A doua zi de Rusalii 2014 - Parohia Ortodoxă Satchinez

Video: Imagini:

Gânduri despre Maica Domnului - Hrab Alexandru

Gânduri despre Maica Domnului

Hrab Alexandru

Nu știu câți v-ați gândit cu adevărat la viața pe care a dus-O Sfânta Fecioară Maria. Născută într-o familie modestă, la 15 ani ajunge să fie logodită cu Dreptul Iosif. În anul de logodnă, pentru că atât dura pe atunci logodna la evrei, Îngerul Gavril vine la Ea, aducându-I vestirea de bucurie, că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se va naște ca Om din Ea.

Obiceiul la iudei era acesta: dacă cineva dintre femei rămânea însărcinată înainte de a fi căsătorită, aceea femeie era considerată de moravuri ușoare și era condamnată la moarte prin ucidere cu pietre. Gândiți-vă cum locuitorii din orașul în care locuia Sfânta Fecioară, văzând-O însărcinată, se gândeau și o judecau în sinea lor, considerând că ar fi o femeie ușoară, care l-a înșelat pe Dreptul Iosif, de aceea ne spune Sfânta Evanghelie că Dreptul Iosif ar fi vrut să o părăsească în ascuns doar pentru a nu fi ucisă cu pietre. Să privim cu ochii minții la Măicuța noastră, care știind că poartă în pântece pe Fiul Lui Dumnezeu, a rămas smerită în fața privirilor răutăcioase și pline de pizmă ale oamenilor şi nu a căutat să se dezvinovățească spunându-le Taina, Miracolul, în urma căruia a rămas însărcinată, ci gândindu-se că dacă Dumnezeu a ales-O, cu siguranță tot El va îndrepta lucrurile și va arăta adevărul în ochii oamenilor și Dumnezeu a îndreptat în așa fel lucrurile că iată, pe Fecioara Maria o laudă toate neamurile.

            Un aspect deosebit, din viața Macii Domnului, îl vedem și atunci când I se apropia ora nașterii, pentru că nu a fost primită în nici o casă, nimeni nu a vrut să-i dea un loc de odihnă și cu toate acestea, Ea nu a deschis gura împotriva Lui Dumnezeu să-i strige spunându-i: „Cum Mie, nu poți să-mi dai un loc de odihnă, pentru că-L port în pântece pe Fiul Tău?”, ci a rămas smerită, acceptând să nască într-un grajd de vite.

            Un alt episod din viața Maicii Domnului îl vedem la nunta din Cana Galilei, atunci când tinerilor căsătoriți li s-a terminat vinul, Ea se înduioșează, nu stă pe gânduri ci merge la Fiul Ei cerându-I să-i ajute pe tinerii căsătoriți, ca să nu se facă de râs. Și aici vine minunea. Prima minune cunoscută a Mântuitorului a fost făcută datorită Maicii Sale, deci putem spune că ea a rămas de atunci mijlocitoare pentru toți oameni care o cheamă în ajutor.

