Ediție Specială - PS Damaschin Dorneanul - 28 decembrie 2023

Darurile inimii

 

Darurile inimii

„Dragostea pe care o dăruim este singura pe care o păstrăm” (Elbert Hubbard).

 

În această lume nebună-nebună în care trăim, este mult mai ușor să treci ceva în contul propriu decât să faci un dar din inimă.

Iar darurile făcute din inimă sunt necesare mai ales în timpul sărbătorilor.

Cu câțiva ani în urmă, am început să-mi pregătesc copiii să accepte faptul că în anul acela, Crăciunul va fi mai sărac. Reacția lor a fost: „Da, sigur, mamă, am mai auzit asta și înainte!” Îmi pierdusem credibilitatea pentru că le spusesem același lucru și cu un an înainte, în timp ce treceam printr-un divorț. Dar atunci îmi dădusem osteneala și folosisem încrederea la maximum. Găsisem chiar niște măsuri de finanțare pline de imaginație ca să plătesc cadourile de Crăciun ale copiilor. Desigur, anul acesta urma să fie diferit, dar copiii nu mă mai credeau.

Cu o săptămână înainte de Crăciun, mi-am pus întrebarea: „Cu ce, din ce am, pot să fac Crăciunul acesta deosebit?” În toate casele în care locuisem înainte de divorț, îmi făcusem timp să le decorez. Învățasem să lipesc tapetul, să pun gresie și faianță, să cos perdele și multe altele. Dar în casa pe care o închiriasem acum aveam puțin timp s-o decorez iar bani, și mai puțini. În plus, eram furioasă pe casa asta urâtă, cu covoarele roșu cu alb și pereții turcoaz cu verde. Refuzam să bag banii în ea. În forul meu interior, glasul mândriei rănite striga: „Nu vom sta prea mult aici!” Nimeni altcineva nu părea să fie deranjat de casă, cu excepția fiicei mele, Lisa, care se străduia întotdeauna să-și facă din camera ei un loc deosebit.

Era momentul să-mi pun talentul la bătaie. L-am sunat pe fostul meu soț și i-am cerut să cumpere o anume cuvertură de pat pentru Lisa. Apoi am cumpărat eu cearceafurile care să meargă cu ea.

În ajunul Crăciunului, am cheltuit 15 $ pe 4 l de vopsea. Am cumpărat și cele mai frumoase articole de papetărie pe care le-am găsit. Scopul meu era simplu: aveam să zugrăvesc, să cos și să fiu ocupată până la Crăciun ca să nu găsesc timp să-mi plâng de milă tocmai de sărbătoarea aceasta atât de importantă pentru familie.

Seara le-am dat copiilor câte trei seturi de rechizite și plicuri. La începutul fiecărei pagini scrisesem: „Ce îmi place la sora mea Mia”, „Ce îmi place la fratele meu Kris”, „Ce îmi place la sora mea Lisa” și „Ce îmi place la fratele meu Erik”. Copiii mei aveau 16, 14, 10 și 8 ani, și mi-a luat ceva timp să-i conving că vor fi în stare să găsească măcar un singur lucru care le place la ceilalți. În timp ce ei scriau fiecare în camera lui, eu m-am dus în dormitor să le împachetez darurile cumpărate de la magazin.

Când m-am întors în bucătărie, copiii terminaseră de scris. Numele erau și ele trecute pe plic. Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat și ne-am urat noapte bună, și s-au dus la culcare. Lisei îi dădusem voie – temporar – să doarmă cu mine, cu condiția să nu arunce vreo privire iscoditoare până dimineața.

M-am pus pe treabă. Cu puțin înainte de zorii Crăciunului, am terminat de cusut perdelele, de zugrăvit și m-am dat un pas înapoi ca să-mi admir opera. Ia stai – de ce n-aș pune curcubee și norișori pe perete să meargă cu perdelele? Așa au apărut periile și pămătufurile mele de machiaj și la ora 5 eram gata. Prea obosită ca să mă mai gândesc că suntem o biată „familie descompusă” cum spun statisticile, m-am dus în dormitor și am găsit-o pe Lisa întinsă de-a curmezișul patului. Am decis că nu pot să dorm cu brațele și picioarele ei peste mine, așa că am luat-o încet în brațe și am dus-o ușor în camera ei. Când i-am pus capul pe pernă, m-a întrebat: „Mami, s-a făcut deja dimineață?”

„Nu, iubito, ține ochișorii închiși până vine Moșul”.

M-am trezit dimineața cu o șoaptă veselă la ureche: „Mami, e minunată!”

Mai târziu ne-am trezit cu toții și ne-am așezat în jurul bradului și am deschis puținele cadouri împachetate. Apoi fiecare copil a primit de la ceilalți cele trei plicuri. Am citit scrisorile cu ochii în lacrimi și nasul curgând. Apoi am ajuns la scrisorile „mezinului” familiei. Erik, la cei opt ani ai lui, nu se aștepta să audă nimic drăguț. Fratele lui scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că nu-i e teamă de nimic.” Mia notase: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că vorbește cu toată lumea!” Lisa scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că se urcă în pomi mai sus decât toți!”

Am simțit că mă trage cineva, ușor, de mânecă, apoi o palmă micuță se făcu căuș lângă urechea mea și Erik îmi șopti: „I-auzi, mami… n-am știut că mă plac!”

