Sunt obligat să recunosc rangurile unor „preoți” și „episcopi” dintr-o asociație?

 

Ce spune dreptul civil și ce spune dreptul canonic ortodox

Precizare: Articolul de față analizează o situație generală din perspectiva legislației românești și a dreptului canonic ortodox. Nu urmărește stabilirea vinovăției unei persoane și nu înlocuiește hotărârile autorităților judiciare sau bisericești competente.

În ultimii ani au apărut diferite organizații religioase care folosesc în denumirea lor cuvinte precum „ortodox”, „biserică” sau „apostolic”, ai căror membri poartă veșminte clericale și se prezintă drept „preoți”, „episcopi”, „arhiepiscopi” ori „mitropoliți”.

Abia prin propria suferință înțelegem durerea celuilalt

 

 

Abia prin propria suferință înțelegem durerea celuilalt

 

În fața suferinței, a durerii și a morții, uneori este mai bine să taci. Când trăiești încercarea pe propria piele, înțelegi că una este să vorbești despre durere și cu totul alta este să o porți. Atunci înveți că adevărata compătimire nu se naște din predici, ci din crucea pe care ai dus-o tu însuți.

Sunt de admirat oamenii care, chiar și în suferință, nu se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, ci primesc cu smerenie și încredere voia Lui. Nu pentru că nu îi doare, nu pentru că nu plâng sau nu se întreabă „de ce?”, ci pentru că aleg să-și pună nădejdea în Dumnezeu chiar și atunci când nu înțeleg rostul încercării. O asemenea credință nu este slăbiciune, ci una dintre cele mai mari biruințe ale omului.

„Oricum, altceva este să afli că s-a îmbolnăvit cineva și altceva este să te îmbolnăvești tu. Abia atunci îl înțelegi pe cel bolnav. Auzeam despre „chimioterapii” și credeam că sunt „hymoterapii”, adică credeam că bolnavilor de cancer li se face terapie cu sucuri, cu alimente naturale. De unde să știu? Acum însă am înțeles ce suferință este” (Sf. Paisie Aghioritul).

Prof. Teodor M. Popescu: SFINȚENIA ȘI RĂSPUNDERILE PREOȚIEI

 

Prof. Teodor M. Popescu

SFINȚENIA ȘI RĂSPUNDERILE PREOȚIEI

Studii Teologice, seria a II-a, anul IV, nr. 3-4, martie-aprilie 1952, pp. 157-174

 

În conducerea Bisericii Ortodoxe Române, I.P.S. Patriarh Justinian s-a dovedit un deschizător de drumuri noi. Interesele Bisericii și spiritul vremii cereau, în adevăr, îndreptări și înnoiri în viața noastră religioasă. Unele stări și concepții îndătinate prin inerție influențau mersul ei. Rutina, formalismul, uneori lipsa de interes sau de stimul îngreunau mișcarea și acțiunea; unele aspecte ale vieții religioase-morale-sociale erau neglijate.

Icosul al X-lea din Acatistul Sf. Proroc Ilie

 

Nu orice discurs religios este și ortodox

 

Nu orice discurs religios este și ortodox

 

Când deschid rețelele sociale  uneori mă întristez. Poate și din cauza algoritmilor, îmi sunt recomandate tot mai des tot felul de „preoți”, „episcopi” și grupări religioase apărute în afara comuniunii Bisericii Ortodoxe - deși la unii la dau „ignor”. Am observat că multe dintre aceste pagini promovează un discurs asemănător: dezlegări pentru orice problemă, rugăciuni „speciale”, vindecări, descoperiri, promisiuni extraordinare și mii de oameni care îi urmăresc cu entuziasm.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

 

Acatistul Sfinților Români

 

Acatistul Sfinților Români

 

Condacul 1

Pe vasele Sfântului Duh şi făcliile strălucitoare ale Bisericii lui Hristos, pe Sfinţii români aleşi de Dumnezeu, cei care au luminat pământul ţării noastre şi poporul binecredincios cu lumina întreit strălucitoare a Preasfintei Treimi, să-i lăudăm noi, fii neamului românesc, cei ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim pomenirea lor, zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor români, rugători fierbinţi pentru sufletele noastre!