joi, 28 decembrie 2023
miercuri, 27 decembrie 2023
Darurile inimii
Darurile inimii
„Dragostea pe care o dăruim este singura pe care o
păstrăm” (Elbert Hubbard).
În această lume nebună-nebună în care
trăim, este mult mai ușor să treci ceva în contul propriu decât să faci un dar
din inimă.
Iar darurile făcute din inimă sunt
necesare mai ales în timpul sărbătorilor.
Cu câțiva ani în urmă, am început
să-mi pregătesc copiii să accepte faptul că în anul acela, Crăciunul va fi mai
sărac. Reacția lor a fost: „Da, sigur, mamă, am mai auzit asta și înainte!” Îmi
pierdusem credibilitatea pentru că le spusesem același lucru și cu un an
înainte, în timp ce treceam printr-un divorț. Dar atunci îmi dădusem osteneala
și folosisem încrederea la maximum. Găsisem chiar niște măsuri de finanțare
pline de imaginație ca să plătesc cadourile de Crăciun ale copiilor. Desigur,
anul acesta urma să fie diferit, dar copiii nu mă mai credeau.
Cu o săptămână înainte de Crăciun,
mi-am pus întrebarea: „Cu ce, din ce am, pot să fac Crăciunul acesta deosebit?”
În toate casele în care locuisem înainte de divorț, îmi făcusem timp să le
decorez. Învățasem să lipesc tapetul, să pun gresie și faianță, să cos perdele
și multe altele. Dar în casa pe care o închiriasem acum aveam puțin timp s-o
decorez iar bani, și mai puțini. În plus, eram furioasă pe casa asta urâtă, cu
covoarele roșu cu alb și pereții turcoaz cu verde. Refuzam să bag banii în ea.
În forul meu interior, glasul mândriei rănite striga: „Nu vom sta prea mult
aici!” Nimeni altcineva nu părea să fie deranjat de casă, cu excepția fiicei
mele, Lisa, care se străduia întotdeauna să-și facă din camera ei un loc
deosebit.
Era momentul să-mi pun talentul la
bătaie. L-am sunat pe fostul meu soț și i-am cerut să cumpere o anume cuvertură
de pat pentru Lisa. Apoi am cumpărat eu cearceafurile care să meargă cu ea.
În ajunul Crăciunului, am cheltuit 15
$ pe 4 l de vopsea. Am cumpărat și cele mai frumoase articole de papetărie pe
care le-am găsit. Scopul meu era simplu: aveam să zugrăvesc, să cos și să fiu ocupată
până la Crăciun ca să nu găsesc timp să-mi plâng de milă tocmai de sărbătoarea
aceasta atât de importantă pentru familie.
Seara le-am dat copiilor câte trei
seturi de rechizite și plicuri. La începutul fiecărei pagini scrisesem: „Ce îmi
place la sora mea Mia”, „Ce îmi place la fratele meu Kris”, „Ce îmi place la
sora mea Lisa” și „Ce îmi place la fratele meu Erik”. Copiii mei aveau 16, 14,
10 și 8 ani, și mi-a luat ceva timp să-i conving că vor fi în stare să găsească
măcar un singur lucru care le place la ceilalți. În timp ce ei scriau fiecare
în camera lui, eu m-am dus în dormitor să le împachetez darurile cumpărate de
la magazin.
Când m-am întors în bucătărie, copiii
terminaseră de scris. Numele erau și ele trecute pe plic. Ne-am îmbrățișat,
ne-am sărutat și ne-am urat noapte bună, și s-au dus la culcare. Lisei îi
dădusem voie – temporar – să doarmă cu mine, cu condiția să nu arunce vreo
privire iscoditoare până dimineața.
M-am pus pe treabă. Cu puțin înainte de zorii Crăciunului, am terminat de cusut perdelele, de zugrăvit și m-am dat un pas înapoi ca să-mi admir opera. Ia stai – de ce n-aș pune curcubee și norișori pe perete să meargă cu perdelele? Așa au apărut periile și pămătufurile mele de machiaj și la ora 5 eram gata. Prea obosită ca să mă mai gândesc că suntem o biată „familie descompusă” cum spun statisticile, m-am dus în dormitor și am găsit-o pe Lisa întinsă de-a curmezișul patului. Am decis că nu pot să dorm cu brațele și picioarele ei peste mine, așa că am luat-o încet în brațe și am dus-o ușor în camera ei. Când i-am pus capul pe pernă, m-a întrebat: „Mami, s-a făcut deja dimineață?”