În perioadele cele mai grele, imaginația și inventivitatea ne-au oferit cele mai frumoase clipe. Sunt acum din nou pe picioarele mele din punct de vedere financiar și, între timp, am petrecut multe Crăciunuri minunate cu sumedenie de daruri în jurul bradului… dar când ne întreabă cineva care Crăciun ne-a plăcut cel mai mult, cu toții ne gândim la acela.

DAMIAN ANFILE: „Povestea Crăciunului: e păcat la Dumnezeu să fie cineva ...

Royal Choral Society: 'Hallelujah Chorus' from Handel's Messiah

Joyeux Noel (2005)

GLORIA IN EXCELSIS DEO. Antonio Vivaldi. Director: A. Fauró

Andrea Bocelli – Gloria in Excelsis Deo (Official Audio)

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Sărbătoarea Nașterii ...

Câmpul păstorilor - o icoană unicat

      Este o icoană unicat. Icoana de la biserica ridicată pe locul unde se spune că păstorii au primit vestea Nașterii Domnului. Biserica se află lângă Betleem (o distanță de câțiva km ). Locul pe care este construită această biserică a primit numele de „Câmpul păstorilor”. „Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (Luca 2, 8-15). Iată, Dumnezeu alege să anunțe venirea Fiului Său în lume unor oameni simpli, unor păstori.

Colindătorii din Bărăteaz (2023)

Vin colindătorii - Satchinez (2023)

 

Lucy Shimmers and the Prince of Peace (2020)

Cum de am ajuns să avem atât de multe lucruri? Elogiul simplității. Claudiu Balan despre cartea Elogiul Simplității scrisă de doamna Dominique Lorea

         Eu am cumpărat cartea de la Cărturești: https://carturesti.ro/carte/elogiul-simplitatii-242355754?2pau=6667b3e19&utm_campaign=2Performant&utm_source=6667b3e19&utm_medium=CPS&2pau=6667b3e19&2ptt=quicklink&2ptu=07b5f0fed&2prp=TFdaovXd1Ov79lpAdQzjfY9AjzxuoD9q-HK61g20sVGMELBORbrfw00jxOsH3IS5FBWMwOQORroatOKcyizp4dGIVzlT0NHJMBedg3hMtyEcVDpn9r9FQw9ve6CzxAyjBXZI6Q4907_5W-l4UwcnHv2Qjmvgx8q7szwmcfe8yO93abgnPFIMEb7abjuhaRrmePiV2vmkRIrnJivv26jPOf9eHMQl9K2SXrnY1FD5ZIidkUmY45cv4D6AiTy5ADLti2YYOzDSBAkNzPOBhawrPg&2pdlst=. 

Serbare dedicată Nașterii Domnului Grădinița Satchinez și Bărăteaz (fragment)

 

3 Filme pentru această perioadă (2023)

3 Filme pentru această perioadă (2023)
 

           „The Nativity Story” este un film biblic dramatic care a fost lansat în 2006. Regizat de Catherine Hardwicke; filmul spune povestea nașterii lui Iisus Hristos, conform relatărilor biblice din Evangheliile lui Matei și Luca. Este o dramatizare atentă a evenimentelor care au condus la nașterea lui Mântuitorului și a fost realizat cu scopul de a oferi o viziune cinematografică asupra acestei relatări biblice.

        „The Nativity Story” explorează dificultățile pe care le-au întâmpinat Fecioara Maria și Dreptul Iosif înainte și în timpul nașterii, precum și contextul social și politic tensionat din acea perioadă. Filmul se poate viziona aici:

https://hrabalexandru.blogspot.com/2021/12/the-nativity-story-2006-un-film-despre.html

 

„A Christmas Carol” din 1984 este o adaptare a celebrului roman scris de Charles Dickens. Filmul a fost regizat de Clive Donner și are în rolurile principale pe George C. Scott în rolul lui Ebenezer Scrooge, David Warner în rolul Bob Cratchit și Susannah York în rolul Belle.

Povestea lui „A Christmas Carol” este cunoscută pentru mesajul său despre generozitate, compasiune și transformare personală. Ebenezer Scrooge, un bătrân zgârcit și nemilos, este vizitat de trei spirite ale Crăciunului - Spiritele Trecutului, Prezentului și Viitorului - care îl confruntă cu alegerile sale și îl îndeamnă să-și schimbe modul de viață.

Adaptarea din 1984 este apreciată pentru interpretarea puternică a lui George C. Scott în rolul lui Scrooge. El aduce o profunzime și o autenticitate remarcabilă caracterizării personajului. Filmul păstrează atmosfera victoriană a povestirii originale și redă cu fidelitate secvențele cheie din romanul lui Dickens. Filmul se poate viziona aici:

https://hrabalexandru.blogspot.com/2023/10/film-christmas-carol-1984.html

 

„The Bells of St. Mary's” este un film clasic american din 1945, regizat de Leo McCarey. Este o continuare a filmului din 1944, „Going My Way”. Ambele filme îl au în rolul principal pe Bing Crosby, care îl interpretează pe Părintele Chuck O'Malley.

În „The Bells of St. Mary's”, Părintele O'Malley este transferat la o școală catolică, St. Mary's, pentru a ajuta la salvarea acesteia de la închidere. Acolo, el intră în conflict cu Maica Superioră Mary Benedict, interpretată de Ingrid Bergman. Cu toate că au abordări diferite în ceea ce privește gestionarea școlii, cei doi ajung să colaboreze și să dezvolte o relație specială.

