10 articole de pe blogul Hrab Alexandru pe care merită
să le citești
De-a
lungul timpului, pe acest blog s-au adunat texte, reflecții, studii și
materiale dedicate credinței ortodoxe, Sfintei Scripturi, Sfinților Părinți și
vieții duhovnicești.
Unele
sunt articole mai vechi, altele au fost publicate recent. Am ales zece dintre
ele pe care le consider reprezentative pentru direcția blogului: o Ortodoxie
explicată fără superficialitate, dar într-un limbaj accesibil omului de astăzi.
.png)
De ce ne rugăm pentru cei morți? Argumente biblice și patristice
Teologie ortodoxă • Viața de după moarte • Rugăciunea pentru cei adormiți
Moartea unui om drag ridică inevitabil o întrebare: ce mai putem face pentru el după ce a plecat din această lume? Mai are vreun rost să ne rugăm pentru cineva care nu mai poate răspunde chemării noastre? Îi poate fi de folos pomenirea la Sfânta Liturghie? Poate rugăciunea celor vii să influențeze starea sufletului după moarte?
Biserica Ortodoxă răspunde afirmativ: rugăciunea pentru cei adormiți este o expresie a iubirii, a comuniunii Bisericii și a credinței în milostivirea lui Dumnezeu.
Creștinii nu se roagă pentru cei morți din simplul atașament față de o tradiție moștenită, ci pentru că mărturisesc că moartea trupească nu înseamnă dispariția persoanei și nici încetarea legăturii sale cu Biserica.
Nu orice discurs religios este și ortodox
Când
deschid rețelele sociale uneori mă
întristez. Poate și din cauza algoritmilor, îmi sunt recomandate tot mai des
tot felul de „preoți”, „episcopi” și grupări religioase apărute în afara
comuniunii Bisericii Ortodoxe - deși la unii la dau „ignor”. Am observat că
multe dintre aceste pagini promovează un discurs asemănător: dezlegări pentru
orice problemă, rugăciuni „speciale”, vindecări, descoperiri, promisiuni
extraordinare și mii de oameni care îi urmăresc cu entuziasm.
Căutând pe net nu am găsit nici unde
scrisoarea 125 a Sfântului Ioan Gură de Aur către episcopul Chiriac, un al
episcop aflat în surghiun. De aceea având în vedere că a fost și praznicul
Sfinților Trei Ierarhi, am considerat să vă pun în atenție această scrisoare
plină de semnificații duhovnicești, care pot sluji tuturor oamenilor mai ales
atunci când sunt la necazuri și supărări.
Oare
a Înviat cu adevărat Hristos?
Sfântul Ioan Gură de Aur
Învierea
Domnului Iisus Hristos reprezintă temelia credinței creștine și cea mai mare
minune a istoriei. Deși vrăjmașii Lui au încercat să ascundă acest adevăr,
acțiunile lor au ajuns, paradoxal, să-L confirme. Paza romană, pecetluirea
mormântului și mituirea soldaților arată că trupul nu putea fi furat.
Apostolii, fricoși, simpli și fără putere, nu ar fi avut nici curajul, nici
motivația să însceneze un astfel de act. Mai mult, schimbarea lor radicală –
din oameni ascunși în martiri curajoși – nu se explică decât printr-o întâlnire
reală cu Hristos cel Înviat.
Un
om ales de Dumnezeu
Cuvinte
de dor după bunul Mitropolit Nicolae
Preot Zaharia Pereş
Vrednicul de pomenire Mitropolit
Nicolae al Banatului s-a născut de praznicul Intrării în biserică a Maicii
Domnului, a păşit spre veşnicie într-o zi de duminică şi a fost înmormântat în
ziua cinstirii Acoperământului Maicii Domnului. Pilda omului şi Mitropolitului
Nicolae îşi are temeiul în nemăsurata sa modestie, în răbdarea sa de excepţie
şi în curajul pocăinţei.
Sfinții
Părinți
călăuzitori
ai dreptei credințe[1]
Propovăduită
și însușită cu râvnă sfântă încă de la început, învățătura creștină a devenit
norma de viață a din ce în ce mai mulți inși. Pe măsură însă ce numărul
aderenților Mântuitorului au crescut, sa-u ivit și diferite interpretări
prilejuite de chiar modul în care mesajul evangheliei a fost înțeles. Lucrul
acesta a determinat necesitatea codificării dreptei credințe în așa fel încât
să se asigure păstrarea ei nealterată, fără împuținări, dar și fără adăugiri. A
fost o lucrare deosebit de importantă și grea în același timp, pe care au
împlinit-o Părinții Bisericii pătrunși de duhul lui Hristos și profund
cunoscători ai tainelor teologiei. Urmași nemijlociți ai ucenicilor Domnului,
eu au păstrat cu scumpătatea moștenirea primită, transmițând-o întocmai, din
veac în veac.