„Nu, iubito, ține ochișorii închiși
până vine Moșul”.
M-am trezit dimineața cu o șoaptă
veselă la ureche: „Mami, e minunată!”
Mai târziu ne-am trezit cu toții și
ne-am așezat în jurul bradului și am deschis puținele cadouri împachetate. Apoi
fiecare copil a primit de la ceilalți cele trei plicuri. Am citit scrisorile cu
ochii în lacrimi și nasul curgând. Apoi am ajuns la scrisorile „mezinului”
familiei. Erik, la cei opt ani ai lui, nu se aștepta să audă nimic drăguț.
Fratele lui scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că nu-i e teamă de
nimic.” Mia notase: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că vorbește cu toată
lumea!” Lisa scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că se urcă în
pomi mai sus decât toți!”
Am simțit că mă trage cineva, ușor,
de mânecă, apoi o palmă micuță se făcu căuș lângă urechea mea și Erik îmi
șopti: „I-auzi, mami… n-am știut că mă plac!”
În perioadele cele mai grele,
imaginația și inventivitatea ne-au oferit cele mai frumoase clipe. Sunt acum
din nou pe picioarele mele din punct de vedere financiar și, între timp, am
petrecut multe Crăciunuri minunate cu sumedenie de daruri în jurul bradului…
dar când ne întreabă cineva care Crăciun ne-a plăcut cel mai mult, cu toții ne
gândim la acela.
marți, 26 decembrie 2023
luni, 25 decembrie 2023
Câmpul păstorilor - o icoană unicat
Este o icoană unicat. Icoana de la biserica ridicată pe locul unde se spune că păstorii au primit vestea Nașterii Domnului. Biserica se află lângă Betleem (o distanță de câțiva km ). Locul pe care este construită această biserică a primit numele de „Câmpul păstorilor”. „Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (Luca 2, 8-15). Iată, Dumnezeu alege să anunțe venirea Fiului Său în lume unor oameni simpli, unor păstori.
vineri, 22 decembrie 2023
joi, 21 decembrie 2023
miercuri, 20 decembrie 2023
marți, 19 decembrie 2023
3 Filme pentru această perioadă (2023)
3 Filme pentru această
perioadă (2023)
„The
Nativity Story” este un film biblic dramatic care a fost lansat în 2006.
Regizat de Catherine Hardwicke; filmul spune povestea nașterii lui Iisus Hristos,
conform relatărilor biblice din Evangheliile lui Matei și Luca. Este o
dramatizare atentă a evenimentelor care au condus la nașterea lui Mântuitorului
și a fost realizat cu scopul de a oferi o viziune cinematografică asupra
acestei relatări biblice.
„The Nativity Story” explorează
dificultățile pe care le-au întâmpinat Fecioara Maria și Dreptul Iosif înainte
și în timpul nașterii, precum și contextul social și politic tensionat din acea
perioadă. Filmul se poate viziona aici:
https://hrabalexandru.blogspot.com/2021/12/the-nativity-story-2006-un-film-despre.html
„A Christmas Carol” din 1984 este o
adaptare a celebrului roman scris de Charles Dickens. Filmul a fost regizat de
Clive Donner și are în rolurile principale pe George C. Scott în rolul lui
Ebenezer Scrooge, David Warner în rolul Bob Cratchit și Susannah York în rolul
Belle.
Povestea lui „A Christmas Carol” este
cunoscută pentru mesajul său despre generozitate, compasiune și transformare
personală. Ebenezer Scrooge, un bătrân zgârcit și nemilos, este vizitat de trei
spirite ale Crăciunului - Spiritele Trecutului, Prezentului și Viitorului -
care îl confruntă cu alegerile sale și îl îndeamnă să-și schimbe modul de
viață.
Adaptarea din 1984 este apreciată
pentru interpretarea puternică a lui George C. Scott în rolul lui Scrooge. El
aduce o profunzime și o autenticitate remarcabilă caracterizării personajului.