Filmul se poate viziona aici:

https://hrabalexandru.blogspot.com/2023/12/the-bells-of-st-marys-1945.html

 

 

The Bells Of St Mary's (1945)

 The Bells Of St Mary's (1945)

„The Bells of St. Mary's” este un film clasic american din 1945, regizat de Leo McCarey. Este o continuare a filmului din 1944, „Going My Way”. Ambele filme îl au în rolul principal pe Bing Crosby, care îl interpretează pe Părintele Chuck O'Malley.

În „The Bells of St. Mary's”, Părintele O'Malley este transferat la o școală catolică, St. Mary's, pentru a ajuta la salvarea acesteia de la închidere. Acolo, el intră în conflict cu Maica Superioră Mary Benedict, interpretată de Ingrid Bergman. Cu toate că au abordări diferite în ceea ce privește gestionarea școlii, cei doi ajung să colaboreze și să dezvolte o relație specială.

Iosif, regele viselor

 

Pollyanna (2003)

Marius Ciprian Pop - Recital de Colinde - 2021

Marius Ciprian Pop și Orchestra Românașul - Recital de Colinde 2022

Marius Ciprian Pop - Cele mai frumoase colinde

Charles F. Feeney - act de smerenie....sau.... Un exemplu de urmat

 

Charles F. Feeney, magnatul care a deținut rețeaua de magazine duty-free la nivel mondial și care a donat aproape întreaga sa avere de 8 miliarde de dolari organizațiilor de caritate, s-a stins din viață luni, la vârsta de 92 de ani, în San Francisco.

Conform informațiilor furnizate de The New York Times, în ultimii ani ai vieții sale, Feeney a adoptat un stil de viață modest, trăind într-un apartament închiriat, după ce a donat generoase sume de bani pe parcursul întregii sale vieți. Moartea sa a fost confirmată de Atlantic Philanthropies, un grup de fundații pe care le-a înființat și finanțat încă din anii 1980.

În decembrie 2016, Feeney a făcut o ultimă donație în valoare de 7 milioane de dolari către Universitatea Cornell. Cu această ocazie, el a golit oficial conturile Atlantic Philanthropies și și-a îndeplinit angajamentul de a redistribui întreaga sa avere în scopuri caritabile înainte de a-și încheia existența.

Contrar altor filantropi celebri, ale căror activități sunt adesea mediatizate și sărbătorite în evenimente mondene fastuoase, Feeney a preferat să-și facă donațiile anonim. Numele său nu a fost niciodată asociat cu cele peste 1.000 de organizații cărora le-a oferit sprijin financiar în domenii precum educație, sănătate, cercetare științifică, drepturile omului și alte cauze umanitare, atât în Statele Unite, cât și în întreaga lume.

Feeney, cu origini americano-irlandeze, a fost cunoscut pentru donațiile sale generoase și în Irlanda de Nord, o regiune pe care o vizita frecvent. Chiar și cu toate acestea, numele său a rămas mereu în umbra generozității sale, beneficiarii fiind informați că sprijinul financiar provine de la un „client” generos care a dorit să-și păstreze anonimatul.

Magnatul a început ca student în management hotelier și a intrat în industria magazinelor duty-free, extinzându-și afacerea de la vânzarea de băuturi alcoolice, țigări și parfumuri către americani la o scară globală, cu profituri considerabile. Cu toate acestea, pe măsură ce a avansat în vârstă, Feeney și-a pus la îndoială dreptul de a deține o asemenea avere imensă și a ales să renunțe la stilul de viață extravagant pe care îl avea.

Warren Buffett și Bill Gates l-au apreciat în mod deosebit pe Feeney, considerându-l un erou pentru generozitatea sa. În ciuda succesului său financiar, Feeney a ales să trăiască cu modestie, renunțând la confortul luxos al vieții de miliardar și dedicându-și resursele pentru a face o diferență pozitivă în lume.

Paula Hriscu - Românie, mândru plai!

 

Nicoleta Draghici & Marian Farcaș - Să nu uităm cine e România 🇷🇴

 

🇷🇴 LĂUDAȚI-L, CĂ E MARE DUMNEZEU! 🇷🇴- Priceasnă - Pr. Ghelasie Țepeș și Obștea Mănăstirii Sighișoara

 

Lavinia Goste & Marius Zorilă & Valahia - ROMANIA

 

Mariana Malos - „Avea un nume, România!” - Imn dedicat patriei noastre

 

1 Decembrie - Stralucirea Romaniei Mari - cantece patriotice

Festivitatea de deschidere a anului școlar 2023 - 2024 la Școala Gimnazială Satchinez

Scrisoarea Sfântului Andrei către Români - Nicolae Pintilie

 

Scrisoarea Sfântului Andrei către Români

Nicolae Pintilie

 

Vin zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți la întâlnirea dintre Occident și Orient. La mijloc, între materialismul occidental și mistica orientală. Să aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu cumva să procedați ca acel măgar care, nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la mijloc. Aveți o comoară, credința și limba română la un loc, căci nu pot fi despărțite! Amintiți-vă că numai la voi și doar în limba română, Dumnezeu este numit drăguțu’ și bunuțu’, iar Născătoarea de Dumnezeu este Măicuța Sfântă! Păstrați această comoară așa cum v-au lăsat-o bunicii și părinții voștri. Țineți-vă copiii aproape de Cruce, ca să prindă Învierea!

