Două filme „dure”
Siberia, Monamour
(Siberia, dragostea mea) - Un film frumos, care îţi arată încă
o dată că necunoscute sunt căile Domnului şi că în fiecare din noi sălăşuieşte
şi îngerul şi demonul; că fiind puşi în faţa unor situaţii limită acţionăm
imprevizibil… Toamnă târzie în Siberia. În taiga, într-un sat pustiu, trăiește
un bătrân, pe nume Ivan, împreună cu nepotul său Leshia, în vârstă de 7 ani. O
haită de câini sălbatici devorează tot ce e viu în zonă. Unul dintre acești
câini este cel mai bun prieten al lui Leshia. Uneori, Yuti, unchiul băiatului,
vine să le aducă de mâncare și, odată, întorcându-se înapoi spre locuința lui,
este atacat de câini și moare. Ivan și Leshia rămân fără provizii. Într-o zi,
băiatul îl surprinde pe Ivan țintind spre câinele pe care îl consideră prietenul
său și fuge de acasă. Bătrânul îl va găsi mai târziu pe băiat ascuns într-o
fântână secată, însă nu poate să-l scoată singur de-acolo. În această situație,
pornește să caute ajutoare, expunându-se și la pericolul pe care îl reprezintă
câinii sălbatici.
Regizor:
Slava Ross
Scenarist:
Slava Ross
Genul:
Drama Durata: 102 minute
(Sursa:
http://ortodox.md/articole/siberia-monamour-siberia-dragostea-mea-film-rusesc-cu-subtitrare-in-romana/Moldova
Ortodoxă)
Lapidarea
(The Stoning Of Soraya M.) - (Paula Vezențan) - Lumea arabă încă ne mai uimeşte şi azi prin violenţa
şi sălbăticia de care dă dovadă în ultimul secol. Violenţă manifestată atât
prin atacuri teroriste, prin războaie civile cât şi prin legea lor islamică
denumită sharia, lege la care se ţine foarte mult, dar care nici ea măcar nu e
respectată. De la revoluţia din 1979, unele din ţările arabe printre care şi
Iranul au adoptat fundamentalismul Islamic, legea islamică. Odată cu
instaurarea noului regim, Iranul a devenit aproape o ruină, atât din punct de
vedere material cât şi din punct de vedere moral.
Reprezentarea femeilor musulmane în cinema este una
destul de recentă, controversată chiar. Femeia musulmană este reprezentată şi
ca prostituată sau soţie temporară (Prostitution Behind the Veil) şi rebelă
(Persepolis), dar cel mai des este reprezentată ca femeia mereu supusă
bărbatului, victimă a societăţii arabe.
Supremaţia bărbatului este vizibilă şi devine lege
pentru femeile de acolo. Viaţa unei femei este în mâinile bărbatului de când se
naşte până moare. În copilărie, tatăl are dreptul asupra vieţii ei, iar după ce
se căsătoreşte viaţa ei este în mâinile soţului ei. Acest lucru ne este
demonstrat de numeroasele cazuri de lapidare, biciuire, detenţie şi spânzurare
a celor care încalcă legea islamică. Majoritatea victimelor, însă, sunt femei.
Un astfel de exemplu este conturat în controversatul
film “The Stoning Of Soraya M”, film care a înfuriat Iranul, autorităţile
nefiind de acord cu afişarea acestor execuţii, considerând că aceste lucruri
trebuie să rămână în interiorul ţării lor, neacceptând intervenţia
occidentului.
Filmul prezintă o poveste reală, şi este bazat pe
bestseller-ul cu acelaşi nume al jurnalistului franco-iranian Freidoune
Sahebjam, care a publicat cartea în 1994.
Drama are loc în anul 1986, în Iran. Povestea începe
când jurnalistului franco–iranian Freidoune Sahebjam i se strică maşina şi
merge în cel mai apropiat sat ca să o repare. Atunci, intră în discuţie cu o
femeie, Zahra, care insistă să vină la ea până ce îi va fi gata maşina ca sa îi
spună povestea nepoatei ei, Soraya. Aceasta îi povesteşte amănunt cu amănunt
ceea ce se întâmplase doar cu o zi în urmă. Soraya Manutchehri era soţia lui
Ali şi mama a patru copii, doi băieţi şi două fete. Acţiunea începe când soţul
Sorayei, Ali, vrea să se căsătorească cu Mehri, în vârstă de 14 ani, fata unui
deţinut de la închisoarea unde era el gardian. Ali nu îşi permitea să întreţină
două soţii, aşa că de Soraya vroia să divorţeze. În schimbul divorţului, Ali îi
lăsa casa, grădina stâncoasă şi cele două fete. Soraya nu vroia să accepte doar
atât ci vroia ca Ali să îi plătească şi o sumă lunară pentru fete. Pentru
refuzul ei, Soraya primea bătăi şi umiliri zilnice, chiar şi băieţii ei o
umileau încurajaţi de tatăl lor care le spunea mereu că această lume este una a
bărbaţilor.