Filmul păstrează atmosfera victoriană a povestirii originale și redă cu
fidelitate secvențele cheie din romanul lui Dickens. Filmul se poate viziona
aici:
https://hrabalexandru.blogspot.com/2023/10/film-christmas-carol-1984.html
„The
Bells of St. Mary's” este un film clasic american din 1945, regizat de Leo
McCarey. Este o continuare a filmului din 1944, „Going My Way”. Ambele filme îl
au în rolul principal pe Bing Crosby, care îl interpretează pe Părintele Chuck
O'Malley.
În
„The Bells of St. Mary's”, Părintele O'Malley este transferat la o școală
catolică, St. Mary's, pentru a ajuta la salvarea acesteia de la închidere.
Acolo, el intră în conflict cu Maica Superioră Mary Benedict, interpretată de
Ingrid Bergman. Cu toate că au abordări diferite în ceea ce privește
gestionarea școlii, cei doi ajung să colaboreze și să dezvolte o relație
specială.
Filmul se poate viziona aici:
https://hrabalexandru.blogspot.com/2023/12/the-bells-of-st-marys-1945.html
luni, 18 decembrie 2023
The Bells Of St Mary's (1945)
The Bells Of St Mary's (1945)
luni, 4 decembrie 2023
sâmbătă, 2 decembrie 2023
vineri, 1 decembrie 2023
Charles F. Feeney - act de smerenie....sau.... Un exemplu de urmat
Charles
F. Feeney, magnatul care a deținut rețeaua de magazine duty-free la nivel
mondial și care a donat aproape întreaga sa avere de 8 miliarde de dolari
organizațiilor de caritate, s-a stins din viață luni, la vârsta de 92 de ani,
în San Francisco.
Conform informațiilor furnizate de The New York
Times, în ultimii ani ai vieții sale, Feeney a adoptat un stil de viață modest,
trăind într-un apartament închiriat, după ce a donat generoase sume de bani pe
parcursul întregii sale vieți. Moartea sa a fost confirmată de Atlantic
Philanthropies, un grup de fundații pe care le-a înființat și finanțat încă din
anii 1980.
În decembrie 2016, Feeney a făcut o ultimă
donație în valoare de 7 milioane de dolari către Universitatea Cornell. Cu
această ocazie, el a golit oficial conturile Atlantic Philanthropies și și-a
îndeplinit angajamentul de a redistribui întreaga sa avere în scopuri
caritabile înainte de a-și încheia existența.
Contrar altor filantropi celebri, ale căror
activități sunt adesea mediatizate și sărbătorite în evenimente mondene
fastuoase, Feeney a preferat să-și facă donațiile anonim. Numele său nu a fost
niciodată asociat cu cele peste 1.000 de organizații cărora le-a oferit sprijin
financiar în domenii precum educație, sănătate, cercetare științifică,
drepturile omului și alte cauze umanitare, atât în Statele Unite, cât și în
întreaga lume.
Feeney, cu origini americano-irlandeze, a fost
cunoscut pentru donațiile sale generoase și în Irlanda de Nord, o regiune pe
care o vizita frecvent. Chiar și cu toate acestea, numele său a rămas mereu în
umbra generozității sale, beneficiarii fiind informați că sprijinul financiar
provine de la un „client” generos care a dorit să-și păstreze anonimatul.
Magnatul a început ca student în management
hotelier și a intrat în industria magazinelor duty-free, extinzându-și afacerea
de la vânzarea de băuturi alcoolice, țigări și parfumuri către americani la o
scară globală, cu profituri considerabile. Cu toate acestea, pe măsură ce a
avansat în vârstă, Feeney și-a pus la îndoială dreptul de a deține o asemenea
avere imensă și a ales să renunțe la stilul de viață extravagant pe care îl
avea.
Warren Buffett și Bill Gates l-au apreciat în
mod deosebit pe Feeney, considerându-l un erou pentru generozitatea sa. În
ciuda succesului său financiar, Feeney a ales să trăiască cu modestie,
renunțând la confortul luxos al vieții de miliardar și dedicându-și resursele
pentru a face o diferență pozitivă în lume.
joi, 30 noiembrie 2023
Scrisoarea Sfântului Andrei către Români - Nicolae Pintilie
Scrisoarea
Sfântului Andrei către Români
Nicolae
Pintilie
Vin
zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți la întâlnirea dintre Occident
și Orient. La mijloc, între materialismul occidental și mistica orientală. Să
aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu cumva să procedați ca acel măgar care,
nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la mijloc. Aveți o
comoară, credința și limba română la un loc, căci nu pot fi despărțite!
