Idei pentru predica
din Duminica după Nașterea Domnului –
Fuga în Egipt
†Preafericitul
Părinte Patriarh Daniel
o
Binecuvântarea lui Dumnezeu se manifestă
acolo unde familia este unită şi luptă împreună împotriva relelor şi
primejdiilor din viaţa ei;
o
Fiecare copil trebuie păzit, ocrotit; el
nu trebuie lăsat pradă frigului și foamei, neștiinței și nesiguranței, violenței
și morții;
o
În familia credincioasă se pregătește
mântuirea omului;
o
Întruparea Mântuitorului este
binecuvântarea lui Dumnezeu pentru familie și pentru întreaga umanitate.
ü Familia
creştină tradiţională este din ce în ce mai ameninţată, deoarece trăieşte într-o
lume secularizată şi confuză din punct de vedere spiritual şi este confruntată
adesea cu sărăcia, nesiguranţa zilei de mâine, şomajul, migraţia,
instabilitatea şi dezorientarea.
ü Așadar,
să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului și tuturor sfinților
să ocrotească familia și să înmulţească iubirea dintre soţi şi soţii, iubirea
copiilor faţă de părinţi şi a părinţilor faţă de copii.
ü Viața
lui Hristos este de la început îndreptată spre suferință.
ü Petrecându-se
„într-o lume a violenței, robită de păcat și de moarte”, Naşterea Domnului
Iisus Hristos poartă deja în ea arvuna Crucii şi a Învierii Sale și astfel, în
mod minunat, vedem cum Dumnezeu schimbă răul în bine.
ü În
Irod se vede acumulată toată răutatea lumii robite de păcat sau patimi egoiste.
ü Pe
de o parte, evenimentele pe care le descrie Evanghelia de astăzi se desfășoară
dramatic, întrucât bunătatea și generozitatea păstorilor și a magilor arătate
Pruncului Iisus sunt umbrite de răutatea invidiei și a dorinței pătimașe de
stăpânire a lui Irod, regele Iudeii.
ü Pe
de altă parte, se vede că în planul lui Dumnezeu, Care cunoaște cum se
manifestă natura umană robită de păcat și amenințată de moarte, există o
lucrare sfântă care biruiește răutatea demonilor și a oamenilor din lume,
astfel încât Dumnezeu salvează viața oamenilor prigoniți și transformă fuga în
salvare și înstrăinarea în binecuvântare.
ü Pruncul
Iisus Se naște într-o călătorie arătând că „este viețuitor pe pământ, dar nu se
leagă de nimic din lumea pământească instabilă și trecătoare”.
ü El
nu Se naște în casa mamei Sale din Nazaretul Galileii, ci în Betleemul Iudeii,
și nici măcar într-o casă, ci într-o peșteră, pentru că în casa de oaspeți din
oraș nu mai era loc.
ü și
noi trebuie să înțelegem că „destinația ultimă a oamenilor sau cetatea lor
stătătoare și definitivă este Împărăția cerurilor”.
ü Binecuvântarea
dăruită Egiptului care L-a adăpostit pe Iisus se va vedea câteva secole mai
târziu, când în pustiile Egiptului a înflorit viaţa duhovnicească a monahilor
care au fugit de lume, pentru a-şi salva sufletul de păcate şi a dobândi
mântuirea sau viaţa veşnică.
ü Iisus
este prieten cu cei săraci, solidar cu străinii exilați sau refugiați, apropiat
de cei marginalizați și disprețuiți.
ü Mântuitorul
vede în toți valoarea infinită a fiecărui om, dincolo de rangul lui în
societate, poziție centrală sau supraviețuire marginală, dincolo de bogăție sau
sărăcie, dincolo de orice clasificare sau judecată omenească subiectivă și
colectivă.
Sursa: http://basilica.ro/patriarhul-daniel-ce-trebuie-sa-stie-familia-crestina-care-traieste-intr-o-lume-confuza-spiritual/