Împărăția lui Dumnezeu, 30 noiembrie 2014

POPOR ROMÂN,

Îţi scriu cu drag. Scriu pentru fiii mei, pe care i-am născut prin Evanghelie. Scriu ca un tată fiilor săi, cărora le-am lăsat toată moștenirea! Cu ochii umezi, îmi amintesc cum am pășit în pământul vostru. Da, la Tomis m-a lăsat corabia, parcă era ieri… În port, învălmășeală, iar eu nu cunoșteam pe nimeni. Eram doar un bătrân străin și zdrențuit. „Doamne, de ce m-ai adus aici? Eu nu cunosc pe nimeni în aceste ținuturi! De unde să încep, cui să vestesc că Tu ai înviat? Mă simt în mijlocul lupilor, Doamne! Tu știi sunt bătrân și bolnav…”. În momentul descumpănirii, pe malul mării… am plâns…!

Cu toiagul în mână și desaga în spate am început să cutreier țara necunoscută. Atunci am descoperit frumusețile pământului dintre Dunăre și mare: păduri nesfârșite, munți și râuri, câmpii mănoase și lunci roditoare. Am găsit pârâiașul și peștera în care, după cum știți, am locuit la voi! Rugăciune după rugăciune, lacrimă după lacrimă, am început să zidesc Biserica Neamului Românesc! Să știți că nu mi-a fost ușor! A trebuit mai întâi să învăț limba și obiceiurile. Atunci, am văzut că acest popor are o inimă bună și un suflet mare. Niciodată, nimeni nu mi-a închis ușa – în realitate, nu mie, ci lui Hristos pe care L-am vestit în pământul vostru! De la zi la zi, poporul lui Dumnezeu a început să crească. Peștera devenea neîncăpătoare, iar eu nu mai făceam față noilor frați! Atunci am hirotonit primii episcopi și preoți, bărbați din neamul vostru. Atunci am știut că aici o să se nască un popor de sfinți.

Am plâns din nou, când a trebuit să mă despart cu trupul de voi! Hristos avea nevoie de mine în alte locuri. „Doamne, sunt bătrân, de acum mă pregătesc să vin la Tine! Lăsă-mă să îmi trăiesc ultimele clipe cu poporul acesta pe care îl iubesc și care mă iubește…”, am insistat, dar Domnul avea alte planuri cu mine.

Din nou, la Tomis mă aștepta corabia. Frații au umplut portul. „Doamne, minunat ești Tu! Când am venit eram singur, iar acum suntem o adevărată Biserică!”. Am pășit în corabie dar, de fapt, nu m-am despărțit niciodată de voi. Gândul și rugăciunea la voi mi-au fost. Mă simt tată și apostol al neamului vostru! Orice tată are bucurii și tristeți de la fiii săi.

Bucurii au fost multe, de fapt, cele mai multe! Când am văzut că nu v-ați lepădat credința în fața popoarelor migratoare, care au fost cu sutele, că nu v-ați pierdut în marea islamică, mare care v-a înconjurat timp 400 de ani, că ați păzit întreaga Europă, că ați ținut credința așa cum eu v-am lăsat-o, curată și sinceră, deși au fost mulți care au vrut să o fure, că ați avut domnitori sfinți: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Mihai Viteazu, Miron Barnovschi și Constantin Brâncoveanu, m-am bucurat că eu am fost ales să fiu apostolul vostru!

Când am văzut că sămânța semănată de mine, la bătrânețe și cu multe lacrimi, rodește, a înflorit în mine nădejdea că neamul meu românesc o să se mântuiască! Sămânța udată de mine în pământul românesc a rodit și a umplut raiul cu sfinți, deloc puțini: Sfântul Bretanion, Episcopul Tomisului, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion din Halmyris, Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor, Sfinții Mucenici Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos din Noviodunum, Sfinții Mucenici Nichita şi Sava şi alţi creştini martirizaţi de goţi, Sfânta Muceniţă Filofteia, Sfântul Mucenic Montanus, preotul, şi soţia sa, Maxima, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna al Transilvaniei, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, Sfântul Ierarh Ilie Iorest, Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Sfântul Ierarh Sava Brancovici, Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi, preotul mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel, Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, Sfântul Ierarh Simion Ștefan al Transilvaniei, Sfântul Ierarh Varlaam al Moldovei, Cuviosul Antipa de la Calapodeşti, Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Cuviosul Daniil Sihastrul, Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi, Cuviosul Dionisie cel Smerit, Sfântul Ierarh Dosoftei, Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, Cuviosul Gherman din Dobrogea, Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, Cuviosul Ioan Casian Romanul, Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici, Cuviosul Nicodim de la Tismana, Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, Cuviosul Mărturisitor Sofronie de la Cioara, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, Cuviosul Visarion Mărturisitorul, Sfântul Mucenic Ioan Valahul, Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sfinții martiri năsăudeni, Sfinții nemțeni…