Amintiți-vă că numai la voi și doar în limba română, Dumnezeu este numit drăguțu’ și
bunuțu’, iar Născătoarea de Dumnezeu este Măicuța Sfântă! Păstrați
această comoară așa cum v-au lăsat-o bunicii și părinții voștri. Țineți-vă
copiii aproape de Cruce, ca să prindă Învierea!
Împărăția lui Dumnezeu, 30 noiembrie 2014
POPOR ROMÂN,
Îţi scriu cu drag. Scriu pentru fiii
mei, pe care i-am născut prin Evanghelie. Scriu ca un tată fiilor săi, cărora
le-am lăsat toată moștenirea! Cu ochii umezi, îmi amintesc cum am pășit în
pământul vostru. Da, la Tomis m-a lăsat corabia, parcă era ieri… În port,
învălmășeală, iar eu nu cunoșteam pe nimeni. Eram doar un bătrân străin și
zdrențuit. „Doamne, de ce m-ai adus aici? Eu nu cunosc pe nimeni în
aceste ținuturi! De unde să încep, cui să vestesc că Tu ai înviat? Mă simt în
mijlocul lupilor, Doamne! Tu știi sunt bătrân și bolnav…”. În momentul
descumpănirii, pe malul mării… am plâns…!
Cu toiagul în mână și desaga în spate
am început să cutreier țara necunoscută. Atunci am descoperit frumusețile
pământului dintre Dunăre și mare: păduri nesfârșite, munți și râuri, câmpii
mănoase și lunci roditoare. Am găsit pârâiașul și peștera în care, după cum
știți, am locuit la voi! Rugăciune după rugăciune, lacrimă după lacrimă, am
început să zidesc Biserica Neamului Românesc! Să știți că nu mi-a fost ușor! A
trebuit mai întâi să învăț limba și obiceiurile. Atunci, am văzut că acest
popor are o inimă bună și un suflet mare. Niciodată, nimeni nu mi-a închis ușa
– în realitate, nu mie, ci lui Hristos pe care L-am vestit în pământul vostru!
De la zi la zi, poporul lui Dumnezeu a început să crească. Peștera devenea
neîncăpătoare, iar eu nu mai făceam față noilor frați! Atunci am hirotonit
primii episcopi și preoți, bărbați din neamul vostru. Atunci am știut că aici o
să se nască un popor de sfinți.
Am plâns din nou, când a trebuit să
mă despart cu trupul de voi! Hristos avea nevoie de mine în alte locuri. „Doamne,
sunt bătrân, de acum mă pregătesc să vin la Tine! Lăsă-mă să îmi trăiesc
ultimele clipe cu poporul acesta pe care îl iubesc și care mă iubește…”,
am insistat, dar Domnul avea alte planuri cu mine.
Din nou, la Tomis mă aștepta corabia.
Frații au umplut portul. „Doamne, minunat ești Tu! Când am venit eram
singur, iar acum suntem o adevărată Biserică!”. Am pășit în corabie
dar, de fapt, nu m-am despărțit niciodată de voi. Gândul și rugăciunea la voi
mi-au fost. Mă simt tată și apostol al neamului vostru! Orice tată are bucurii
și tristeți de la fiii săi.
Bucurii au fost multe, de fapt, cele
mai multe! Când am văzut că nu v-ați lepădat credința în fața popoarelor
migratoare, care au fost cu sutele, că nu v-ați pierdut în marea islamică, mare
care v-a înconjurat timp 400 de ani, că ați păzit întreaga Europă, că ați ținut
credința așa cum eu v-am lăsat-o, curată și sinceră, deși au fost mulți care au
vrut să o fure, că ați avut domnitori sfinți: Alexandru cel Bun, Ștefan cel
Mare, Neagoe Basarab, Mihai Viteazu, Miron Barnovschi și Constantin
Brâncoveanu, m-am bucurat că eu am fost ales să fiu apostolul vostru!
