Sfântul Paisie Aghioritul: „Nedreptatea este un mare păcat” | Cuvinte pentru suflet

 

Sfântul Paisie Aghioritul despre nașterea de copii și familia creștină

 Sfântul Paisie Aghioritul vorbește despre familie, nașterea de copii și încrederea pe care soții trebuie să o aibă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

În acest cuvânt, Sfântul Paisie atrage atenția asupra fricii și neliniștii care îi pot determina pe oameni să își planifice întreaga viață fără a-L mai pune pe Dumnezeu la socoteală. El vorbește despre rostul familiei creștine, despre primirea copiilor ca dar al lui Dumnezeu, despre creșterea lor în credință și despre responsabilitatea părinților.

Sărbătoare de credință în Valea Timocului: Românii și sârbii au cinstit-o pe Sfânta Magdalena de la Mălainița

 

Sărbătoare de credință în Valea Timocului: Românii și sârbii au cinstit-o pe Sfânta Magdalena de la Mălainița

 

Duminică, 13 septembrie 2026 — Într-o manifestare care a adus împreună comunități separate de graniță, dar unite de credință și devoțiune, românii și sârbii din Valea Timocului au sărbătorit proclamarea locală a canonizării Sfintei Magdalena de la Mălainița. Ceremonia solemnă a avut loc la Mănăstirea Mălainița din Serbia și a reunit pe cinci ierarhi ortodocși care au oficiat Sfânta Liturghie.

Despre purtarea Crucii și slujirea celor în tăcere - Mitropolitul Bartolomeu Anania

 

CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ Despre purtarea Crucii și slujirea celor în tăcere Mitropolitul Bartolomeu Anania

 

CONTEXT ISTORIC ȘI PASTORAL: Predică rostită de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Bartolomeu Anania cu prilejul hirotonirii părintelui misionar Adrian Petrescu pentru comunitatea deficienților de auz și vorbire (surdo-muți) din Cluj-Napoca. Cuvântul evocă amintiri profunde din detenția politică de la închisoarea Aiud, învățătura despre asumarea crucii și importanța Sfintei Liturghii în viața credincioșilor.

 

Pr. Teofil Părăian – Despre prietenie | Conferință integrală

 

MAMA... Hrisostom Filipescu — Puține cuvinte, multă iubire

 

MAMA...

Hrisostom Filipescu — Puține cuvinte, multă iubire

Mama este mereu lângă tine. E îngerul păzitor al fiecăruia. O găsești în adierea frunzelor pe lângă care treci, în mirosul mâncărurilor pe care ți le aminteşti din copilărie. Ea e în florile pe care alegi să le dăruieşti, ea e în toate zâmbetele tale de zi cu zi. O găseşti în mâna care te atinge pe frunte când ai febră, în liniştea din zilele ploioase când te simți melancolic, ea e în culorile curcubeului şi în căldura pe care o simți în dimineţile de Crăciun.

Mama poartă lumea pe umeri. Ea este începutul tuturor începuturilor, profesorul profesorilor şi cartea cărților. Mama este sertarul în care ne depunem toate lacrimile şi zâmbetele. Mama e izvor de răbdare şi bunătate. Mama e creatorul tuturor poveştilor. E un anotimp, e un cântec dulce, glas plin de smirnă.

Mama este acea fântână care te răcorește când îți este sete, mama e acel vânt care îți mângâie obrajii în zilele toride de vară, mama e acel foc care te încălzeşte atunci când îți este frig, mama e acea sclipire care îți luminează cele mai întunecate nopți, mama e îngerul care îți alungă visele triste, mama e brațul în care îți găseşti alinarea, mama e soarele de la care primeşti lumina, mama e cerul pe bolta căruia îşi scaldă păsările zborul, mama e bucuria de a trăi, mama e tot ce a putut lăsa Dumnezeu mai pur şi mai sfânt pe pământ.

Mama trăieşte mereu cuibărită în râsul tău. Ea e locul de unde ai plecat, primul tău „acasă", primii tăi paşi în viață. Mama aduce fără să ceri până şi luna de pe cer. Dacă plângi, plânge și ea, dacă râzi, râde și ea, iar firele de nea din bucle s-au ivit de grija ta. La școală când ai fost trimis, într-un penar şi-a pus un vis. Ea e alături de tine, orice drum ai alege. Mama ceartă şi sărută în acelaşi timp. Mama e cea mai frumoasă, cea mai bună, cea mai deşteaptă, cea mai cea din lume. Ea e prima ta iubire, primul tău prieten, chiar primul om cu care te-ai certat. Însă nimic şi nimeni nu vă poate despărți. Nici timpul, nici distanţa, nici chiar moartea...

Mama ştie şi simte totul. Mama e ca o liturghie, jertfeşte jertfindu-se. Mama e candelă aprinsă, lumânare ce arde şi aduce lumina speranței oriunde. Mama este o icoană ce o poartă fiecare în suflet. Mama este ca un duhovnic la care mereu găseşti iertare, chiar şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. Mama când se roagă, rugăciunea ei pentru fiu e foc ce mistuie întreg universul şi ajunge grabnic la Dumnezeu. Mama este fiinţa care „conduce" lumea. Ce făptură minunată e mama !

„Mamă, ți-am spus astăzi cât de mult Te Iubesc ?!”

Cultura și credința, repere ale tinereții