Poveste de Crăciun Charles Dickens - carte audio repovestită

Cuvant de Craciun - Părintele Galeriu

🔴 LIVE: Concertul cu scop caritativ „După datini colindăm” - ASTO, Ediția a XIV-a, 2024

🔴 LIVE: Concertul tradițional de colinde al Patriarhiei Române „Răsăritul cel de Sus” 2024

Maria Coman - Acasă de sărbători, ediția a II-a, Palatul Patriarhiei, 2024

Emisiune de Crăciun – Invitat Părintele Prof. Dr. Constantin Galeriu (2000)

Explicarea Icoanei Nașterii Domnului

Explicarea Icoanei Nașterii Domnului

Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai bogate icoane în elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifă a Bisericii. În această icoană se îmbină elemente din Evanghelia după Luca (în care se vorbește despre iesle, prezența îngerilor, a păstorilor) și din Evanghelia după Matei (prezența magilor, a stelei), dar și elemente din textele apocrife, în special Protoevanghelia lui Iacov (momentul spălării Pruncului Hristos).

Despre icoana ortodoxă se spune că este o „Biblie în imagini”, „fereastră spre Cer”, „purtătoare de har”, pentru că prin intermediul ei Biserica mărturisește pe cale vizuală adevărul de credință revelat.

Odată cu Întruparea și Nașterea Lui, Dumnezeu Cuvântul S-a făcut Om, moment în care reprezentarea Chipului Său devine posibilă. Însuși Mântuitorul ne-a lăsat Chipul Său imprimat pe Sfânta Mahramă.

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este descrisă în Evangheliile după Matei și după Luca (Matei 1, 18-25, 2, 1-12; Luca 2, 1-20), dar și în unele texte apocrife.

Icoana Nașterii Domnului este una dintre cele mai bogate icoane ale Bisericii în elemente dogmatice, biblice sau din istoria apocrifă. În această icoană se îmbină elemente din Evanghelia după Luca (în care se vorbește despre iesle, prezența îngerilor, a păstorilor) și din Evanghelia după Matei (prezența magilor, a stelei), dar și elemente din textele apocrife, în special Protoevanghelia lui Iacov (momentul spălării Pruncului Hristos).

Forma actuală a icoanei Nașterii Domnului (cu foarte puține variații), datează din secolul al XV-lea, deși se bazează pe surse mult mai vechi, ca profețiile Vechiului Testament, relatările din Noul Testament și din Protoevanghelia lui Iacov.

Pentru a înțelege simbolistica din icoana Nașterii Mântuitorului, trebuie să o analizăm în etape, deoarece icoana este împărțită în trei registre, care la rândul lor sunt împărțite în trei părți astfel:

1 1.  Registrul superior simbolizează lumea cerească:

• Stânga ‒ Îngerii care Îl slăvesc pe Dumnezeu;

• Centru ‒ Steaua cu raza călăuzitoare și muntele cu stâncile lui aspre;

• Dreapta ‒ îngerul care vestește păstorilor Nașterea Domnului.

2 2.  Registrul central simbolizează unirea dintre divin și uman:

• Stânga ‒ magii care aduc daruri Pruncului;

• Centru ‒ Pruncul Hristos, Maica Domnului, peștera, ieslea, boul și asinul;

• Dreapta ‒ păstorii.

3 3.  Registrul inferior simbolizează umanitatea:

• Stânga ‒ Dreptul Iosif șezând îngândurat;

• Centru ‒ diavolul deghizat într-un păstor;

• Dreapta ‒ moașele Salomeea și Zelemi spălând Pruncul.

Icoana Nașterii Domnului ne arată că toată creația a luat parte la Nașterea lui Hristos: prin cerul cu steaua ce a călăuzit magii, care aduc darurile lor de aur, smirnă și tămâie; îngerii și păstorii săraci și smeriți, care aduc slavă lui Dumnezeu; pământul care oferă peștera în care să Se nască Mesia.

În primul registru (registrul superior) este zugrăvită bolta cerească din care răsare o singură rază, descoperindu-ne că Dumnezeu este Unul. Privind mai jos, observăm că raza de lumină se desparte în trei, simbol al participării întregii Treimi (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) la mântuirea omului. Steaua este trimisă de Dumnezeu să le vestească magilor Nașterea Împăratului Ceresc și să-i călăuzească spre smeritul „palat”.

