridicată pe locul unde se spune că
păstorii au primit vestea Nașterii Domnului. Biserica se află lângă Betleem (o
distanță de câțiva km ). Locul pe care este construită această biserică a
primit numele de „Câmpul păstorilor”. „Şi în ţinutul acela erau păstori, stând
pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul
Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei
s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată,
vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a
născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta
va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a
văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi
zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni
bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau
unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce
s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (Luca 2, 8-15). Iată,
Dumnezeu alege să anunțe venirea Fiului Său în lume unor oameni simpli, unor
păstori.
Dacă sunteți din Timișoara sau din apropierea orașului (cum
sunt eu) aveți ocazia să faceți o excursie de o zi pe Transsemenic. Eu am ales să
parcurg acest traseu de la Slatina Timiș spre Trei Ape – Gărâna – Văliug –
Reșița, iar de aici am continuat spre Bocșa – Gătaia. La Gătaia am luat-o spre Șemlacu
Mic, pentru a vizita Mănăstirea Săraca.
Biserica veche (Mănăstirea Săraca)
Privire spre biserica nouă a Mănăstirii Săraca
Detaliu (biserica veche Mănăstirea Săraca)
Detaliu (Mănăstirea Săraca)
Detaliu (Mănăstirea Săraca)
De la Săraca am mers spre Birda (satul Mănăstire). Aici Am
vizitat Mănăstirea sârbească „Sfântul Gheorghe”, unde m-am închinat la o parte
din capul său și la o parte din lanțurile cu care a fost legat.
Mănăstirea Sf. Gheorghe - Birda
Biserica Mănăstirii Sf. Gheorghe
Iconostasul bisericii Mănăstirii Sf. Gheorghe
Puncte tari:
·Frumusețea peisajului, mai ales acum în culorile
toamnei, parcă ploua cu frunze. Un tablou pictat de natură.
·Posibilitatea de a face drumeții în natură.
·Este o ocazie de relaxare și meditație.
·Să găsesc restaurante și locuri de cazare pentru
cine dorește să rămână pentru mai multe zile. Eu am fost doar în recunoaștere 😊.
Văliug
Peisaj Transsemenic
Peisaj Transsemenic
Peisaj Transsemenic
Peisaj Transsemenic
Văliug
·Cele două mănăstiri amintite sunt adevărate oaze
de liniște și rugăciune. Mănăstirea Săraca, una dintre cele mai vechi vetre
monahale din Banat, are o curte plină de „verdeață” și flori, chiar și acum,
iar Sfântul Gheorghe vă așteaptă la Birda să vă dea o parte din binecuvântările
sale. Biserica acestei mănăstiri este împodobită un iconostas extraordinar.
Nu mi-a plăcut:
·Drumul are gropi (prima parte a traseului:
Slatina Timiș – Văliug). În unele dintre ele sunt puse crengi de brad, iar în
altele balize ☹. De la Văliug
spre Reșița drumul este bun. La fel cum este de la Reșița spre Bocșa – Gătaia –
Timișoara.
·La Trei Ape am oprit în dreptul drumului forestier
care duce spre Barajul Trei Ape și spre cabana Ocolului Silvic. Nu aveți o
priveliște așa bună asupra lacului. O vedere deosebită aveți din fața pensiunii
Orizont. Mi-ar fi plăcut să fie amenajat și ceva public, nu doar pe la pensiuni
sau restaurante ori zone camping.
Drum Transsemenic
Trei Ape
Trei Ape
Trei Ape
·De asemenea, poate ar fi bine să existe unele
indicatoare rutiere cu vizibilitate mai mare.
Concluzii:
Locuri de drumeții în natură, vara merge o baie sau plajă la
Văliug, plimbări cu barca pe lac sau cu atv-urile pe traseele montane ori cu
bicicletele. Iarna, aveți pârtie de schi la Gărâna și la Văliug.
Dacă aveți posibilitatea să ajungeți prin aceste locuri, nu ezitați
să o faceți.
Mănăstirea se află la aproximativ 8
km de Betleem și locul ei este legat de peștera în care au poposit cei trei
magi de la Răsărit, când au venit să I se închine Domnului.
Numele locașului este legat de
sfântul care întemeiază prima mănăstire cu viață de obște, Sfântul Teodosie.