Chinul Sorayei părea să ia sfârşit odată cu primirea
unei slujbe oferită chiar de mullahul (preotul) şi primarul satului, aprobată
şi de soţul ei Ali. Slujba consta în menaj zilnic la casa lui Hashem, a cărui
soţie murise şi care avea un băiat retard. Încet, Soraya îşi aduna bănuţii şi,
în timp, urma să îi dea divorţul lui Ali. Însă, Ali nu mai avea răbdare. Acesta
a trecut la acţiuni drastice şi îşi acuză soţia de adulter. Şantajându-l cu
trecutul pe mullah, care a fost un deţinut la închisoarea unde lucra Ali ca şi
gardian, a fost uşor să obţină un „martor vrednic”.
Acum având un aliat, Ali şi mullahul satului au mers
împreună la „concubinul” Sorayei, Hashem, acesta fiind un om simplu, fără
educaţie, pe care l-au forţat să spună „adevărul” despre ceea ce face Soraya
mai exact în casa lui. Ameninţat chiar cu moartea de către cei doi, Hashem
acceptă să spună ce vor să audă. După ce şi-a adunat martorii, Ali începe să
îşi bată soţia în public, alimentându-le astfel furia consătenilor pentru crima
soţiei lui. Soraya nu avea idee ce se întâmplă. Primarul (care era cea mai mare
autoritate în sat) a fost chemat la faţa locului. Acesta îi cere Sorayei să îşi
dovedească nevinovăţia.
Încă o dată, vedem supremaţia bărbatului. Când o
femeie îşi acuză soţul de o crimă ea trebuie să îi dovedească vinovăţia iar
cand un bărbat îşi acuză soţia, tot ea trebuie să îşi dovedească nevinovăţia.
Acuzaţiile curg lanţ, iar Soraya nu mai are nici o şansă în faţa acestor
bărbaţi, argumentele ei nefiind luate în seamă.
Primarul împreună cu mullahul, tatăl Sorayei, soţul
ei, Ali se întrunesc pentru a decide soarta Sorayei. Sentinţa este moartea prin
lapidare. Aceştia trimit o înştiinţare la casa Zahrei, unde era adăpostită
Soraya, cum că într-o ora va avea loc execuţia ei prin lapidare.
Lapidarea este pedeapsa maximă pentru adulter. În
cadrul acestei execuţii acuzatul este legat de mâini şi pus într-o groapă în
genunchi, pe urmă este îngropat până la brâu, apoi bătut cu pietre până la
moarte. Pietrele nu trebuie să fie nici prea mari, ca victima să moară repede,
dar nici prea mici ca să nu îi provoace durere. Pietrele trebuie să fie
potrivite ca execuţia să fie una lentă şi dureroasă.
Soraya este bătută cu pietre până la moarte, chiar
şi băieţii ei dau cu pietre în ea. Scena este una foarte bine realizată, foarte
reală, foarte şocantă şi surprinde foarte bine acest fel de execuţie barbară.
Mătuşii ei, Zahra nu îi este îngăduit nici măcar să o îngroape, ea ducând
trupul neînsufleţit al nepoatei ei pe malul râului. În dimineaţa următoare a
cules de pe malul râului ceea ce câinii au lăsat din ea şi a îngropat ultimele
rămăşiţe din ceea ce a fost ieri Soraya.
Jurnalistul a fost foarte mişcat de această poveste,
a avut şi dificultăţi la părăsirea satului, mullahul şi primarul încercând să
îl oprească când au aflat ce ştie jurnalistul.
Astfel de comploturi şi execuţii mai au loc şi azi,
chiar dacă suntem în secolul XXI. În lumea arabă, în „lumea bărbaţilor”,
cuvântul femeie înseamnă un obiect, nu o fiinţă.
Viaţa acestora înseamnă prea puţin pentru
comunitatea în care trăiesc ca să aibă parte de drepturi sau respect.
Din păcate se aud doar ecourile acestor femei, dar
răspunsurile nu se întorc. (Sursa: http://blogdeseminar.wordpress.com/2011/12/07/lapidarea-the-stoning-of-soraya-m/)
Filme se pot viziona aici: Siberia - dragostea mea