Îngerii din partea stângă sunt reprezentați în lucrarea lor de doxologie, fiind îndreptați spre raza de lumină și lăudându-L pe Dumnezeu, zicând: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Putem afirma, fără să greșim, că acestă cântare, împreună cu cea a păstorilor (din registrul al doilea al icoanei) alcătuiesc primul colind al istoriei.

Îngerul din partea dreaptă este reprezentat în cea de-a doua lucrare, de vestire, fiind aplecat spre păstori și vestindu-le acestora Nașterea Împăratului lui Israel.

Muntele cu stâncile lui aspre simbolizează lumea de după căderea în păcat a protopărinților și a tuturor urmașilor lor. Muntele este alcătuit din stânci ascuțite, care sunt zugrăvite sub forma unor trepte ce par a se uni cu cerul, indicând atât mișcarea de pogorâre a lui Dumnezeu la om, cât și urcarea omului la Dumnezeu, ambele posibile odată cu întruparea Fiului lui Dumnezeu.

În cel de-al doilea registru (centrul icoanei), este zugrăvită Maica Domnului, întinsă pe o hlamidă de culoare purpurie ‒ culoarea imperială bizantină ‒ ce simbolizează faptul că este Împărăteasa Cerurilor. Sfântului Andrei Criteanul spune în Canonul cel Mare: „Ca din porfiră S-a ţesut Trupul lui Emanuel înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare”.

Maica Domnului este reprezentată mai mare decât celelalte persoane (supradimensionată), pe jumătate ridicată și ținând mâna dreapta în jurul gâtului, ca și cum ar încerca să înăbușe un suspin. Expresia de pe chipul Ei ne arată că anticipează suferințele pe care le va îndura ca Maică a Celui ce avea să pătimească moarte pe Cruce pentru mântuirea lumii.

Veșmântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este roșu la exterior, iar interiorul hainei este pictat cu albastru. Culoarea roșie simbolizează slava și domnia, iar cea albastră cerurile, ceea ce înseamnă că ea este înveșmântată în slavă nemuritoare în ceruri, Fecioara oarecând pătimitoare și roabă a Domnului pe pământ. Peste veșmântul exterior, Născătoarea de Dumnezeu are reprezentate trei stele, așezate pe umeri și pe cap, ce simbolizează pururea fecioria Maicii Domnului (dinaintea, din timpul şi de după Naşterea lui Hristos). Mama nu își privește Pruncul, ci mai degrabă se uită spre Iosif, văzându-i uluirea pentru această naștere minunată.

Pruncul Hristos este așezat în iesle, care are aspectul unui mormânt. Scutecele în care este înfășat (cu brațele încrucișate pe piept în chipul Crucii) au forma unor fâșii albe înguste, asemenea giulgiului de înmormântare. Albul simbolizează faptul că Pruncul, Dumnezeu fiind, este fără de păcat.

Ieslea se află în peștera întunecoasă, care prefigurează mormântul Domnului, dar și moartea şi pogorârea lui Hristos la iad. Peştera şi ieslea sunt dovezi ale profundei smerenii a Mântuitorului Hristos.

De asemenea, în peşteră, lângă iesle se află un bou şi un asin, detalii nemenţionate în Evanghelie, dar apar în fiecare icoană a Naşterii; scena e inclusă pentru a arăta îndeplinirea cuvintelor profetului Isaia, „Boul îşi cunoaşte Stăpânul şi asinul ieslea Domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe” (Isaia 1, 3). În unele icoane ruseşti apare un cal în locul obişnuitului măgar, necunoscut în Rusia.

În unele icoane, magii sunt reprezentați pe cai, urmărind steaua, iar în altele aducând Pruncului daruri: aur ‒ ca pentru un Împărat (a cărui Împărăție nu va avea sfârșit), smirnă ‒ ca pentru Unul Care trece prin moarte și aduce Înviere; tămâie ‒ ca pentru Marele Arhiereu. Smirna și tămâia, împreună cu alte mirodenii, erau folosite în ritualul de înmormântare. Hristos, Arhiereul Veșnic, Se aduce pe Sine Însuși Jertfă, biruind păcatul și, odată cu păcatul, și moartea ‒ care este consecința păcatului. Sfântul Evanghelist Matei este singurul care menționează prezența magilor, dar nu ne consemnează numele sau numărul lor. Numărul tradițional de 3 (trei) este pus în legătură cu cele trei daruri care sunt oferite. În icoană, ei sunt reprezentați ca bărbați cu vârste diferite: unul tânăr, altul matur și celălalt bătrân. Aceasta semnifică faptul că Revelația este dată tuturor oamenilor, indiferent de vârsta lor fizică, dar pe măsura nivelului duhovnicesc și a puterii de înțelegere a tainelor dumnezeiești. Ei au străbătut o cale lungă spre cunoașterea Dumnezeului Celui Adevărat.