Cimitirele voastre sunt pline de sfinții lui Dumnezeu, neștiuți de nimeni. Gropile comune de pe lângă marile lagăre și închisori comuniste sunt pline de sfinți mărturisitori. Pădurile voastre ascund cruci pusnicești încă necunoscute. Mănăstirile voastre, casele voastre sunt înconjurate de sfințenie. De la Mitropolitul Iosif Naniescu „cel Sfânt al Moldovei”, la părinții Vichentie Mălău și Ioanichie Moroi, la părinții Paisie de la Sihla și Cleopa, la părintele Arsenie Boca, la mamele și bunicile voastre sfinte… Din plămada voastră s-au născut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Vulcănescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Eliade, Iorga, Grigorescu și Tătărăscu…

Sunt nume la care sufletul vostru tresaltă! Și al meu tresaltă! Pentru că au răsărit din osteneală, din muncă și prin lacrimi! După cum bine știți, au fost și întristări… dar, nu vi le mai amintesc, că să nu stric inima voastră!

De fapt… de ce v-am scris… e să vă previn că vin zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți la întâlnirea dintre Occident și Orient. La mijloc, între materialismul occidental și mistica orientală. Să aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu cumva să procedați ca acel măgar care, nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la mijloc. Aveți o comoară, credința și limba română la un loc, căci nu pot fi despărțite! Amintiți-vă că numai la voi și doar în limba română, Dumnezeu este numit drăguțu’ și bunuțu’, iar Născătoarea de Dumnezeu este Măicuța Sfântă!

Păstrați această comoară așa cum v-au lăsat-o bunicii și părinții voștri. Țineți-vă copiii aproape de Cruce, ca să prindă Învierea!

Drag popor român creștin, măcar acum, în al treisprezecelea ceas, amintește-ți cine ai fost, cine ești și unde poți ajunge. De câte ori vrei să calci dincolo de tradiția ta creștină, gândește-te că un moșneag a plâns pentru tine la marginea mării, acum două mii de ani! Române drag, credința ta s-a născut din lacrimi! Nu da cu piciorul la două milenii de pâine neagră, amestecată cu lacrimi și suferință. Nu lăsa ca evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, a strămoşilor şi a părinţilor noştri, a celor care au apărat de-a lungul a două mii de ani patria şi această credinţă, să fie risipite.

„Nu uita că ești român,

Că sus în deal la tine-n sat

Popa Ioan te-a botezat.

(…)

Nu uita că ești român,

Că tatăl tău și mama ta

Bunicul și bunica ta

Te-au învățat dintotdeauna să fii bun!”

Al vostru, Părinte întru Evanghelie, Andrei Apostolul![1].

---

[1] Nicolae Pintilie, „Scrisoarea Sfântului Andrei către Români”, Duminică, 30 Noiembrie 2014 http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/scrisoarea-sfantului-andrei-catre-romani.

 

Recital de colinde - Ștefan Hrușcă - partea a II-a

Despre oamenii din viața mea (I)

 

Comunitatea catolică din Satchinez a sărbătorit în 15.10.2022 200 de ani de la sfințirea bisericii, dar și pe Sfânta protectoare: Tereza de Ávila . Catolicii numesc acest eveniment: Kerwei - serbarea hramului Bisericii. Ruga (pentru bănățeni). Evenimentul a fost deosebit, pentru că după 36 de ani s-au reluat și tradițiile legate de hramul bisericii. În imagine, alături de oficialități apar fostul episcop catolic de Timișoara, PS Martin Roos (originar din Satchinez), PS László BÖCSKEI, episcop de Oradea, actualul preot ortodox din Satchinez, dar și oameni care au contribuit la formarea mea: familia Rusandu: Alexandru și Silvia (în centrul imaginii). Părintele Alexandru, un om de mare cultură, m-a primit în altar, mi-a explicat tot ce are legătură cu biserica, a fost alături de mine în momentele când am avut nevoie de ajutorul dânsului, dar a avut grijă să mă țină și în duhul cărții, așa cum spunea cu privire la tot ceea ce ținea de cultură. Nu era duminică să nu îmi pună o întrebare legată de evanghelia din respectiva duminică sau de evenimentul sărbătorit în calendar. Țin minte și acum: avea un exemplar din N.T. tot adnotat pe margini, iar alături un dosar cu articole din ziar, note din cărți, note personale legate de temele omiletice. Avea un mare interes și pentru istorie și geografie. Iar doamna profesoară Silvia 8 ani de zile mi-a călăuzit pașii în școală, făcându-mă să iubesc tot ce ține de religie. Mi-ar fi plăcut să-l văd și pe fostul paroh catolic de Satchinez: Andreas Reinholz, căruia îi sunt recunoscător pentru pelerinajele de la Radna (Copil fiind mai „dădeam o fugă” și în pelerinajele catolice ) Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți care au organizat acest eveniment cu ani îndelungați, pace și sănătate!

Recital de colinde - Ștefan Hrușcă

Părintele Teofil Părăian - Despre viața duhovnicească în lumina Sfintei Scripturi

Cum putem aplica porunca iubirii în viața noastră - Sfaturi de la Părint...

Despre filmul: Unde ești Adame?

 

Unde ești Adame?

„Mântuirea să obține prin acceptarea criticilor/jignirilor fără să te tulburi venite de la cei jurul tău”.

„Am făcut două greșeli: 1. Am acceptat preoția 2. Am acceptat să fiu stareț” .

