Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta compasiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta compasiune. Afișați toate postările

joi, 30 iulie 2026

Abia prin propria suferință înțelegem durerea celuilalt

 

 



Abia prin propria suferință înțelegem durerea celuilalt

 

În fața suferinței, a durerii și a morții, uneori este mai bine să taci. Când trăiești încercarea pe propria piele, înțelegi că una este să vorbești despre durere și cu totul alta este să o porți. Atunci înveți că adevărata compătimire nu se naște din predici, ci din crucea pe care ai dus-o tu însuți.

Sunt de admirat oamenii care, chiar și în suferință, nu se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, ci primesc cu smerenie și încredere voia Lui. Nu pentru că nu îi doare, nu pentru că nu plâng sau nu se întreabă „de ce?”, ci pentru că aleg să-și pună nădejdea în Dumnezeu chiar și atunci când nu înțeleg rostul încercării. O asemenea credință nu este slăbiciune, ci una dintre cele mai mari biruințe ale omului.

„Oricum, altceva este să afli că s-a îmbolnăvit cineva și altceva este să te îmbolnăvești tu. Abia atunci îl înțelegi pe cel bolnav. Auzeam despre „chimioterapii” și credeam că sunt „hymoterapii”, adică credeam că bolnavilor de cancer li se face terapie cu sucuri, cu alimente naturale. De unde să știu? Acum însă am înțeles ce suferință este” (Sf. Paisie Aghioritul).

duminică, 23 noiembrie 2025

Nu vă așteptăm… venim spre voi – Biserica în întâmpinarea tinerilor

 



Nu vă așteptăm… venim spre voi – Biserica în întâmpinarea tinerilor

 

Nu-i mai așteptați pe tineri și pe oameni să vină la biserică, nu vor veni.

Ieșiți în întâmpinarea lor. Mergeți spre ei cu inimă deschisă, cu blândețe și cu iubire. Nu fiți frați moraliști, ci doar o persoană: Tatăl fiului risipitor: cel care vede de departe, aleargă, îmbrățișează și ridică.

Lumea de azi nu mai răspunde la mustrare, ci la compasiune. Nu la reguli, ci la întâlnire. Oamenii nu fug de Dumnezeu, ci de imaginea greșită despre El. Dacă vor întâlni chipul unui Tată bun și înțelegător, vor veni – dar mai întâi trebuie să ieșim noi spre ei.

Nu ziduri, nu judecăți, ci brațe deschise.

Nu morală rece, ci vindecare.

Nu distanță, ci întâlnire.

Aceasta este Evanghelia vie: să ieși, să cauți, să ridici, să iubești. Exact ca în pilda cu acel tânăr care căutat calea spre Dumnezeu fără să fii iubit vreodată pe cineva.

 

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Totalul afișărilor de pagină