luni, 13 iunie 2022
luni, 10 ianuarie 2022
Mănăstirea „Sfântul Teodosie” (Betleem) (II)
Mănăstirea „Sfântul Teodosie”
(Betleem)[i]
Mănăstirea se află la aproximativ 8
km de Betleem și locul ei este legat de peștera în care au poposit cei trei
magi de la Răsărit, când au venit să I se închine Domnului.
Numele locașului este legat de
sfântul care întemeiază prima mănăstire cu viață de obște, Sfântul Teodosie.
Acesta, conform informaților pe care le avem din Viețile Sfinților, s-a
născut în părțile Capadociei (Turcia de astăzi în anul 424. Aproape de vârsta de
30 de ani pleacă la Locurile Sfinte și după ce primește binecuvântare de la
duhovnicul său, în Antiohia, se reîntoarce în Țara Sfântă, unde prin rugăciune,
Dumnezeu îi descoperă locul peșterii magilor: „Locul îi era cunoscut, însă
mulțime de peșteri se găseau acolo. Punându-și nădejdea în Domnul, Sfântul
Teodosie a postit și s-a rugat cu multă râvnă. Apoi a luat un tămâier, a pus
cărbuni stinși, tămâie și a cercetat pe rând peșterile. Lângă peștera cea
adevărată, cărbunii s-au aprins singuri, iar aroma jertfei celei bine-plăcute
s-a înălțat îndată, mulțumind Bunului Dumnezeu pentru marea Sa îndurare”[1].
Între
anii 465-475, Sfântul Teodosie reușește să ridice aici o mănăstire, iar în
jurul său se va aduna o mulțime de ucenici care vor respecta regulile monahale
stabilite de el. Amplasarea mănăstirii pe un platou înalt făcea posibilă
observarea unor locuri deosebite din Țara Sfântă: Muntele Măslinilor, Betleemul,
Marea Moartă și pustia Carantaniei. Numărul viețuitorilor ajunse la 700 de
monahi, iar daniile făcute de diferite persoane și pelerini au ajutat la
consolidarea bisericii, a chiliilor și a ale celorlalte anexe de trebuință
obștii și a pelerinilor la Locurile Sfintei, la care s-a adăugat o școală
mănăstirească unde erau instruiți în învățătura teologică și duhovnicescă
tinerii neofiți. Pe lângă școală s-au construit în mănăstire diferite ateliere
în care se confecționau diferite obiecte necesare pentru obște, precum și
pentru vânzarea acestora, iar sumele de bani obținute erau folosite la întreținerea
locului.
În
învățăturile Sfântului Teodosie, desăvârșirea călugărului se arăta în
îndeplinirea ascultărilor și săvârșirea faptelor bune în folosul aproapelui[2].
Sfântul
Teodosie a trecut la cele veșnice la 11 ianuarie 529, la vârsta de 105 ani. A
fost înmormântat în Peștera Magilor de lângă mănăstire, unde se află și
mormintele altor sfinți: Sfânta Sofia (mama Sfântului Sava cel Sfințit); Sfânta
Teodota (mama Sfinților Cosma și Damian); Sfântul Ioan Moshu (cel care a alcătuit
Limonariul sau Livada cu flori duhovnicești, o colecție de istorioare și
învățături ale marilor viețuitori din Palestina); Sfânta Maria (mama Sfinților
Arcadie și Ioan).
Sfântul
Sofronie, cel care îi urmează Sfântului Teodosie, va continua lucrarea lui.
Acesta s-a mutat la Domnul la 21 martie 546. Urmașii lui Sofronie au fost
Rufos, Stratigios și Modest. Ultimul dintre aceștia a fost martor al
teribilului masacru săvârșit de perși în anul 614, când aproape toți viețuitorii
au fost uciși.
În timpul secolelor XII-XIII,
mănăstirea este refăcută, dar nu rezistă multă vreme, deoarece terenul din
jurul ei va fi folosit de populația locală în scopul cultivării lui.
În anul 1881, datorită trecutului
deosebit, locul va fi cumpărat de Fotios Alexandritis, directorul Seminarului
„Sfânta Cruce”, iar în 1896 la 11 ianuarie, ziua de prăznuire a Sfântului
Teodosie, patriarhul Ierusalimului sfințește noua fundație a bisericii. În 1950,
se vor finaliza lucrările de la biserică, în timpul Cuviosului Leontie din
Creta.
În interior se află așezate spre
închinare, mici racle cu părticele din moaștele mai multor sfinți. Biserica
este împodobită cu icoane ale Sfinților Cuvioși Sava și Teodosie. Pardoseala este
realizată din granit și marmură, în mijlocul căreia se află vulturul bicefal,
simbolul Patriarhiei Ecumenice. În pronaos, pe partea stângă după intrare, se
află așezate în racle din lemn părticele din moaște ale părinților viețuitori
în mănăstire, uciși in timpul masacrului provocat de persani.
[i]
Diac. Dr. Andrei-Mihai Zaieț, Ghidul
pelerinilor în Țara Sfântă, Peninsula Sinai și Iordania, ed. Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2016, pp. 137-140.