„Am grijă de câini și pisici, pentru că aceștia tot timpul mi-au spus bună dimineața”.

Părintele Grigorie, Starețul Mănăstirii Dohiariu, (Citările din memorie).

Un film despre viața fiecăruia dintre noi.

Un aspect de reținut l-am aflat la final. Părintele Grigorie, Starețul Mănăstirii Dohiariu (cel care apare în film) alege la finalul vieții ca înmormântarea lui să se facă în grabă, fără fast și fără să fie anunțați ceilalți stareți. În altă parte a creștinătății, Henri J. M. Nouwen despre care putem spune că a fost pe cele mai înalte culmi în lumea academică alege spre finalul vieții să părăsească lumea academică și să se retragă într-un azil de persoane cu handicap mintal. Aici își va găsi liniștea. Ce au în comun cei doi? Nu au fugit după publicitate. Noi fugim, de cele mai multe ori, să ni se facă publicitate, să fim remarcați, să fim cei mai tari, să fim în față, să fim pe prima pagină a ziarelor. Goana după avere și onoruri sau rețete de falsă fericire. Parcă nu dorim luminarea psihică și bogăția spirituală, care se nasc din cunoașterea propriilor calități. Trăim într-o mare impostură și față de noi și față de Dumnezeu, pentru că vrem doar vandabilitate, profitul acum și aici... Îmi rămâne în minte întrebarea: „Ce au găsit acești oameni în simplitate și alături de cei simpli?!”.

Teatru radiofonic: Sfântul Ioan Evanghelistul - un mărturisitor al credi...

Nu te supăra niciodată pentru întârzierea lucrurilor

 

Părintele Pimen se întoarce

 

Eu pot! cu Alexandru Vlad Ciurea (@TVR1)

 

Film: A Christmas Carol (1984)

Dumitru Stăniloae - Rugăciunile pentru alții și sobornicitatea Bisericii

Dumitru Staniloae Rugaciunile Pentru Altii Si Sobornicitatea Bisericii by Hrab Alexandru on Scribd

Pr Rafail Noica - Criza în Biserică

Dumnezeu rânduiește totul spre binele nostru – Sf. Paisie Aghioritul

Imagini surprinse la Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș - 2023 (Sfânta Liturghie noaptea)

Osanda (1977) - TVrip

LIVE: Sfânta Liturghie arhierească la Catedrala mitropolitană din Timișoara - ITO 2023

🔴 LIVE: Procesiunea prieteniei - Întâlnirea Tinerilor Ortodocși - Timișo...

🔴 LIVE: Priveghere athonită și Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolita...

Sf. Chiril al Ierusalimului: Cateheze

 

Sf. Chiril Al Ierusalimului... by Hrab Alexandru

Viața Preasfințitului Damaschin, de la cădelnița din cutie de conserve, la cel mai tânăr arhimandrit

 

NELU CURCĂ DIN „LA BLOC”, VIAȚA LA MĂNĂSTIRE. CUM ȘI DE CE A ALES ACEST DRUM | ACASĂ LA MĂRUȚĂ

 

ROMÂNIA, TE IUBESC! - PREGĂTIȚI PENTRU EȘEC - Educația încotro?

Manfred Spitzer - Demență Digitală - carte

Manfred Spitzer - Dementa D... by sonicska

Giovanni Sartori - Homo Videns - Imbecilizarea Prin Televiziune Și Post-Gândirea

Giovanni Sartori - Homo vid... by Mihaela Gurzun

Jean Sévillia - Corectitudinea Morală

Jean Sévillia - Corectitudi... by GothAlan

Yalom D Irvin - Privind Soarele în față

Yalom D Irvin -Privind soar... by Roxana Olteanu

Introducere in Teoriile Personalitatii - Robert B Ewen

Introducere-in-Teoriile-Per... by Roxana Olteanu

Pr. Prof. Constantin Coman - Predică la Duminica Întoarcerii Fiului risi...

Jules Verne: Capitan la 15 ani

Teatru radiofonic: Janka Festinger - Biografia Unei Supraviețuitoare a ...

De ce are vulpea coada - film romanesc

 

Povestea România Sălbatică - Cum a fost filmat documentarul

Teatru radiofonic - Viața Sfântului Vasile cel Mare

Despre soția creștină - Hrab Alexandru

 

Despre soția creștină

 

Hrab Alexandru

 

            În numărul 11 din 1 iunie 2012 al revistei „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei, vorbeam despre soțul creștin, mai exact despre felul în care un soț ar trebui să se poarte cu soția sa, sau de ce nu un prieten cu prietena sa, însă cred că ar fi frumos să existe o continuare a acelui articol în care să vedem cum ar fi o soție potrivită unui soț creștin sau mai corect o soție creștină, lucru care din păcate în lumea de azi, lumea secularizării și a modernizării, a ajuns să fie uitat și dacă mă gândesc bine nu s-a uitat ce înseamnă soție creștină, ci pur și simplu nu mai există noțiunea de femeie creștină.