Păstorii sunt zugrăviți ascultând mesajul îngerului, iar unul dintre ei cântă din fluier de bucurie. Păstorii sunt primii care primesc vestea Întrupării lui Dumnezeu, fiind și primii care I se închină și cred în El.

În registrul inferior ne sunt zugrăvite două scene: scena spălării Pruncului de către moașe și scena petrecută între Iosif și ispititorul diavol.

Bătrânul Iosif este reprezentat în colțul din stânga-jos, așezat și foarte îngândurat. Această tulburare pricinuită de Nașterea lui Iisus ne este zugrăvită în Condacul al IV-lea din Acatistul Bunei Vestiri: „Vifor de gânduri necuviincioase având întru sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat [...], dar cunoscând că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt a zis: Aliluia”.

Diavolul (sub înfățișarea unui păstor), văzându-i credința îndoielnică, vine și-l ispitește, zicându-i că o fecioară nu poate naște, acesta fiind un lucru contrar legilor firii: „Aşa cum acest toiag (reprezentat îndoit sau rupt, simbol al sceptrului zdrobit al fostei sale puteri) nu va mai putea să dea vlăstare, tot aşa un bătrân ca tine nu mai poate zămisli prunc şi o fecioară nu poate să nască” (și deodată toiagul a înflorit). Această scenă ne este prezentată în Evanghelia apocrifă a lui Iacov. Iosif este reprezentat cu aureolă, deoarece este socotit în rând cu drepții lui Dumnezeu.

Scena spălării lui Iisus, prezentată în colțul din dreapta-jos al icoanei, ne este relatată în Evangheliile apocrife ale lui Iacov și Matei, unde se vorbește despre două femei – Salomeea și Zelemi – chemate de Iosif pentru a o asista la naștere pe Fecioara Maria. Moașele nu au fost menționate în Evangheliile canonice, deoarece prezența lor este de prisos: Maica Domnului a născut suprafiresc, fără dureri, iar Pruncul era cu totul curat și nu avea nevoie de spălare. Iisus Hristos S-a supus obiceiurilor și deprinderilor omenești, S-a supus tăierii împrejur și Botezului, deși El nu avea nevoie de toate acestea.

Cele mai vechi reprezentări ale Nașterii lui Hristos datează din secolele IV și VI (în Catacombele Sfântului Sebastian din Roma – secolul IV; un sarcofag de la Muzeul Lateran; îmbrăcămintea Evangheliei din Milano – secolul VI). Iconografia Nașterii Domnului s-a dezvoltat în secolul al VII-lea.

Părintele Dumitru Stăniloae, O teologie a icoanei, Editura Anastasia, București, 2005, apud: https://doxologia.ro/icoana-nasterii-domnului

PS Benedict: „Știi poruncile?” | Predică la Duminica a 30-a după Rusalii

CUM SĂ COMUNICI ONEST, ARTICULAT ȘI INTELIGENT cu teologul și profesorul Vasile Bănescu

PS Macarie Drăgoi: „Cum îi recuperează și îi aduce Maica Domnului pe copiii rătăciți pe calea cea bună?”

PS Benedict: Predică la sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului

Mitropolitul Andrei: Predică la sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului

Hirotesia întru iconom a părintelui Mihai Herghelegiu de la Parohia Satc...

Exerciții practice

 

Exerciții practice

De ce dintre cele șapte sacramente (Taine), unul este în mod expres pentru căsătorie? Fiindcă iubirea omenească are nevoie de mântuire.

O anecdotă poate să redea această idee mai bine decât un discurs lung. Un tânăr îi scria prietenei lui rânduri pline de iubire și râvnă: „Draga mea, te iubesc, te iubesc, te iubesc nespus! Pentru tine aș străbate șuvoaiele cele mai năvalnice, aș urca stâncile cele mai amețitoare, aș înfrunta orice furtună...”. Și continua așa, pe un ton liric. Apoi începu să-i scrie despre ce făcuse și ce avea de gând să facă... Și-și încheie scrisoarea așa: „Bun, așa că-ți zic: Duminică, dacă nu plouă...”.

