Despre cei ce critică preoții pentru bunurile
materiale
În
ultima vreme, tot mai multe voci se ridică împotriva preoților, criticându-le
vestimentația, autoturismele sau alte aspecte ale vieții materiale. Ironia este
că mulți dintre acești critici duc, la rândul lor, o existență orientată spre
confort, statut și prosperitate. Diferența este că, în timp ce unii slujitori
ai Bisericii sunt judecați pentru ceea ce posedă, ceilalți își justifică
propriile excese printr-un discurs al „libertății personale”.
Este
de remarcat că adevărații creștini nu obișnuiesc să judece stilul de viață al
celor care îi contestă, ci preferă tăcerea și introspecția. În schimb,
detractorii credinței manifestă o critică neobosită, de parcă ar dori nu doar
să conteste Biserica, ci să o înlocuiască cu o nouă formă de „religie” — una a
ateismului militant, în care omul își proclamă propria autonomie absolută și
respinge orice autoritate morală sau spirituală.
Această
atitudine nu este doar un semn al necredinței, ci și o expresie a unei revolte
mai profunde împotriva oricărei ordini și ierarhii. În spatele acestor critici
se ascunde adesea nu dorința sinceră de reformă, ci tentația unei anarhii
morale — o lume fără repere, în care singurul criteriu devine plăcerea și
puterea personală.
