joi, 28 decembrie 2023
miercuri, 27 decembrie 2023
Darurile inimii
Darurile inimii
„Dragostea pe care o dăruim este singura pe care o
păstrăm” (Elbert Hubbard).
În această lume nebună-nebună în care
trăim, este mult mai ușor să treci ceva în contul propriu decât să faci un dar
din inimă.
Iar darurile făcute din inimă sunt
necesare mai ales în timpul sărbătorilor.
Cu câțiva ani în urmă, am început
să-mi pregătesc copiii să accepte faptul că în anul acela, Crăciunul va fi mai
sărac. Reacția lor a fost: „Da, sigur, mamă, am mai auzit asta și înainte!” Îmi
pierdusem credibilitatea pentru că le spusesem același lucru și cu un an
înainte, în timp ce treceam printr-un divorț. Dar atunci îmi dădusem osteneala
și folosisem încrederea la maximum. Găsisem chiar niște măsuri de finanțare
pline de imaginație ca să plătesc cadourile de Crăciun ale copiilor. Desigur,
anul acesta urma să fie diferit, dar copiii nu mă mai credeau.
Cu o săptămână înainte de Crăciun,
mi-am pus întrebarea: „Cu ce, din ce am, pot să fac Crăciunul acesta deosebit?”
În toate casele în care locuisem înainte de divorț, îmi făcusem timp să le
decorez. Învățasem să lipesc tapetul, să pun gresie și faianță, să cos perdele
și multe altele. Dar în casa pe care o închiriasem acum aveam puțin timp s-o
decorez iar bani, și mai puțini. În plus, eram furioasă pe casa asta urâtă, cu
covoarele roșu cu alb și pereții turcoaz cu verde. Refuzam să bag banii în ea.
În forul meu interior, glasul mândriei rănite striga: „Nu vom sta prea mult
aici!” Nimeni altcineva nu părea să fie deranjat de casă, cu excepția fiicei
mele, Lisa, care se străduia întotdeauna să-și facă din camera ei un loc
deosebit.
Era momentul să-mi pun talentul la
bătaie. L-am sunat pe fostul meu soț și i-am cerut să cumpere o anume cuvertură
de pat pentru Lisa. Apoi am cumpărat eu cearceafurile care să meargă cu ea.
În ajunul Crăciunului, am cheltuit 15
$ pe 4 l de vopsea. Am cumpărat și cele mai frumoase articole de papetărie pe
care le-am găsit. Scopul meu era simplu: aveam să zugrăvesc, să cos și să fiu ocupată
până la Crăciun ca să nu găsesc timp să-mi plâng de milă tocmai de sărbătoarea
aceasta atât de importantă pentru familie.
Seara le-am dat copiilor câte trei
seturi de rechizite și plicuri. La începutul fiecărei pagini scrisesem: „Ce îmi
place la sora mea Mia”, „Ce îmi place la fratele meu Kris”, „Ce îmi place la
sora mea Lisa” și „Ce îmi place la fratele meu Erik”. Copiii mei aveau 16, 14,
10 și 8 ani, și mi-a luat ceva timp să-i conving că vor fi în stare să găsească
măcar un singur lucru care le place la ceilalți. În timp ce ei scriau fiecare
în camera lui, eu m-am dus în dormitor să le împachetez darurile cumpărate de
la magazin.
Când m-am întors în bucătărie, copiii
terminaseră de scris. Numele erau și ele trecute pe plic. Ne-am îmbrățișat,
ne-am sărutat și ne-am urat noapte bună, și s-au dus la culcare. Lisei îi
dădusem voie – temporar – să doarmă cu mine, cu condiția să nu arunce vreo
privire iscoditoare până dimineața.
M-am pus pe treabă. Cu puțin înainte de zorii Crăciunului, am terminat de cusut perdelele, de zugrăvit și m-am dat un pas înapoi ca să-mi admir opera. Ia stai – de ce n-aș pune curcubee și norișori pe perete să meargă cu perdelele? Așa au apărut periile și pămătufurile mele de machiaj și la ora 5 eram gata. Prea obosită ca să mă mai gândesc că suntem o biată „familie descompusă” cum spun statisticile, m-am dus în dormitor și am găsit-o pe Lisa întinsă de-a curmezișul patului. Am decis că nu pot să dorm cu brațele și picioarele ei peste mine, așa că am luat-o încet în brațe și am dus-o ușor în camera ei. Când i-am pus capul pe pernă, m-a întrebat: „Mami, s-a făcut deja dimineață?”