            Mai ales azi când avem de a face tot mai des și când ne întâlnim cu femeia de afaceri, cu femeia de succes, cu femeia politician, în general cu femeia care are ambiţia să facă o carieră, este important să se restabilească rolul femeii în societate, rolul femeii ca şi creștină, ca şi soție creștină. De aceea, gândindu-ne la Maica Domnului, Noua Evă, exemplul suprem pentru femei și la Femeile Mironosițe, vedem la ce demnitate a ridicat Hristos femeia, ce chemare deosebită i-a dat, făcând din femeie primul Apostol. Așadar, Femeile Mironosițe s-au făcut Apostoli ai Apostolilor, fiind cele care au mărturisit pentru prima dată Învierea Domnului. De aceea, ele se fac model pentru toate femeile. Și dacă ne gândim la ce ceea ce le îndemna Părintele Ilie Cleopa pe mame spunându-le: „Mamelor, sunteţi mironosiţele de azi ale Bisericii lui Hristos. Aduceţi Domnului, nu miresme de mult preţ, ci credinţa voastră curată şi copii buni, bine educaţi şi credincioşi. Vorbiţi-le mai mult de Dumnezeu, de sfinţi, de Biserică şi de înaintaşi. Nu-i smintiţi cu nimic şi daţi-le să citească cărţi bune, cât mai mult. Dumneavoastră puteţi contribui cât mai mult la înnoirea duhovnicească a lumii, a Bisericii, a societăţii. Adăugaţi untdelemn sfânt în sufletele copiilor dumneavoastră. Dintre ei vor ieşi mâine suflete mari, oameni buni, preoţi credincioşi, dascăli luminaţi, creştini model. Viitorul familiei, al copiilor, al Bisericii depinde cel mai mult de dumneavoastră. Să fiţi la datorie ca şi mamele noastre. Gândiţi-vă ce mame sfinte am avut!”.

Pornind de la ceea ce a spus Părintele Cleopa, mă gândesc că ce-i mai de preț și ce poate fi mai frumos pentru o soție decât asta, să știe că este Mironosița de azi? Ce dar mai frumos putea să-i facă Dumnezeu decât acesta, de a fi Apostol, primul Apostol care a vestit Învierea lui Hristos. Și mă gândesc acum și la un cuvânt al Părintelui Teofil Părăian intitulat „Martorii Învierii Domnului”, dar și la ceea ce a spus Părintele Cleopa, vedem că femeia este primul martor al Învierii și ea se face din generație în generația martor al Învierii prin nașterea de copii și educarea lor. Dacă Hristos a dat Apostolilor Preoția Sacramentală, pe femeie a restaurat-o prin nașterea Sa din Fecioara Maria și prin arătarea Sa după Înviere Femeilor Mironosițe, la preoția jertfei pe altarul nașterii de copii. De aceea, nimeni nu mai poate spune că femeia se mai face vinovată de căderea în păcat. Și vedem că acest lucru de restaurare a făpturii feminine s-a împlinit în istorie prin vestitoarele Învierii Domnului, mamele eroine care au urmat exemplu Maicii Domnului și a Femeilor Mironosițe bine-vestind copiilor lor credința curată, de aceea este bine să le amintim pe câteva dintre ele: pe Sfânta Împărăteasă Elena mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, apoi pe Emilia mama Sfântului Vasile cel Mare, pe Antuza mama Sfântului Ioan Gură de Aur, pe Nona mama Sfântului Grigorie din Nazianz, pe Monica mama Fericitului Augustin, pe Anastasia mama Sfântului Andrei Șaguna și multe alte mame sfinte din istoria Bisericii.

            Femeile de mai sus, mamele de mai sus au fost cu adevărat eroine, cu adevărat „mame de afaceri și de succes” pentru că ele au cumpărat ingrediente de miresme duhovnicești de la Hristos, pe care le-au târguit pe sufletele copiilor lor, făcându-i pe aceștia oameni buni, creştini model, preoţi credincioşi, dascăli luminaţi ai lumii și în cele din urmă Sfinții ai Bisericii, pentru ca miresmele cumpărate de la Hristos să se întoarcă miruri pentru Hristos prin viețile model ale fiilor lor. Și iată afacerea cea mai productivă pentru o femeie, misiunea de mamă și soție. De aceea, femeiile nu trebuie să caute să renunțe la misiunea lor de mamă și soție petrecând mai mult timp în afara familiei pentru că ne spune și Sfântul Ioan Gură de Aur că „nimic nu este mai de cinste pentru o femeie decât bărbatul ei”. Și precum soțul este chemat să întrețină familia, femeia este ocrotitoarea casei.

Dacă ne gândim la această chemare a soției de a fi ocrotitoare a casei, în vremurile de azi ni s-ar putea pune întrebarea cum să mai fie ea ocrotitoare a casei când este nevoită pentru un trai mai decent să meargă să muncească? Problema nu se ridică din cauza că ea trebuie să muncească, ci problema este dată de felul în care femeia va ajunge să vadă munca, începând să fie preocupată în cele din urmă de carieră, zbătându-se pentru un salariu cât mai mare și ajungând la un salariu poate cu mult peste al soțului, astfel preluând ea conducerea familiei şi uitând că trebuie să pună accent pe autoritatea bărbatului ca soț și tată al copiilor. Într-o astfel de familie nu mai există grija pentru suflet și mântuire, ci grija pentru plăcerile trecătoare ale vieții. Așa se naște femeia independentă din punct de vedere financiar care până la urmă uită să-și cinstească soțul. Spunea Părintele Alexandru Rojdestvenskii că „soția trebuie să-și cinstească întotdeauna sincer soțul în calitatea lui de cap al familiei. Această îndatorire i-o insuflă Dumnezeu și legile firii, făcând-o mai slabă față de bărbat și menind-o să fie ajutor al acestuia. Chiar dacă soția își întrece uneori soțul prin calitățile morale, prin educație și experiență, nici atunci nu are dreptul să iasă dintre hotarele rânduite de Legea lui Dumnezeu, ci trebuie să păstreze întotdeauna cu sfințenie în suflet și să arate cu fapta cinstirea cuvenită soțului”. Dar nu o supunere prostească, ci o supunere cu dragoste, o supunere ca pentru Dumnezeu, care pleacă din iubire și rugăciune pentru soț și unde este această supunere și Dumnezeu va binecuvânta acea familie dând înțelepciune soțului.