Acesta, conform informaților pe care le avem din Viețile Sfinților, s-a
născut în părțile Capadociei (Turcia de astăzi în anul 424. Aproape de vârsta de
30 de ani pleacă la Locurile Sfinte și după ce primește binecuvântare de la
duhovnicul său, în Antiohia, se reîntoarce în Țara Sfântă, unde prin rugăciune,
Dumnezeu îi descoperă locul peșterii magilor: „Locul îi era cunoscut, însă
mulțime de peșteri se găseau acolo. Punându-și nădejdea în Domnul, Sfântul
Teodosie a postit și s-a rugat cu multă râvnă. Apoi a luat un tămâier, a pus
cărbuni stinși, tămâie și a cercetat pe rând peșterile. Lângă peștera cea
adevărată, cărbunii s-au aprins singuri, iar aroma jertfei celei bine-plăcute
s-a înălțat îndată, mulțumind Bunului Dumnezeu pentru marea Sa îndurare”[1].
Între
anii 465-475, Sfântul Teodosie reușește să ridice aici o mănăstire, iar în
jurul său se va aduna o mulțime de ucenici care vor respecta regulile monahale
stabilite de el. Amplasarea mănăstirii pe un platou înalt făcea posibilă
observarea unor locuri deosebite din Țara Sfântă: Muntele Măslinilor, Betleemul,
Marea Moartă și pustia Carantaniei. Numărul viețuitorilor ajunse la 700 de
monahi, iar daniile făcute de diferite persoane și pelerini au ajutat la
consolidarea bisericii, a chiliilor și a ale celorlalte anexe de trebuință
obștii și a pelerinilor la Locurile Sfintei, la care s-a adăugat o școală
mănăstirească unde erau instruiți în învățătura teologică și duhovnicescă
tinerii neofiți. Pe lângă școală s-au construit în mănăstire diferite ateliere
în care se confecționau diferite obiecte necesare pentru obște, precum și
pentru vânzarea acestora, iar sumele de bani obținute erau folosite la întreținerea
locului.
În
învățăturile Sfântului Teodosie, desăvârșirea călugărului se arăta în
îndeplinirea ascultărilor și săvârșirea faptelor bune în folosul aproapelui[2].
Sfântul
Teodosie a trecut la cele veșnice la 11 ianuarie 529, la vârsta de 105 ani. A
fost înmormântat în Peștera Magilor de lângă mănăstire, unde se află și
mormintele altor sfinți: Sfânta Sofia (mama Sfântului Sava cel Sfințit); Sfânta
Teodota (mama Sfinților Cosma și Damian); Sfântul Ioan Moshu (cel care a alcătuit
Limonariul sau Livada cu flori duhovnicești, o colecție de istorioare și
învățături ale marilor viețuitori din Palestina); Sfânta Maria (mama Sfinților
Arcadie și Ioan).
Sfântul
Sofronie, cel care îi urmează Sfântului Teodosie, va continua lucrarea lui.
Acesta s-a mutat la Domnul la 21 martie 546. Urmașii lui Sofronie au fost
Rufos, Stratigios și Modest. Ultimul dintre aceștia a fost martor al
teribilului masacru săvârșit de perși în anul 614, când aproape toți viețuitorii
au fost uciși.
În timpul secolelor XII-XIII,
mănăstirea este refăcută, dar nu rezistă multă vreme, deoarece terenul din
jurul ei va fi folosit de populația locală în scopul cultivării lui.
În anul 1881, datorită trecutului
deosebit, locul va fi cumpărat de Fotios Alexandritis, directorul Seminarului
„Sfânta Cruce”, iar în 1896 la 11 ianuarie, ziua de prăznuire a Sfântului
Teodosie, patriarhul Ierusalimului sfințește noua fundație a bisericii. În 1950,
se vor finaliza lucrările de la biserică, în timpul Cuviosului Leontie din
Creta.
În interior se află așezate spre
închinare, mici racle cu părticele din moaștele mai multor sfinți. Biserica
este împodobită cu icoane ale Sfinților Cuvioși Sava și Teodosie. Pardoseala este
realizată din granit și marmură, în mijlocul căreia se află vulturul bicefal,
simbolul Patriarhiei Ecumenice. În pronaos, pe partea stângă după intrare, se
află așezate în racle din lemn părticele din moaște ale părinților viețuitori
în mănăstire, uciși in timpul masacrului provocat de persani.
[1] Pr. David Pristavu, Betleem Biserica Nașterii, Ierusalim, 2008, p. 52.
[i]
Diac. Dr. Andrei-Mihai Zaieț, Ghidul
pelerinilor în Țara Sfântă, Peninsula Sinai și Iordania, ed. Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2016, pp. 137-140.
[1] Pr. David Pristavu, Betleem Biserica Nașterii, Ierusalim, 2008, p. 52.
[i]
Diac. Dr. Andrei-Mihai Zaieț, Ghidul
pelerinilor în Țara Sfântă, Peninsula Sinai și Iordania, ed. Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2016, pp. 137-140.