Prin jertfa Lui, Iisus ne-a salvat capacitatea de a iubi. Pentru soți, o face prin sacramentul căsătoriei (Taina Cununiei) care nu este un ritual punctual, ci un har ce se întinde de-a lungul întregii vieți, menit a le fi sprijin zi de zi. Suntem făcuți pentru a iubi. Așa că e ca și cum Domnul ne-ar spune: „Bun! Și acum să trecem la exercițiul practic”. Iar roadele acestui sacrament (acestei taine) le vedem...

Radiourile organizează din când în când tot felul de concursuri: într-o zi, era vorba despre un concurs în care trebuia să răspunzi la întrebarea: „Care este cea mai frumoasă frază pe care ar trebui să o audă o femeie?” După numeroase discuții, juriul acordă premiul unei tinere ce dăduse următorul răspuns: „Cea mai frumoasă frază pe care ar trebui să o audă o femeie e aceea a soțului care-i spune: «Dormi mai departe. Mă duc eu», rostită atunci când bebelușul se apucă de plâns la ora trei dimineața” (Pierre Trevet)[1].

---

[1] Pierre Trevet, Pildele unui preot de țară. 150 istorioare de meditat și de dat mai departe, Traducere din limba franceză de Cristian Șoimușan, Cluj-Napoca, edit. Viață creștină, 2019, p. 196-197.

Amintiri din tinerețe și prinos de cinstire unui om care a crezut în mine

 

Amintiri din tinerețe și prinos de cinstire unui om care a crezut în mine

Era în anul 2012. Știu și cine mi-a făcut fotografia. Tocmai am rostit o predică la seminarul de Omiletică despre Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Nu știu cum am rostit-o pe acolo, dar părintele profesor a fost impresionat, iar mie mi-a crescut inima de mândrie.

Am venit la Satchinez, era sărbătoarea Sf. Dimitrie, și am mers dimineața în altar, era părintele Rusandu Alexandru, și i-am zis cu o mândrie că am rostit la facultate o predică despre mucenic. Părintele m-a felicitat și gata. În viziunea mea, era cel mai tare student teolog. Terminasem anul III cu note excelente, am terminat și nivelul I al modului DPPD, învățasem să sintetizez, am fost în practică la Colegiul Național Bănățean. Cine mai era ca mine?! Am alcătuit și eu o predică, mai mult compilată din cărțile de predici pe care le aveam pe acasă. Ceva de la părintele Vasile Gordon, de la IPS Andrei Andreicuț și părintele Teofil de la Sâmbăta, am trecut-o prin filtru gândirii mele, dar slăbuț și cam atât. Dar în timpul antifonului II părintele Rusandu mi-a zis: „Gata! Azi predici tu!”. A cerut crâsnicului (paracliserului) să-mi caute un stihar de la un rând de veșminte și gata: „Predici!” M-au apucat emoțiile.

În strană, se vede în foto, era bătrânul Lazăr, „uica Laza” îi spuneam noi. Cântăreț bisericesc. Era dintr-o bucată și din oamenii care „comandau” în biserică. Îmi amintesc că dacă el spunea „nu”, rămânea „nu”. Om ce cunoștea rânduiala, nelipsit de la slujbe, de la Sf. Liturghie, auzise tot felul de predici, cunoscuse preoți, om citit, harnic și responsabil. Însă mai erau și alte persoane de vază, fiind și hramul bisericii. Îmi amintesc că în corul bisericii era și profesorul de desen din școală, dânsul cunoaște teologie foarte bine. Soția dânsului, profesoară de religie. Erau și câțiva din profesorii mei din generală. Așa că pe măsură ce venea timpul să rostesc predica mi-au căzut gradele de pe umăr.

La un moment dat, mi-am zis în sinea mea: „oricum, «ăștia» nu știu cât știu eu, dar ce fac cu părintele Rusandu?”. Părintele Rusandu era și este un om de aleasă cultură, avea o inteligență nativă, citea foarte mult, cunoștea istorie și geografie la perfecție, putea să vorbească liber pe orice subiect. Nu era el cu duhovnici ca părintele Cleopa, Arsenie Papacioc, nici nu-l impresionau, dar eram eu. Clar, mă credeam mare înduhovnicit. Părintele era om al cărții. Dacă stăteai cu el la masă îți povestea atâtea lucruri că nu te plictiseai. Uneori l-am necăjit. Eram ca lupul tânăr din haită care caută să-l sfâșie pe cel bătrân, dar niciodată nu mi-a purtat pică. Și târziu am înțeles că avea darul iertării. Era foarte îngăduitor. Uneori îngăduința lui mă enerva. Ca să evoc încă puțin personalitatea părintelui din punct de vedre intelectual, spun că duminica se trezea la 06:00 și ascultat la radio o emisiune ce cuprindea teme religioase și o explicare a Evangheliei zilei. Știu că mai avea un dosar care cuprindea articole decupate prin ziare, reviste (avea destule abonamente la presă) despre sărbători, sfinți, diferite informații istorice, geografice aranjate pe subiecte. La fel un Noul Testament, plin cu adnotări pe margine cu sublinieri, cu termeni, o minunăție. Pentru dosar și pentru acel exemplar din Noul Testament l-am invidiat foarte mult. Când a plecat în pensie i-am cerut dosarul și Noul Testament, dar nu a vrut să mi le dea. Cum să vorbești când ai un astfel de om lângă tine? Care te și ascultă.