Când am văzut că sămânța semănată de
mine, la bătrânețe și cu multe lacrimi, rodește, a înflorit în mine nădejdea că
neamul meu românesc o să se mântuiască! Sămânța udată de mine în pământul
românesc a rodit și a umplut raiul cu sfinți, deloc puțini: Sfântul Bretanion,
Episcopul Tomisului, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, Sfinţii Mucenici
Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion
din Halmyris, Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor, Sfinții Mucenici Zoticos,
Attalos, Kamasis şi Filippos din Noviodunum, Sfinții Mucenici Nichita şi Sava
şi alţi creştini martirizaţi de goţi, Sfânta Muceniţă Filofteia, Sfântul
Mucenic Montanus, preotul, şi soţia sa, Maxima, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna al
Transilvaniei, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Sfântul Ierarh Calinic de
la Cernica, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, Sfântul Ierarh Ilie Iorest,
Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la
Partoş, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Sfântul Ierarh Sava Brancovici,
Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi, preotul
mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel, Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul
Constantinopolului, Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului, Sfântul
Ierarh Simion Ștefan al Transilvaniei, Sfântul Ierarh Varlaam al Moldovei,
Cuviosul Antipa de la Calapodeşti, Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea,
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul,
Cuviosul Daniil Sihastrul, Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi, Cuviosul
Dionisie cel Smerit, Sfântul Ierarh Dosoftei, Sfântul Cuvios Grigorie
Decapolitul, Cuviosul Gherman din Dobrogea, Sfântul Cuvios Ioan Iacob
Hozevitul, Cuviosul Ioan Casian Romanul, Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop,
Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici, Cuviosul Nicodim de la Tismana, Sfântul
Cuvios Onufrie de la Vorona, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, Sfântul
Cuvios Paisie de la Neamţ, Cuviosul Mărturisitor Sofronie de la Cioara, Sfânta
Cuvioasă Teodora de la Sihla, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului,
Cuviosul Visarion Mărturisitorul, Sfântul Mucenic Ioan Valahul, Sfântul Mare
Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, Sfinții
martiri năsăudeni, Sfinții nemțeni…
Cimitirele voastre sunt pline de
sfinții lui Dumnezeu, neștiuți de nimeni. Gropile comune de pe lângă marile
lagăre și închisori comuniste sunt pline de sfinți mărturisitori. Pădurile
voastre ascund cruci pusnicești încă necunoscute. Mănăstirile voastre, casele
voastre sunt înconjurate de sfințenie. De la Mitropolitul Iosif Naniescu „cel
Sfânt al Moldovei”, la părinții Vichentie Mălău și Ioanichie Moroi, la părinții
Paisie de la Sihla și Cleopa, la părintele Arsenie Boca, la mamele și bunicile
voastre sfinte… Din plămada voastră s-au născut Eminescu, Enescu, Brâncuşi,
Vulcănescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Eliade, Iorga, Grigorescu și Tătărăscu…
Sunt nume la care sufletul vostru
tresaltă! Și al meu tresaltă! Pentru că au răsărit din osteneală, din muncă și
prin lacrimi! După cum bine știți, au fost și întristări… dar, nu vi le mai
amintesc, că să nu stric inima voastră!
De fapt… de ce v-am scris… e să vă
previn că vin zile grele pentru voi, ca neam creștin! Sunteți la întâlnirea
dintre Occident și Orient. La mijloc, între materialismul occidental și mistica
orientală. Să aveți grijă, ce alegeri faceți! Nu cumva să procedați ca acel
măgar care, nehotărât din care stog de fân să mănânce, a murit de foame la
mijloc. Aveți o comoară, credința și limba română la un loc, căci nu pot fi
despărțite! Amintiți-vă că numai la voi și doar în limba română, Dumnezeu este
numit drăguțu’ și bunuțu’, iar Născătoarea de Dumnezeu
este Măicuța Sfântă!
Păstrați această comoară așa cum v-au
lăsat-o bunicii și părinții voștri. Țineți-vă copiii aproape de Cruce, ca să
prindă Învierea!
Drag popor român creștin, măcar acum,
în al treisprezecelea ceas, amintește-ți cine ai fost, cine ești și unde poți
ajunge. De câte ori vrei să calci dincolo de tradiția ta creștină,
gândește-te că un moșneag a plâns pentru tine la marginea mării, acum
două mii de ani! Române drag, credința ta s-a născut din lacrimi! Nu da
cu piciorul la două milenii de pâine neagră, amestecată cu lacrimi și
suferință. Nu lăsa ca evlavia, râvna şi jertfa domnitorilor, a strămoşilor şi a
părinţilor noştri, a celor care au apărat de-a lungul a două mii de ani patria
şi această credinţă, să fie risipite.
„Nu uita că ești român,
Că sus în deal la tine-n
sat
Popa Ioan te-a botezat.