            Poate cel mai greu din viaţa Fecioarei Maria și poate cel mai marcant, a fost atunci când și-a văzut Fiul, știindu-L fără de păcat, fără de vină, condamnat la moarte. Oare cum a fost inima Ei de mamă, cum s-a simțit, atunci când L-a văzut pe Domnul părăsit de toți ucenicii Săi, care au fugit speriați? Cum s-a simțit văzând că acei oameni, care L-au aclamat pe Domnul atunci când a intrat în Ierusalim, când El a fost pus în comparație cu tâlharul Baraba, de Pilat, au strigat „răstignește-L” și atunci când își ducea Crucea, L-au scuipat și L-au batjocorit? Poate gândind la acest lucruri, poeta Teodosia Lațcu, cea care mai târziu ajunge Maica Teodosia Lațcu, a scris poezia numită „Maica, în care chiar în prima strofă spune: „Când El suia cu trudă pe Golgota,/ Tu L-ai urmat, uitată în popor./ Și nimeni n-a știut că două trupuri Se frâng, spre mântuirea tuturor;/ Și nimeni n-a văzut, că patru palme/ Se-ntind pe lemn și-n cuie că se bat,/ Că două capete se-cununară/ Cu spinii grei, în curtea lui Pilat”. Deci, atunci când Domnul Își ducea Crucea spre Golgota, Maica Domnului a fost singură, uitată de toți, rămasă din nou în smerenie. Însă după ce vuitul mulțimii s-a potolit, când pe dealul Golgotei au rămas doar cele trei cruci și ostași care le păzeau, atunci când au venit și celelalte femei, dar și ucenicul Ioan, care s-a așezat lângă Sfânta Fecioară, Mântuitorul îi spune de pe Cruce cu referire la Sfântul Apostol Ioan: „Iată fiul tău” și Sfântului Apostol Ioan: „Iată Mama Ta”. Însă aceste cuvinte nu sunt adresate doar pentru ei, acolo ci pentru noi toți. Mântuitorul spunându-ne de fapt: „iat-O pe Mama voastră” Iar Macii Sale: „iată pe fii Tăi”, adică de acum Tu, Maica Mea, ești Mama oamenilor. Toate acestea ne arată că Maica Domnului merită o cinstire deosebită.

Festivitate dedicată zilei de 1 Decembrie – Hodoni

Festivitate dedicată zilei de 1 Decembrie – Hodoni

            În data de 30.11.2013 în biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din localitatea Hodoni, comuna Satchinez, după terminarea Sfintei Liturghii și a slujbei de Te-Deum s-a desfășurat un moment artistic dedicat zilei de 1 decembrie. Momentul festiv a constat în interpretarea de elevii din grupa de cateheză a programului „Hristos împărtășit copiilor” împreună cu ceilalți elevi în interpretarea unei mici scenete și a unor cântece și poezii patriotice dedicate Zilei Naționale a României.

Aducem mulțumirile noastre în primul rând Părintelui Paroh Burdea Ioan pentru sprijinul acord și doamnei profesoare de Muzică, Doamnei Director Calianu Lililiana pentru susținere și pentru implicarea deosebită în această activitate. De asemenea aducem mulțumiri tuturor elevilor participanți, cât și părinților elevilor din localitate.

Tragem atenția și asupra faptului că poate nu a ieșit totul ca la carte și au fost și greșeli, însă nu asta contează, ci faptul că elevii au avut curaj și mai mult de atât au reușit să cultive spiritul național în sufletul celor prezenți în biserică, de aceea pentru efortul depus și pentru curajul lor merită toate laudele.

LA MULȚI ANI ROMÂNIA! LA MULȚI ANI HODONI!

Imagini:

Video:

Fragmente din revista Învierea - Aug. 2013 + articol despre Educația creștină a copiilor

   Scris cu ceva timp în urmă, aproximativ un an, iată că articolul despre „Educația creștină a copiilor” a apărut în numărul 14 (548) din luna august 2013 al revistei Arhiepiscopiei Ortodoxe a Timișoarei „Învierea”. Pe această cale doresc să mulțumesc celor care m-au susținut și celor pe care i-am bâzâit de să corecteze și să-și spună părerea despre ceea ce am scris, dar și celor care m-au anunțat despre apariția articolului. Aș vrea să mulțumesc duhovnicului meu (nu-i dau numele) domnișoarei Delia Elena Lotrean încă o dată pentru atenționare și îi spun pe această cale felicitări și pentru articolul despre Maica Domnului, apoi domnișoarelor Ada Flavia Cristina și Borșieru Ștefania pentru proptitudinea pe care au arătat-o la corectat. Ultimele, dar nu cele din urmă domnișoarelor Bidașcă Oana Nicoleta și Elena Rățulea pentru cât de mult le-am stresat să-și spună părerea despre ceea ce am scris!

Rev. Învierea aug. 2013