Femeilor vreți soți model? Fiți soții model! Ce frumos ar fi să domnească în familie această imagine: atunci când soțul vine obosit de la muncă soția să-l aștepte cu masa pusă, cu un mic aranjament floral ca la restaurant și cu zâmbetul pe buze. Nu sună frumos? Ba da! Dar cum să fie bine și armonie în familie când soțul vine de la muncă iar soția în loc să-l aștepte așa, ea stă în fața televizorului care promovează imaginea femeii de succes. Dar care succes? Succesul de fațadă şi spunea un alt Părinte rus, Protoiereul Artemie Vladimirov: „soției creștine i-aș dori să se rupă puțin câte puțin, de imaginea energicei „lady” contemporane, care este necruțătoare în judecățile sale critice și batjocorește neputințele soțului său, neștiind că „dragostea îndelung rabdă, este binevoitoare… nu se aprinde de mânie…toate le suferă, toate le crede… toate le rabdă” (I Cor. 13, 4-7). Eu i-aș dori să se străduie totdeauna să-i placă soțului, fiindcă pentru el trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai dorită, cea mai dragă, trebuie să fie mângâietoarea lui și izvorul lui de inspirației” și dacă mai pune aici îndemnul din cartea Pildelor referitor la cum trebuie să fie soția pentru un soț: „cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze” (Pilde 5, 19)

Citind cele de mai sus ne putem întreba până la urmă cum este soția? Trebuie ca prin faptele și iubirea ei să-l îmbete întotdeauna pe soț. Dacă soția va fi așa nu se va mai putea plânge că soțul vine beat de băutură, că o bate sau că o înșeală. Focul dragostei într-o familie tot timpul este ținut aprins de soție. Soția poate prin focul dragostei și al chibzuinței să-și îndrepte soțul și Sfântul cel cu Gură de Aur ne spune cum poate soția să-și îndrepte soțul: „nu atât cu vorba, cât cu fapta trebuie îndreptat soțul. În ce fel? Când vede că ești așezată, necheltuitoare, că nu ești împătimită de podoabe, că nu ceri o grămadă de bani, ci te mulțumești cu ceea ce este, că nu pretinzi nici aur, nici mărgăritare, nici haine de preț, ci iubești cumințenia, curăția, bunătatea și ceri de el aceleași lucruri, va asculta sfaturile tale cu răbdare și chiar cu plăcere!”. Respectând exemplul Sfântului Ioan Gură de Aur, exemplu care trebuie urmat încă înainte de căsătorie, femeia îl va face pe bărbat  să preia şi el, la rândul lui, sfatul dat de marele Solomon în Pildele sale: „nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri. Picioarele ei coboară către moarte; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii. Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde. Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei” (Pilde 5, 3-8). Însă, nu numai pe bărbat îl va face să urmeze acest exemplu, ci ea ca și femeie se va feri să ajungă lingușitoare, sau după cum s-a denaturat termenul „o mironosiță” şi va reuși să restabilească adevăratul sens al termenului devenind o Mironosiță cu daruri alese pentru soț și pentru viitorii copii.

Soția nu trebuie să uite să-și susțină soțul în toate planurile lui, îndreptându-le spre scopuri înalte, că trebuie să-i fie sursă de inspirație și să-l îmbete cu iubirea ei. De asemenea, nu trebuie să uite că misiunea ei este de fi soția și mamă și că datoare este să se ocupe de firma numită familie și de bunurile mai de preț decât aurul și argintul numite soț și copii. De aceea, poate îndemnul Sfintei Mucenițe Alexandra, Împărăteasa Rusiei, trebuie să rămână veșnic în sufletul soției: „nu numai fericirea vieții bărbatului depinde de soție, ci și dezvoltarea și creșterea caracterului său. O soție bună este o binecuvântare cerească, cel mai bun dar pentru bărbat, îngerul lui și izvor de bunătăți fără număr. Glasul ei este pentru el muzica cea mai dulce, zâmbetul ei îi luminează ziua, sărutul ei este paznicul credincioșiei lui, mâinile ei sunt balsam pentru sănătatea lui și pentru toată viața lui, hărnicia ei e chezășia bunăstării lui, economia ei îi este cel mai de  nădejde administrator, buzele ei îi sunt sfetnicul cel mai bun, pieptul ei cea mai moale pernă, pe care sunt date uitării toate grijile, iar rugăciunile ei sunt avocatul lui înaintea Domnului.”

Deci, întotdeauna nu trebuie uitat că soția este binecuvântarea cerească pentru soț și ambii împreună formează un singur trup spre Hristos, Viața Veșnică.