A venit și momentul predicii. Cu emoții m-am dus. Încă știu ce le-am zis oamenilor și pe unii i-am văzut cu ochii înlăcrimați. Am povestit despre viața Sf. Mare Mucenic Dimitrie cu atâta pasiune și emoție încât am lăsat impresia că evenimentele se întâmplă în prezent. Am făcut o analogie între Nestor și Lie și David și Goliat. Apoi am vorbit de moartea la tinerețe, cine își dorește să moară la tinerețe? De regulă, mori, și ar fi logic, la bătrânețe. Câtă suferință să pierzi pe cineva la tinerețe? Dar am pus accentul și pe faptul că atât Dimitrie, cât și Nestor au acceptat moartea cu seninătate, chiar dacă erau tineri, chiar dacă aveau ranguri și averi (cazul Sf. Dimitrie). M-am folosit de stihul din acatist: „Bucură-te, că intrând ostaşii în temniţă, vesel te-au aflat stând la rugăciune” (Icos 7). Toate de aici sunt trecătoare și contează simplitatea și viața trăită cu Hristos. Nu ce faci pentru tine, ci ce faci pentru alții, cum rămâi în inimile celor care te-au cunoscut. Averea, cariera, hainele şi podoabele vestimentare, libertatea şi durerea sunt lucruri trecătoare, sunt lucruri fară folos în comparaţie cu viaţa veşnică dăruită de Dumnezeu. Aveam să descopăr despre puterea lucrurilor simple peste mulți ani citind cartea lui: Henri J.M. Nouwen, „Fiul risipitor Povestea unei întoarceri acasă”. Spre final, am spus ceva și de educația copiilor, erau și elevii prezenți, și de cât de important este ca părinții să-i educe de mici în credință, de a avea grijă de ei, de a-i aprecia, de a-i prețui, de a le spune cuvinte încurajatoare.

Nu știu cum am încheiat, dar la finalul slujbei părintele și uica Laza au venit și m-au felicitat. La mulți ani după plecarea în pensie a părintelui Rusandu ne-am întâlnit la o masă unde erau și alți preoți. S-a ridicat în picioare și de față cu toată lumea a spus: „Pe Alexandru eu l-am format, a ascultat de mine și a ajuns mare, l-am văzut de mic că-i bun de carte, a ascultat de mine!”. Nu știu dacă am ajuns mare în sensul de care vorbea padre Alexandru, nici nu am ascultat de dânsul în totalitate, dar știu că în sufletul meu el are locul său.

Dacă mă gândesc azi la toate, îmi dau seama că am cunoscut și am stat lângă preoți de la care am avut ce învăța și nu i-am prețuit îndeajuns și nici nu i-am ascultat până la capăt.

 

Cum să ne îmbogățim viața

 

Cum să ne îmbogățim viața

 

 

1.      Îndeplinind aceste douăsprezece principii:

2.      Să trăiești cu simplitate.

3.      Să nu te amărăști când suferi o nenorocire sau ai vreau necaz.

4.      Să înveți să iubești munca... și să muncești.

5.      Să ai o distracție preferată, fie și popicele.

6.      Să înveți să fii mulțumit. Și pe bună dreptate, pentru că niciodată nu vom fi cu totul nefericiți.

7.      Să-ți iubești aproapele.

8.      Să spui ceva vesele, o glumă, o anecdotă.

9.      Să transformi înfrângerile în victorii. Uneori ne întrebăm cine a câștigat bătălia. Să-ți răspunzi: „Am câștigat-o eu!”