(…)
Nu uita că ești român,
Că tatăl tău și mama ta
Bunicul și bunica ta
Te-au învățat
dintotdeauna să fii bun!”
Al vostru, Părinte întru Evanghelie,
Andrei Apostolul![1].
[1] Nicolae Pintilie, „Scrisoarea Sfântului
Andrei către Români”, Duminică, 30 Noiembrie 2014 http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/scrisoarea-sfantului-andrei-catre-romani.
marți, 28 noiembrie 2023
duminică, 26 noiembrie 2023
Despre oamenii din viața mea (I)
Comunitatea
catolică din Satchinez a sărbătorit în 15.10.2022 200 de ani de la sfințirea
bisericii, dar și pe Sfânta protectoare: Tereza de Ávila . Catolicii numesc
acest eveniment: Kerwei - serbarea hramului Bisericii. Ruga (pentru bănățeni).
Evenimentul a fost deosebit, pentru că după 36 de ani s-au reluat și tradițiile
legate de hramul bisericii. În imagine, alături de oficialități apar fostul
episcop catolic de Timișoara, PS Martin Roos (originar din Satchinez), PS
László BÖCSKEI, episcop de Oradea, actualul preot ortodox din Satchinez, dar și
oameni care au contribuit la formarea mea: familia Rusandu: Alexandru și Silvia
(în centrul imaginii). Părintele Alexandru, un om de mare cultură, m-a primit
în altar, mi-a explicat tot ce are legătură cu biserica, a fost alături de mine
în momentele când am avut nevoie de ajutorul dânsului, dar a avut grijă să mă
țină și în duhul cărții, așa cum spunea cu privire la tot ceea ce ținea de
cultură. Nu era duminică să nu îmi pună o întrebare legată de evanghelia din
respectiva duminică sau de evenimentul sărbătorit în calendar. Țin minte și
acum: avea un exemplar din N.T. tot adnotat pe margini, iar alături un dosar cu
articole din ziar, note din cărți, note personale legate de temele omiletice.
Avea un mare interes și pentru istorie și geografie. Iar doamna profesoară
Silvia 8 ani de zile mi-a călăuzit pașii în școală, făcându-mă să iubesc tot ce
ține de religie. Mi-ar fi plăcut să-l văd și pe fostul paroh catolic de
Satchinez: Andreas Reinholz, căruia îi sunt recunoscător pentru pelerinajele de
la Radna (Copil fiind mai „dădeam o fugă” și în pelerinajele catolice
sâmbătă, 25 noiembrie 2023
marți, 21 noiembrie 2023
Despre filmul: Unde ești Adame?
Unde
ești Adame?
„Mântuirea să obține prin acceptarea
criticilor/jignirilor fără să te tulburi venite de la cei jurul tău”.
„Am făcut două greșeli: 1. Am acceptat preoția
2. Am acceptat să fiu stareț” .
„Am grijă de câini și pisici, pentru că aceștia
tot timpul mi-au spus bună dimineața”.
Părintele Grigorie, Starețul Mănăstirii
Dohiariu, (Citările din memorie).
Un film despre viața fiecăruia dintre noi.
Un aspect de reținut l-am aflat la final.
Părintele Grigorie, Starețul Mănăstirii Dohiariu (cel care apare în film) alege
la finalul vieții ca înmormântarea lui să se facă în grabă, fără fast și fără
să fie anunțați ceilalți stareți. În altă parte a creștinătății, Henri J. M.
Nouwen despre care putem spune că a fost pe cele mai înalte culmi în lumea
academică alege spre finalul vieții să părăsească lumea academică și să se
retragă într-un azil de persoane cu handicap mintal. Aici își va găsi liniștea.
Ce au în comun cei doi? Nu au fugit după publicitate. Noi fugim, de cele mai
multe ori, să ni se facă publicitate, să fim remarcați, să fim cei mai tari, să
fim în față, să fim pe prima pagină a ziarelor. Goana după avere și onoruri sau
rețete de falsă fericire. Parcă nu dorim luminarea psihică și bogăția
spirituală, care se nasc din cunoașterea propriilor calități. Trăim într-o mare
impostură și față de noi și față de Dumnezeu, pentru că vrem doar
vandabilitate, profitul acum și aici... Îmi rămâne în minte întrebarea: „Ce au
găsit acești oameni în simplitate și alături de cei simpli?!”.