„Nu, iubito, ține ochișorii închiși
până vine Moșul”.
M-am trezit dimineața cu o șoaptă
veselă la ureche: „Mami, e minunată!”
Mai târziu ne-am trezit cu toții și
ne-am așezat în jurul bradului și am deschis puținele cadouri împachetate. Apoi
fiecare copil a primit de la ceilalți cele trei plicuri. Am citit scrisorile cu
ochii în lacrimi și nasul curgând. Apoi am ajuns la scrisorile „mezinului”
familiei. Erik, la cei opt ani ai lui, nu se aștepta să audă nimic drăguț.
Fratele lui scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că nu-i e teamă de
nimic.” Mia notase: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că vorbește cu toată
lumea!” Lisa scrisese: „Ce îmi place la fratele meu Erik este că se urcă în
pomi mai sus decât toți!”
Am simțit că mă trage cineva, ușor,
de mânecă, apoi o palmă micuță se făcu căuș lângă urechea mea și Erik îmi
șopti: „I-auzi, mami… n-am știut că mă plac!”
În perioadele cele mai grele,
imaginația și inventivitatea ne-au oferit cele mai frumoase clipe. Sunt acum
din nou pe picioarele mele din punct de vedere financiar și, între timp, am
petrecut multe Crăciunuri minunate cu sumedenie de daruri în jurul bradului…
dar când ne întreabă cineva care Crăciun ne-a plăcut cel mai mult, cu toții ne
gândim la acela.
marți, 26 decembrie 2023
luni, 25 decembrie 2023
Câmpul păstorilor - o icoană unicat
Este o icoană unicat. Icoana de la biserica ridicată pe locul unde se spune că păstorii au primit vestea Nașterii Domnului. Biserica se află lângă Betleem (o distanță de câțiva km ). Locul pe care este construită această biserică a primit numele de „Câmpul păstorilor”. „Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut” (Luca 2, 8-15). Iată, Dumnezeu alege să anunțe venirea Fiului Său în lume unor oameni simpli, unor păstori.
vineri, 22 decembrie 2023
joi, 21 decembrie 2023
miercuri, 20 decembrie 2023
marți, 19 decembrie 2023
3 Filme pentru această perioadă (2023)
3 Filme pentru această
perioadă (2023)
„The
Nativity Story” este un film biblic dramatic care a fost lansat în 2006.
Regizat de Catherine Hardwicke; filmul spune povestea nașterii lui Iisus Hristos,
conform relatărilor biblice din Evangheliile lui Matei și Luca. Este o
dramatizare atentă a evenimentelor care au condus la nașterea lui Mântuitorului
și a fost realizat cu scopul de a oferi o viziune cinematografică asupra
acestei relatări biblice.
„The Nativity Story” explorează
dificultățile pe care le-au întâmpinat Fecioara Maria și Dreptul Iosif înainte
și în timpul nașterii, precum și contextul social și politic tensionat din acea
perioadă. Filmul se poate viziona aici:
https://hrabalexandru.blogspot.com/2021/12/the-nativity-story-2006-un-film-despre.html
„A Christmas Carol” din 1984 este o
adaptare a celebrului roman scris de Charles Dickens. Filmul a fost regizat de
Clive Donner și are în rolurile principale pe George C. Scott în rolul lui
Ebenezer Scrooge, David Warner în rolul Bob Cratchit și Susannah York în rolul
Belle.
Povestea lui „A Christmas Carol” este
cunoscută pentru mesajul său despre generozitate, compasiune și transformare
personală. Ebenezer Scrooge, un bătrân zgârcit și nemilos, este vizitat de trei
spirite ale Crăciunului - Spiritele Trecutului, Prezentului și Viitorului -
care îl confruntă cu alegerile sale și îl îndeamnă să-și schimbe modul de
viață.
Adaptarea din 1984 este apreciată
pentru interpretarea puternică a lui George C. Scott în rolul lui Scrooge. El
aduce o profunzime și o autenticitate remarcabilă caracterizării personajului.
