Când sfântul Mitrofan, întâiul patriarh al Constantinopolului, s-a apropiat de sfârșitul său cel pământesc, și a venit la el să-l cerceteze însuși marele împărat Constantin, întrebându-l pe cine va binecuvânta să primească scaunul patriarhiei după plecarea sa, sfântul Mitrofan a răspuns:
- Domnul mi-a descoperit că după mine va lau scaunul patriarhiei Alexandru, cel
împreună cu mine slujitor, vrednic de alegere și de darul sfântului Duh…: mai multe aici:
NEW CATHOLIC ENCYCLOPEDIA
SFÂNTUL IOAN
BOTEZĂTORUL
Traducere în limba română a articolului
„John the Baptist, St.”
Ediția a II-a • Volumul 7 (Hol-Jub) • pp. 1012-1015
Autorul articolului: M. E. McIver
Notă asupra traducerii: abrevierile și trimiterile scripturistice au fost adaptate uzului românesc; bibliografia a fost păstrată în forma originală.
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
Înaintemergătorul lui Hristos, fiul preotului Zaharia și al Sfintei Elisabeta, ruda Fecioarei Maria.
Evanghelia după Luca oferă amănunte despre vestirea nașterii lui Ioan, nașterea și pruncia sa. Arhanghelul Gavriil i s-a arătat lui Zaharia în timp ce acesta își împlinea slujirea preoțească în Templu și i-a vestit că Elisabeta va zămisli un fiu la bătrânețe (Lc 1,11). Tiparul relatării corespunde celui folosit în Vechiul Testament pentru vestirea nașterii unor bărbați de seamă (Jud 13,2-20). Gavriil i-a spus lui Zaharia să-i dea fiului făgăduit numele Ioan, care înseamnă „Iahve este îndurător” (Lc 1,13). Copilul avea să fie plin de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale și să devină un ascet în Israel. El avea să-i întoarcă pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul lor și să meargă în puterea și duhul lui Ilie (1,14-17). În cântarea sa, numită Benedictus, Zaharia îl numește pe fiul său „proroc al Celui Preaînalt” (1,76). Ioan s-a născut cu șase luni înainte de Hristos (1,36), potrivit tradiției în localitatea Ain Karim, la aproximativ cinci kilometri și jumătate vest de Ierusalim. În timpul vizitei Mariei la Elisabeta, Ioan, încă nenăscut, a tresăltat de bucurie mesianică în pântecele mamei sale (1,44). Luca mai relatează că Ioan și-a petrecut tinerețea în pustie (1,80).
Sfinții Mucenici Adrian și Natalia – iubirea care îl conduce pe celălalt spre Hristos
Într-o lume în care iubirea este adesea confundată cu posesivitatea, confortul sau simpla emoție, viața Sfinților Mucenici Adrian și Natalia ne așază înainte o înțelegere mult mai profundă a căsătoriei. Ei ne arată că adevărata iubire nu îl reține pe celălalt de la Dumnezeu, ci îl sprijină să meargă spre El. Nu îl slăbește în fața încercărilor, ci îi dă puterea de a rămâne credincios.
Biserica Ortodoxă îi prăznuiește la 26 august. Viața lor s-a desfășurat în cetatea Nicomidiei, la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuțiilor împăratului Maximian Galeriu. Deși erau căsătoriți numai de treisprezece luni, legătura lor a devenit una dintre cele mai frumoase mărturii despre iubirea conjugală transformată în drum spre sfințenie.
DESPRE SFÂNTUL MASLU ȘI VINDECAREA SUFLETEASCĂ
Mărturie și reflecție teologică despre experiența Tainei
Sfântului Maslu
Atunci
când Ecaterina, fiica mea, era la ATI, Părintele Isaia a insistat să vină la
Ecaterina să-i facă Sfântul Maslu. Părintele Isaia de la Mănăstirea Sfântul
Gherasim Kefalonitul, din județul Constanța. Noi doream să facem Sfântul Maslu,
deja participasem la câteva sfinte Masluri la capela spitalului, așa că l-am
invitat bucuroși pe Părintele Isaia la spital. Doar că el a vrut să facă slujba
în interiorul salonului și nu la capelă.
Nu
știu dacă îl știți pe Părintele Isaia... nici noi nu-l știam până atunci. Este
un om care vine din Pateric. Nu pare cineva care vrea să negocieze.
Părintele profesor Ene Braniște ocupă un loc de referință în teologia ortodoxă românească, fiind unul dintre cei mai importanți cercetători ai cultului și ai spiritualității liturgice. Prin activitatea desfășurată la Institutul Teologic Universitar din București, el a format generații întregi de teologi, cărora le-a transmis nu numai cunoștințe temeinice, ci și convingerea că teologia liturgică trebuie înțeleasă din interiorul vieții Bisericii.
Opera sa cuprinde cercetări despre Sfânta Liturghie, Sfintele Taine și ierurgii, anul bisericesc, cărțile de cult, arhitectura și arta bisericească, precum și despre istoria și semnificația diferitelor rânduieli liturgice. Lucrările sale fundamentale, între care Liturgica generală și Liturgica specială, se remarcă prin rigoarea documentării, claritatea expunerii și îmbinarea cercetării istorice cu interpretarea teologică și duhovnicească.