10.  Să înfrunți problemele cu hotărâre.

11.  Să transformi momentul prezent într-un triumf.

12.  Să plănuiești întotdeauna ceva nou... de realizat cu promptitudine... și de reușit încă o dată.

13.  Să fii bun și să-L slujești pe Dumnezeu.

(Agar)[1]

---

[1] Humberto A. Agudelo C., Vitamine zilnice pentru suflet. Pilde și povestiri, București, Edit. Pauline, 2024, pp. 141-142.

Acasă la Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

 

Festivitatea de deschidere a Noului An Școlar - 2024-2025. Școala Gimnazială Satchinez

film: October Sky

 

Cum să luptăm cu valurile vieții? - Pr. Prof. Daniel Benga (25 aug 2024)

𝐏𝐒 𝐈𝐠𝐧𝐚𝐭𝐢𝐞: „𝐏𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧𝐢𝐚 𝐜𝐚 𝐧𝐨𝐛𝐥𝐞𝐭̦𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚̆”

Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla – 7 august

 

Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla – 7 august

 

Condac 1:

 

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

Icos 1:

 

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:

Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;

Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;

Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;

Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;

Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;

Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;

Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;

Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;

Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;

Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 2:

 

La marea stăruință a părinților tăi te-ai căsătorit, dar prea scurtă vreme în căsătorie ai viețuit. Pe soțul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci, părăsind lumea, amândoi la viața monahicească v-ați dus și lui Dumnezeu ați cântat: Aliluia!

 

Icos 2:

 

La Mănăstirea Vărzărești, cu bătrâna stareță Paisia ai viețuit și pildă de ascultare tuturor călugărițelor ai fost, pentru care cu laudă te cinstim:

Bucură-te, Teodora, că prin ascultare și smerenie lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că și Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;

Bucură-te, că prin ascultare și tăierea voii muceniță te-ai arătat;

Bucură-te, că prin ascultare smerenie ai câștigat;

Bucură-te, că prin rugăciune și tăierea voii tale partea Mariei ai ales;

Bucură-te, că prin smerenie și ascultare roadele mântuirii ai cules;

Bucură-te, că ascultarea și rugăciunea ți-au fost bogăție;

Bucură-te, că, aceasta înțelegând-o, cununa lor sfântă ți-ai ales ție;

Bucură-te, că prin ascultare și rugăciune mintea ți-ai luminat;

Bucură-te, că, venind prigoana turcilor, la pustie cu stareța ta ai plecat;

Bucură-te, că pustia și liniștea v-au fost folositoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 3:

 

Ajungând în pustie cu stareța ta Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mân­gâiere, cu rugăciunea te întăreai și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

 

Icos 3:

 

După adormirea fericitei tale starețe Paisia, către locurile părintești ai socotit să vii și un loc de liniște în munții Neamțului ți-ai ales. Pentru care noi ne-vrednicii, cinstind a ta dorință, cu evlavie te lăudăm:

Bucură-te, că loc de liniște și de pustnicie ai căutat;

Bucură-te, că pentru aceasta starețului Varsanufie al Sihăstriei ai cerut sfat;

Bucură-te, că, după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat;

Bucură-te, că, acolo ajungând, cu lacrimi din inimă lui Dumnezeu ai mulțumit;

Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniștit;

Bucură-te, că în peștera cea de sub stâncă ai locuit;

Bucură-te, că acolo cu măcriș și verdețurile pustiei te-ai hrănit;

Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;

Bucură-te, că prin duhovnicești sfaturi te-a povățuit;

Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;

Bucură-te, că nevoința pustniciei cu mare dragoste o ai primit;

Bucură-te, că a iubitorilor de liniște ai fost vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 4:

 

Ziua și noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi și în meditațiile cele duhovnicești, din inimă suspinând, lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

 

Icos 4:

 

Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicești mai mult decât cu hrana trupului te întăreai și cu nădejdea veșnicelor bucurii în toată vremea te mângâiai. Pentru care și noi nevrednicii te lăudăm:

Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câștigat;

Bucură-te, că pe treptele urcușului duhovnicesc te-ai ridicat;

Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;

Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;

Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;

Bucură-te, că și din îndumnezeirea cea după har ai gustat;

Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;

Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veșnicelor bunătăți îl mângâiai;

Bucură-te, că trupul tău cu puțină hrană îl hrăneai;

Bucură-te, că din verdețurile pustiei și din apă puțin gustai;

Bucură-te, că ochii minții pururea priveau bunătățile viitoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 5:

 

Multe ispite și năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora. Dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit și pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulțumire: Aliluia!