duminică, 12 noiembrie 2023
miercuri, 1 noiembrie 2023
marți, 31 octombrie 2023
marți, 10 octombrie 2023
luni, 9 octombrie 2023
vineri, 15 septembrie 2023
vineri, 8 septembrie 2023
duminică, 3 septembrie 2023
sâmbătă, 2 septembrie 2023
miercuri, 30 august 2023
Sfântul Alexandru, Patriarhul Constantinopolului – 30 august
Sfântul
Alexandru, Patriarhul Constantinopolului – 30 august
Când sfântul Mitrofan, întâiul
patriarh al Constantinopolului, s-a apropiat de sfârșitul său cel pământesc, și
a venit la el să-l cerceteze însuși marele împărat Constantin, întrebându-l pe
cine va binecuvânta să primească scaunul patriarhiei după plecarea sa, sfântul
Mitrofan a răspuns:
-
Domnul mi-a descoperit că după mine va lau
scaunul patriarhiei Alexandru, cel
împreună cu mine slujitor, vrednic de alegere și de
darul sfântului Duh…
Alexandru
era protopop și în vremea soborului de la Niceea a fost trimis de sfântul
Mitrofan să-i țină locul, el fiind pe pat de suferință. Și acolo, sfântul
Alexandru a apărat cu mare putere dreapta credință împotriva rău-credinciosului
Arie.
Ducându-se
sfântul Mitrofan la Domnul, Alexandru a fost pus ca patriarh în locul lui.
Luând
cârja, a început grea luptă împotriva tuturor ereticilor, nu numai a celor
arieni, ci și a altora, mulți fiind pe vremea aceea. Ci și cu filosofii păgâni
ducea luptă.
Unul
din aceștia a mers la împăratul ținându-l de rău că a lăsat vechea credință
idolească, i-a cerut să aducă în fața sa pe patriarhul Alexandru și să-i facă
întrebare despre credință.
Alexandru,
arhiereul lui Dumnezeu, cu toate că, neînvățând filosofia elinească, însă fiind
plin de Duhul Sfânt, nu ns-a lepădat de întrebare.
Venind în fața împăratului mulți
filosofi și voind toți să facă întrebări episcopului creștinesc, sfântul i-a
rugat să aleagă pe unul din ei mai înțelept și bun cuvântător să întrebe și
ceilalți să asculte.
Și atunci s-a petrecut o minune a lui
Dumnezeu, căci voind să înceapă a pune întrebări acel filosof, sfântul
Alexandru, având în duh o descoperire minunată, a zis asupra acelui filosof:
„În numele Domnului Iisus Hristos, poruncă îți dau să taci!...”.
Și glasul filosofului a amuțit. Voind
din nou a vorbi, el n-a mai putut.
Toți cei de față s-au spăimântat, iar
unii din ei au crezut Domnului Hristos, trecând de partea patriarhului
Alexandru.
Alții au fugit, cuprinși de grea
rușinare.
Filosoful cel amuțit, văzând aceasta,
și credința creștinească arătându-i-se dreaptă și tare, a căzut la picioarele
arhiereului și dat prin semne dorința de a i se întoarce glasul, primind
învățătura creștinească.
Atunci, sfântul Alexandru i-a zis:
„În numele Domnului nostru Iisus Hristos, vorbește!...”.
Și filosoful a dat glas mare zicând:
„Slăvit să fie Dumnezeul creștinilor, Domnul Iisus Hristos, căruia și eu mă
închin de aici înainte!...”.
Și, pe urmă, s-a botezat cu ceilalți
prieteni ai săi, care crezuseră și ei.
S-a făcut atunci mare bucurie
împăratului și tuturor credincioșilor, iar Dumnezeu era preamărit de toți.
Trecând câțiva ani de la soborul cel
dintâi a-toată lumea, iată că venind Arie de la Constantinopole, izbutit a
amăgi cu vicleșug pe drept-credinciosul împărat Constantin.
Iată cum s-a petrecut aceasta…
Înfățișându-se înaintea împăratului,
arie a fost întrebat de el:
-
Crezi precum s-a statornicit în soborul
cel de la Niceea?
Ereticul, având la sân hârtia
ereticeștii lui credințe, a răspuns, lovindu-se cu mâna în
piept:
-
Așa cred… - ca și cum, pe față, s-ar fi
învoit cu credința întărită la Niceea, iar în
ascuns cu gândul zicea: „Așa cred, precum am scris cu
mâna mea și cum am în sânul meu…”.