Filmul păstrează atmosfera victoriană a povestirii originale și redă cu
fidelitate secvențele cheie din romanul lui Dickens. Filmul se poate viziona
aici:
https://hrabalexandru.blogspot.com/2023/10/film-christmas-carol-1984.html
„The
Bells of St. Mary's” este un film clasic american din 1945, regizat de Leo
McCarey. Este o continuare a filmului din 1944, „Going My Way”. Ambele filme îl
au în rolul principal pe Bing Crosby, care îl interpretează pe Părintele Chuck
O'Malley.
În
„The Bells of St. Mary's”, Părintele O'Malley este transferat la o școală
catolică, St. Mary's, pentru a ajuta la salvarea acesteia de la închidere.
Acolo, el intră în conflict cu Maica Superioră Mary Benedict, interpretată de
Ingrid Bergman. Cu toate că au abordări diferite în ceea ce privește
gestionarea școlii, cei doi ajung să colaboreze și să dezvolte o relație
specială.
Filmul se poate viziona aici:
https://hrabalexandru.blogspot.com/2023/12/the-bells-of-st-marys-1945.html
luni, 18 decembrie 2023
The Bells Of St Mary's (1945)
The Bells Of St Mary's (1945)
luni, 4 decembrie 2023
sâmbătă, 2 decembrie 2023
vineri, 1 decembrie 2023
Charles F. Feeney - act de smerenie....sau.... Un exemplu de urmat
Charles
F. Feeney, magnatul care a deținut rețeaua de magazine duty-free la nivel
mondial și care a donat aproape întreaga sa avere de 8 miliarde de dolari
organizațiilor de caritate, s-a stins din viață luni, la vârsta de 92 de ani,
în San Francisco.
Conform informațiilor furnizate de The New York
Times, în ultimii ani ai vieții sale, Feeney a adoptat un stil de viață modest,
trăind într-un apartament închiriat, după ce a donat generoase sume de bani pe
parcursul întregii sale vieți. Moartea sa a fost confirmată de Atlantic
Philanthropies, un grup de fundații pe care le-a înființat și finanțat încă din
anii 1980.
În decembrie 2016, Feeney a făcut o ultimă
donație în valoare de 7 milioane de dolari către Universitatea Cornell. Cu
această ocazie, el a golit oficial conturile Atlantic Philanthropies și și-a
îndeplinit angajamentul de a redistribui întreaga sa avere în scopuri
caritabile înainte de a-și încheia existența.
Contrar altor filantropi celebri, ale căror
activități sunt adesea mediatizate și sărbătorite în evenimente mondene
fastuoase, Feeney a preferat să-și facă donațiile anonim. Numele său nu a fost
niciodată asociat cu cele peste 1.000 de organizații cărora le-a oferit sprijin
financiar în domenii precum educație, sănătate, cercetare științifică,
drepturile omului și alte cauze umanitare, atât în Statele Unite, cât și în
întreaga lume.
Feeney, cu origini americano-irlandeze, a fost
cunoscut pentru donațiile sale generoase și în Irlanda de Nord, o regiune pe
care o vizita frecvent. Chiar și cu toate acestea, numele său a rămas mereu în
umbra generozității sale, beneficiarii fiind informați că sprijinul financiar
provine de la un „client” generos care a dorit să-și păstreze anonimatul.
Magnatul a început ca student în management
hotelier și a intrat în industria magazinelor duty-free, extinzându-și afacerea
de la vânzarea de băuturi alcoolice, țigări și parfumuri către americani la o
scară globală, cu profituri considerabile. Cu toate acestea, pe măsură ce a
avansat în vârstă, Feeney și-a pus la îndoială dreptul de a deține o asemenea
avere imensă și a ales să renunțe la stilul de viață extravagant pe care îl
avea.
Warren Buffett și Bill Gates l-au apreciat în
mod deosebit pe Feeney, considerându-l un erou pentru generozitatea sa. În
ciuda succesului său financiar, Feeney a ales să trăiască cu modestie,
renunțând la confortul luxos al vieții de miliardar și dedicându-și resursele
pentru a face o diferență pozitivă în lume.
LinkWithin