 

Icos 5:

 

Având mintea luminată de Prea Sfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga și cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci prin darul lui Dumnezeu cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciunile cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care și noi cu evlavie te lăudăm:

Bucură-te, stâncă duhovnicească, pe care ispitele viclenilor draci nu au clintit-o;

Bucură-te, că, având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;

Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;

Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai;

Bucură-te, că frigul, foamea și singurătatea, pentru Hristos ai răbdat;

Bucură-te, că liniștea și rugăciunea pe tine te-au ajutat;

Bucură-te, că postirea și înfrânarea nu le-ai împuținat;

Bucură-te, că neîncetata rugăciune cu umilință tărie ți-a dat;

Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;

Bucură-te, că prin nevoințe duhovnicești ai sporit;

Bucură-te, că prin trezvia minții pururea ai fost rugătoare;

Bucură-te, că prin post și rugăciune sfinților sihaștri ai fost următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 6:

 

Șaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post și în rugăciune, răbdând cu bărbăție nevoințele pustniciei, și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

 

Icos 6:

 

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ți pesmeți și altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai și sfaturi duhovnicești îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care și noi, văzând a ta iscusință, te lăudăm:

Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit;

Bucură-te, căci cu învățăturile Sfinților Părinți pe tine te-ai întărit;

Bucură-te, că învățăturile Sfinților Părinți în viață te-au călăuzit;

Bucură-te, că viața pustnicilor ai căutat;

Bucură-te, că învățăturile lor pe tine te-au luminat;

Bucură-te, că, prin rugăciune și citire, trezvia minții ai câștigat;

Bucură-te, că Mântuitorul, pururea te-ai rugat;

Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat;

Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;

Bucură-te, că în desăvârșire prin rugăciunile ei sporeai;

Bucură-te, că și rugăciunile sfinților pururea ai cerut;

Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 7:

 

Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veșnicelor bucurii și toate luptele și ispitele veacului de acum cu bărbăție de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, cântând cu mulțumire pentru toate lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icos 7:

 

Toate ispitele și luptele care de la lume, de la trup și de la diavol asupra ta au venit, cu darul și cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi și suspin, din adâncul inimii rugându-te, ai luat de la El îndurare, de aceea și noi cu smerenie te lăudăm:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga lui Hristos cea preaînțeleaptă;

Bucură-te, că, având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă;

Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;

Bucură-te, slugă înțeleaptă care pururea Lui ai urmat;

Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că Hristos Iisus ți-a fost ție toată mângâierea;

Bucură-te, albină duhovnicească ce mierea Duhului Sfânt ai adunat;

Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului mare dulceață ai aflat;

Bucură-te, privighetoare duhovnicească, ce pururea lui Hristos ai cântat;

Bucură-te, porumbiță cuvântătoare, ce pururea pe Hristos ai lăudat;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a vieții pustnicești râvnitoare;

Bucură-te, a multor sihaștri vrednici următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 8:

 

Avut-ai pururea în minte Patericul și învățăturile celor ce în pustie au locuit și cu desăvârșirea s-au împodobit. De aceea și tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat și lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

 

Icos 8:

 

Ajuns-ai la adânci bătrâneți locuind în pustia Sihlei și duhovnicul tău, Pavel, trecând către Domnul, postit-ai patruzeci de zile pregătindu-te cu rugăciune pentru viața viitoare. De aceea și noi, înțelegând minunata nevoință, te lăudăm:

Bucură-te, căci cu îndelungă răbdare în pustia Sihlei ai viețuit;

Bucură-te, că, având candela rugăciunii aprinsă în inimă, așteptai pământescul sfârșit;

Bucură-te, că în credință roditoare Domnul te chema la Sine;

Bucură-te, că din inimă doreai să te sfârșești cu bine;

Bucură-te, că împărtășirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;

Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;

Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;

Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;

Bucură-te, că prin niște păsări pe tine te-a descoperit;

Bucură-te, că acele păsări, în trapeza Sihăstriei, pe geamul deschis intrau;

Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;

Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;

Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 9:

 

Văzând călugării din Sihăstria că păsările luau pâine de pe masă și zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau ca și cum i-ar aștepta. Și așa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia.