[i]
Diac. Dr. Andrei-Mihai Zaieț, Ghidul
pelerinilor în Țara Sfântă, Peninsula Sinai și Iordania, ed. Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2016, pp. 137-140.
miercuri, 30 decembrie 2020
Mănăstirea „Sfântul Teodosie” (Betleem)
Mănăstirea „Sfântul Teodosie”
(Betleem)[i]
Mănăstirea se află la aproximativ 8
km de Betleem și locul ei este legat de peștera în care au poposit cei trei
magi de la Răsărit, când au venit să I se închine Domnului.
Numele locașului este legat de
sfântul care întemeiază prima mănăstire cu viață de obște, Sfântul Teodosie.
Acesta, conform informaților pe care le avem din Viețile Sfinților, s-a
născut în părțile Capadociei (Turcia de astăzi în anul 424. Aproape de vârsta de
30 de ani pleacă la Locurile Sfinte și după ce primește binecuvântare de la
duhovnicul său, în Antiohia, se reîntoarce în Țara Sfântă, unde prin rugăciune,
Dumnezeu îi descoperă locul peșterii magilor: „Locul îi era cunoscut, însă
mulțime de peșteri se găseau acolo. Punându-și nădejdea în Domnul, Sfântul
Teodosie a postit și s-a rugat cu multă râvnă. Apoi a luat un tămâier, a pus
cărbuni stinși, tămâie și a cercetat pe rând peșterile. Lângă peștera cea
adevărată, cărbunii s-au aprins singuri, iar aroma jertfei celei bine-plăcute
s-a înălțat îndată, mulțumind Bunului Dumnezeu pentru marea Sa îndurare”[1].
Între
anii 465-475, Sfântul Teodosie reușește să ridice aici o mănăstire, iar în
jurul său se va aduna o mulțime de ucenici care vor respecta regulile monahale
stabilite de el. Amplasarea mănăstirii pe un platou înalt făcea posibilă
observarea unor locuri deosebite din Țara Sfântă: Muntele Măslinilor, Betleemul,
Marea Moartă și pustia Carantaniei. Numărul viețuitorilor ajunse la 700 de
monahi, iar daniile făcute de diferite persoane și pelerini au ajutat la
consolidarea bisericii, a chiliilor și a ale celorlalte anexe de trebuință
obștii și a pelerinilor la Locurile Sfintei, la care s-a adăugat o școală
mănăstirească unde erau instruiți în învățătura teologică și duhovnicescă
tinerii neofiți. Pe lângă școală s-au construit în mănăstire diferite ateliere
în care se confecționau diferite obiecte necesare pentru obște, precum și
pentru vânzarea acestora, iar sumele de bani obținute erau folosite la întreținerea
locului.
În
învățăturile Sfântului Teodosie, desăvârșirea călugărului se arăta în
îndeplinirea ascultărilor și săvârșirea faptelor bune în folosul aproapelui[2].
Sfântul
Teodosie a trecut la cele veșnice la 11 ianuarie 529, la vârsta de 105 ani. A
fost înmormântat în Peștera Magilor de lângă mănăstire, unde se află și
mormintele altor sfinți: Sfânta Sofia (mama Sfântului Sava cel Sfințit); Sfânta
Teodota (mama Sfinților Cosma și Damian); Sfântul Ioan Moshu (cel care a alcătuit
Limonariul sau Livada cu flori duhovnicești, o colecție de istorioare și
învățături ale marilor viețuitori din Palestina); Sfânta Maria (mama Sfinților
Arcadie și Ioan).
Sfântul
Sofronie, cel care îi urmează Sfântului Teodosie, va continua lucrarea lui.
Acesta s-a mutat la Domnul la 21 martie 546. Urmașii lui Sofronie au fost
Rufos, Stratigios și Modest. Ultimul dintre aceștia a fost martor al
teribilului masacru săvârșit de perși în anul 614, când aproape toți viețuitorii
au fost uciși.
În timpul secolelor XII-XIII,
mănăstirea este refăcută, dar nu rezistă multă vreme, deoarece terenul din
jurul ei va fi folosit de populația locală în scopul cultivării lui.
În anul 1881, datorită trecutului
deosebit, locul va fi cumpărat de Fotios Alexandritis, directorul Seminarului
„Sfânta Cruce”, iar în 1896 la 11 ianuarie, ziua de prăznuire a Sfântului
Teodosie, patriarhul Ierusalimului sfințește noua fundație a bisericii. În 1950,
se vor finaliza lucrările de la biserică, în timpul Cuviosului Leontie din
Creta.
În interior se află așezate spre
închinare, mici racle cu părticele din moaștele mai multor sfinți. Biserica
este împodobită cu icoane ale Sfinților Cuvioși Sava și Teodosie. Pardoseala este
realizată din granit și marmură, în mijlocul căreia se află vulturul bicefal,
simbolul Patriarhiei Ecumenice. În pronaos, pe partea stângă după intrare, se
află așezate în racle din lemn părticele din moaște ale părinților viețuitori
în mănăstire, uciși in timpul masacrului provocat de persani.
[i]
Diac. Dr. Andrei-Mihai Zaieț, Ghidul
pelerinilor în Țara Sfântă, Peninsula Sinai și Iordania, ed. Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2016, pp. 137-140.
[i]
Diac. Dr. Andrei-Mihai Zaieț, Ghidul
pelerinilor în Țara Sfântă, Peninsula Sinai și Iordania, ed. Basilica a
Patriarhiei Române, București, 2016, pp. 137-140.
marți, 29 decembrie 2020
LinkWithin