Jurându-se
astfel înaintea împăratului și împăratul neștiind un vicleșug ca acesta, a
crezut înșelătoarelor lui vorbe și l-a trimis la preasfințitul Alexandru ca
să-l primească întru împărtășirea bisericească, ca pe un drept-credincios.
Dar
sfântul Alexandru nu vroia să-l primească și fiind atunci sâmbătă spre
duminică, în care arie cerea să fie primit la împărtășire, sfântul Alexandru a
căzut în rugăciune înaintea prestolului și a început a se ruga cu lacrimi,
cerând lui Dumnezeu ca să-i ia sufletul din trup ca să nu mai vadă ziua când
arie avea să se apropie și să ia sfânta împărtășanie, sau să se milostivească
spre Biserica sa, pierzând pe Arie de pe pământul celor vii,
Stând necurmat în rugăciune, iată că
s-a apropiat ceasul sfintei slujbe. El a văzut pe Arie venind din palatul
împărătesc la biserică, cu multă mândrie, înconjurat de mulți curteni și de
numeroși ostași împărătești.
Dar iată că Arie, apropiindu-se a
intra, o frică mare a căzut asupra lui, cugetând la ticăloasa înșelare ce
făcuse împăratului. Și dintr-o dată, mare rău i s-a făcut în trup, simțind
nevoia a merge să se deșarte. Căută pentru aceasta un loc ascuns. Intrând
într-un loc ce slujea la aceasta, o cumplită durere îi izbi măruntaiele, iar
mațele au început a ieși din el. și așa a murit acolo, primind pedeapsa pentru
toată înșelăciunea lui.
Îndată s-a făcut mare înștiințare
peste tot despre această cumplită moarte a ereticului arie. Ereticii s-au
rușinat. Preasfințitul patriarh aflând despre aceasta a dat mulțumire lui
Dumnezeu, cel ce s-a milostivit spre Biserica lui scăpând-o de acest lup
cumplit. Iar marele împărat Constantin s-a întărit mai desăvârșit în dreapta
credință ținând până la sfârșitul zilelor sale învățăturile statornicite la
Niceea.
Și așa, rugăciunea cea dreaptă a lui
Alexandru, ca o armă ascuțită, a ucis pe vrăjmașul Domnului.
Despre aceasta aflând și sfântul
Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu, mult a lăudat-o zicând: „Adevărat zic vouă
care sunteți ucenici ai prea-alesului Alexandru, marele ajutător și
propovăduitor al Treimii, care cu cuvântul și cu lucrul a gonit rătăcirea cea
arienească, aduceți-vă aminte de rugăciunile lui, cele la fel cu ale
apostolilor prin care a pierdut pe încăpătorul și povățuitorul necurățeniei,
care a pierdut multe suflete.
Și așa, păstorind mulți ani Biserica
lui Hristos, sfântul Alexandru a ajuns la adânci bătrânețe, iar când a fost
aproape de sfârșit, oile cele cuvântătoare înconjurat-au patul păstorului lor
și-l întrebau: ”Părinte, cui ne lași pe noi, fiii tăi? Pe cine vei pune în
locul tău, care mergând pe urmele tale să îndrumeze bine Biserica?” Iar el,
arătând spre doi bărbați ce stăteau de față acolo, spre preotul Pavel și spre
diaconul Machedonie, a zis:
„ – De vreți să aveți păstor
bun-învățător și strălucit prin fapte bune, alegeți-l pe Pavel, iar de voiți
să-l aveți numai frumos la chip și cu podoaba din afară cinstit, atunci
alegeți-vă pe Machedonie…”
După care și-a încredințat duhul în
mâinile Domnului având de la nașterea sa nouăzeci și opt de ani.
Și în locu-i ales a fost patriarh
Pavel, cel de dânsul vorbit, care a dus cu cinste mai departe buna lucrare a
lui Alexandru, apărând cu tăria Biserica lui Hristos împotriva
rău-credincioșilor[1].
[1] Viețile Sfinților, prelucrate de Al. Lascarov-Moldovanu, vol. V,
ed. Artemis, București, f.a., pp. 212-215.
miercuri, 9 august 2023
duminică, 16 aprilie 2023
duminică, 2 aprilie 2023
LinkWithin