 

Icos 9:

 

Ajuns-au frații care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare și venind mai aproape lumina a dispărut și le-ai spus: „Părinților, aruncați-mi o haină”. Și unul din frați ți-a aruncat rasa sa ca să te îmbraci, iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta, glăsuim:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care în pustie ai îmbătrânit;

Bucură-te, că în mare sărăcie ai viețuit;

Bucură-te, că și hainele de pe tine toate au putrezit;

Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;

Bucură-te, că pe frații care la tine au venit i-ai rugat;

Bucură-te, că le-ai zis: Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat;

Bucură-te, că frații aceia, cu bucurie, la Sihăstria au alergat;

Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înștiințat;

Bucură-te, că el, auzind, foarte s-a bucurat;

Bucură-te, că, luând la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;

Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit și cuminecat;

Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 10:

 

Arătatu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii și frații Sihăstriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

 

Icos 10:

 

Îngropat-au cu mare evlavie părinții și frații Sihăstriei sfântul tău trup în peștera unde te-ai nevoit. Auzind, bine-credin­cioșii creștini la sfintele tale moaște alergau cu credință și evlavie închin-ndu-se și te lăudau, zicând așa:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu viețuirea ta pustia Sihlei o ai sfințit;

Bucură-te, căci cu sfintele tale moaște pustia Sihlei o ai împodobit;

Bucură-te, că sfintele tale moaște multă vreme în pustia aceasta au luminat;

Bucură-te, căci prin pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;

Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuță de lemn s-a zidit;

Bucură-te, că această bisericuță cu hramul „Schimbării la Față” s-a sfințit;

Bucură-te, că de sute de ani creștinii spre peștera ta călătoresc;

Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;

Bucură-te, că și biserica Sfântului Ioan Botezătorul aproape de peștera ta s-a zidit;

Bucură-te, că în Schitul Sihla mulți călugări s-au nevoit;

Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare;

Bucură-te, sfântă, a nevoințelor pustnicești următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 11:

 

Toate cetele de monahi și monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora și, aducându-și aminte de nevoințele tale, cu credință laudă pe Dumnezeu, care pe tine te-a întărit a urma cuvioșilor părinți și a cânta Lui: Aliluia!

 

Icos 11:

 

Auzit-a vestea sfințeniei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ți-a fost soț, care venind la Sihla și aflând peștera ta, cu multe lacrimi și suspine, a început a zice către tine așa:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinerețe pe Hristos ai iubit;

Bucură-te, că, părăsind lumea, în această pustie ai venit;

Bucură-te, că și pe mine la viață călugărească m-ai îndemnat;

Bucură-te, că sfatul și îndemnul tău le-am urmat;

Bucură-te, că pentru aceasta duhovnicește m-am bucurat;

Bucură-te, că după plecarea din lume înapoi nu te-ai mai uitat;

Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoință ai urmat;

Bucură-te, că în pace și sfințenie călătoria ai săvârșit;

Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;

Bucură-te, maică, a vieții celei pustnicești râvnitoare;

Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 12:

 

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, și ți-a ajutat până în sfârșit a sluji Lui în pustnicească nevoință. Pentru care, în toată viața ta, din inimă I-ai cântat: Aliluia!

 

Icos 12:

 

Trecut-au sute de ani și numai stâncile de la Sihla cu peștera ta mărturisesc viețuirea cea pustnicească în care atâția ani ai viețuit. Și astăzi mulțime de monahi și monahii, precum și mare mulțime de credincioși aleargă cu sete duhovnicească să vadă peștera în care te-ai nevoit și să-ți ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor. Pentru care și noi pe tine te cinstim cu aceste smerite laude:

Bucură-te, Teodora, că nevoințele vieții pustnicești le-ai răbdat;

Bucură-te, că prin post și rugăciune în toată vremea te-ai înarmat;

Bucură-te, că până azi binecredincioșii creștini cu evlavie ție ți se închină;

Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;

Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău ai purtat;

Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;

Bucură-te, că prin viețuirea ta ca o lumină ai strălucit;

Bucură-te, că fecioarelor celor înțelepte ai urmat;

Bucură-te, că numai fericirea cea veșnică ai căutat;

Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinitoare;

Bucură-te, că dreapta credință ai făcut-o roditoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 13:

 

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înțeleptelor fecioare și având îndrăzneală către Prea Înaltul nostru Mântuitor, adu-ți aminte și de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac, petrecând în lupte, în ispite și în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni să aflăm și noi milă și îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a cânta Lui în veci: Aliluia! (de trei ori)

 

Apoi Icosul 1: Îngerească râvnă... și Condacul 1: Veniți, toți cei iubitori…

 

Icos 1:

 

Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim:

Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;

Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;

Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea;

Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;

Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;

Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;

Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos;

Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos;

Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;

Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.

 

Condac 1:

 

Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

 

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.

De aceea și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni, și te chemăm, roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin!