Despre Post
Sf. Grigorie Palama
Părinții
Bisericii au caracterizat postul ca esență a rugăciunii, zicând că „prima
materie a rugăciunii este foamea”. Moise ținând un post de mai multe zile pe
munte vede pe Dumnezeu față către față și vorbește cu El, precum vorbește
cineva cu un prieten al lui. Prin post profetul Ilie ia putere să ungă profet
în locul lui și să-i dăruiască îndoit harul pe care îl deținea el însuși. S-a
învrednicit să se ridice de la pământ la cer. Însuși Hristos postind în pustiu,
a biruit pe ispititorul de obște și a destrămat puterea lui împotriva oamenilor
și a surpat tirania lui eliberând pe om.
Vedeți
darurile postului și câte sunt bunurile de care se învrednicește să le
primească omul prin post? Contrarul postului, adică lăcomia și nestăpânirea,
arată în mod vădit folosul pe care postul îl oferă omului. Desfătarea nu este
numai cauză a păcatului, ci și a lipsei de cucernicie. Dimpotrivă, postul și
înfrânarea nu ajută numai virtuții, ci și cucerniciei față de Dumnezeu, deoarece
totdeauna împreună cu postul trebuie să fie și înfrânarea. Când omul se hrănește
fără măsură zădărnicește apariția în sufletul său a mâhnirii cea după Dumnezeu
pentru păcatele lui și a străpungerii, care ajută în pocăință statornică în
vederea mântuirii noastre. Fără inimă zdrobită nu este posibil să se pocăiască
cineva cu adevărat. Ceea ce zdrobește în mod vădit inima și o ajută să se întristeze
pentru păcatele ei, este micșorarea hranei și a somnului și curăția simțurilor.
Bogatul,
despre care vorbește Hristos în Evanghelie, zicând către sine: „Ai multe
bunuri, mănâncă, bea și te veselește”, a devenit vrednic de veșnica pedeapsă,
dar nevrednic și de însăși prezenta viață. Noi fraților, să zicem cele potrivnice
către noi înșine: să ne înfrânăm și să postim, să priveghem și să ne adunăm, să
ne smerim și să pătimim cele rele de dragul mântuirii noastre.
În
vremea postului și a rugăciunii să iertăm din sufletul nostru dacă într-adevăr
avem sau credem că avem ceva împotriva altcuiva. Să ne dăruim cu toții dragostei.
Să încercăm să ne înțelegem mai bine unul pe celălalt. Să ajungem la înfăptuirea
iubirii și a facerii de bine cuvântând unul în favoarea celuilalt. Să gândim înlăuntrul
nostru numai cele bune față de Dumnezeu și față de oameni. Astfel postul nostru
va fi desăvârșit și vrednic de cinstire de la Dumnezeu și cererile noastre în
timpul postului vor fi bineprimite.
Deseori
diavolul se luptă ca postul nostru să fie nefolositor punând înăuntrul nostru
egoism, precum a făcut fariseul, care, deși postea și se ruga, a plecat lipsit
de ajutor. Noi, știind că fiecare om mândru este necurat și nu se face primit
de către Domnul și recunoscând că suntem noi înșine datori față de Dumnezeu
pentru multe și mari daruri, să postim și să ne rugăm cu inima zdrobită. Astfel
postul nostru va fi cu adevărat curat și plăcut lui Dumnezeu. Când ținem un
astfel de post duhovnicesc și trupesc și ne rugăm se va stinge focul poftei
trupești. Mânia va fi îmblânzită ca un leu și vom gusta hrana profetică cu
nădejdea bunătăților viitoare, credința și strălucirea duhovnicească biruind cu
harul lui Hristos toată puterea vrăjmașului.
Darurile
postului sunt multe. Fiecare dintre celelalte virtuți curăță și împodobesc fie
sufletul, fie trupul, precum rugăciunea, blândețea, înțelepciunea. Postul și
înfrânarea adorm zburdările trupului. Veștejește turbarea mâniei și a poftei și
face cugetul curat și fără nori, de vreme ce îl izbăvește de aburii care ies
din mulțimea hranei și de greutatea pe care acesta o provoacă. Cu postul și cu
înfrânarea se smerește omul cel din afară și în același timp se reînnoiește cel
dinlăuntru, precum subliniază apostolul Pavel în epistola lui către Corinteni. A
zis cineva „Pântecul gras nu naște minte subțire”. Când pântecul se subțiază
prin post și înfrânare se subțiază cu siguranță și mintea. Îngrădire îndoită
sunt postul și înfrânarea și acela care trăiește cu acestea se bucură de multă
pace. Către acesta, așadar, privind, să ne îndepărtăm de lăcomia pântecului, să
iubim înfrânarea și să îmbrățișăm aceste zile de post. Acesta face trupul să
asculte de suflet și curăță gândurile. Omul aleargă atunci cu dragoste către
Dumnezeu. Apostolul Pavel spune despre sine că de multe ori a petrecut cu
foamete și sete și cu posturi.
Pentru
tine fratele meu, perioada postului nu ține întreaga ta viață. Apusul soarelui
îți îngrădește în fiecare zi postul. Nu este oare postul pentru toți aproape
ușor și după măsura lor în aceste zile pe care le stabilește Biserica? Poate îți
pare rău de trupul tău și te ferești de post cu impresia că îți provoacă
slăbire fizică, dar se întâmplă contrariul. Îndestularea prin firea ei provoacă
dureri în articulații, din hrană provin multe alte boli precum și un sentiment
de îngreunare ce îl învăluie pe om. Postul este dimpotrivă maica sănătății.
Lacomul își disprețuiește trupul și îl face slăbit și bolnăvicios.
Nestăpânirea
este săvârșită de către toate simțurile. Să impunem așadar în toate înfrânarea.
Dacă postești de mâncăruri, fii atent la gândurile tale din adâncul sufletului
tău, la curiozitate și la invidie. Auzul tău să nu primească învinuiri ale
altora și șoptiri rele. Fiindcă răutatea de care te ferești printr-un simț
poate să coboare în suflet prin alt simț. Suntem compuși din suflet și trup.
Postul adevărat este acela care trece prin toate simțurile și curăță și vindecă
toate, pentru că este, fraților, într-adevăr, iubitoare de oameni tămăduirea
sufletului prin post. De aceea, ni l-au rânduit pentru această perioadă
părinții noștri.
Noi,
fraților, predându-vă într-un mod corect toate câte vă scriem, vă vorbim duhovnicește.
În timpul postului atacă fiare sălbatice în chip văzut și nevăzut împotriva
acelora care postesc. În chip văzut atacă dorința de mâncare și de desfătare cu
cele materiale. În chip ascuns atacă slava deșartă, mândria și ipocrizia. Postul
și nestăpânirea sunt potrivnice între ele precum viața și moartea. Postul este
poruncă a vieții și începe de la primul om, de vreme ce a fost dată de la
început de către Dumnezeu lui Adam în Rai, pentru păstrarea vieții și a dumnezeiescului
har, care fusese dat lui de către Dumnezeu. Nestăpânirea este sfat pentru
moartea trupului și a sufletului, care fost dat cu viclenie de către diavolul
lui Adam prin Eva ca să cadă din viață și ca să se înstrăineze de harul
Dumnezeiesc. Dumnezeu nu a creat moartea și nici nu se mulțumește cu pierderea
oamenilor. Cine, așadar, vrea să găsească viață și har de la Dumnezeu? Acesta
să se ferească de nestăpânirea cea purtătoare de moarte, să alerge spre postul
îndumnezeitor și către înfrânare, pentru ca să se reîntoarcă cu bucurie în Rai.
Moise
postind sus pe munte patruzeci de zile, a zburat către înălțimea îndumnezeirii
și a primit tablele cinstirii de Dumnezeu. Poporul evreilor la poalele muntelui
îmbătându-se a căzut în necinstire și a făcut ca idol un vițel în asemănarea
zeului egiptean Apis. Dacă nu ar fi stat Moise mijlocitor către Dumnezeu,
nicidecum nu s-ar fi milostivit Dumnezeu de poporul Său. Deci, dacă avem nevoie
și noi de mila lui Dumnezeu , să nu ne îmbătăm și să nu ne îngreunăm cu multa
săturare, căci acolo este desfrânarea și lipsa de cucernicie. Văzătorul de
Dumnezeu Ilie s-a curățit mai înainte cu post.
Să ne
temem așadar, nu cumva și noi urmând lăcomia, să cădem din binecuvântarea lui
Dumnezeu. Să ne întărim întru post adevărat. Domnul nostru, după ce a luat trup
și S-a făcut om pentru noi, ne-a arătat modul de biruință împotriva diavolului
postind în toate. Astfel a biruit ispita care a mișcat toate împotriva Lu.
ucenicilor Lui le-a spus despre demonul mut și surd: „Acest demon nu iese decât
numai cu rugăciune și post”. Să nu fim purtați de nesăturarea pântecelui, și de
plăcerea gătlejului. Să ne reținem de la mâncare, atât timp cât încă avem
poftă. Să mănânce fiecare din alimentele existente conform cu boala sa, fără să
adauge la cele de nevoie cele de prisos. Să ceară cineva hrana și nu
desfătarea, folosința cu măsură și nu nestăpânirea și abuzul. Scopul pentru
care s-a instituit pentru creștini postul este curățirea sufletului.
Dacă
ai posibilitatea, surplusul hranei tale să se ofere pentru mângâierea celor lipsiți.
De vreme ce tu te hrănești cu înfrânarea pune de-o parte pentru mâine prisosul.
Satură-l pe cel ce flămânzește. Însoțește cu postul rugăciunea stăruitoare. Sfinții
mai mult decât oricine au exersat rugăciunea și postul. Toate membrele și
părțile trupului, când o duc rău prin post, vor striga către Domnul împreună-vorbind
prin rugăciune și atunci cu dreptate acesta va fi mult mai bine primită de
Dumnezeu, răsplătindu-l pe cel care rabdă de bunăvoie osteneala postului[1].
[1] Mitropolia Tesalonicului.
Biserica Mitropolitană a Sfântului Grigorie Palama, Viața în Hristos după Sfântul Grigorie Palama. Fragmente din textele Sfântului
care au fost prezentate în adunările tinerilor din cadrul centrului Spiritual
al Bisericii Mitropolitane sub îndrumarea Arhimandritului Metodie Alexiu doctor
în teologie, Tesalonic, 2017, pp. 101-105.
