Cățelușul

199 Filme Motivaționale Online de Văzut într-o Viață

         

    EXISTĂ filme motivationale care ne ating și schimbă ceva în noi. Care, odată ce le vedem, lasă în noi o bucată din ele. Ne ating, într-un fel greu de explicat.

Am văzut filme care sunt drame de la început până la sfârșit și care m-au influențat mai mult decât altele cu final fericit. Poate pentru că acestea prezintă viața cu toate fețele ei. Alte filme motivaționale inspiră prin biografia unor oameni, prin comedii, prin romantism.

Fiecare probabil căutăm în astfel de filme bucăți care ne lipsesc nouă înșine. Și pe fiecare ne inspiră sau motivează lucruri care sunt diferite, fie că e vorba de drame, de biografii, de comedii.... citiți mai departe aici: https://florinrosoga.ro/filme-motivationale-care-trebuie-vazute/

Film Documentar. Părintele Dometie Manolache - monah mărturisitor și dar...

The Nativity Story (2006) - un film despre Nașterea Domnului

Romanovii, o familie imperială (The Romanovs: An Imperial Family)

Ciprian Porumbescu (Film 1972)

Ultimele cuvinte așa cum reies din film ale medicului Giovani Moscati (azi, Sfânt Catolic)

Dragii mei,

Vă cer iertare dacă nu am fost mereu în stare să vă arăt afecţiunea mea cum aş fi dorit.

Draga mea Nina, nu fii tristă! Pune-ţi în practică tăria!

            Fiecare din noi trebuie să aibă locul său de luptă. Dumnezeu ne-a dat totul și ne va cere socoteală cum i-am folosit darurile.

Nu ştiinţa, ci caritatea a transformat lumea.

Elga, Arcángelo, veţi fi binecuvântaţi dacă vă veţi aminti că înafara corpurilor aveţi în faţă suflete nemuritoare, suflete divine, pe care trebuie să le iubiţi ca pe voi înşivă. Lucraţi cu credinţă, entuziasm, surzi la laude sau critici.Nimic nu e imposibil dacă voi nu credeţi că este.

Giorgio şi Elena,

Prietenii mei, viaţa e o clipă. Onorurile, triumfurile, bogăţiile, ştiinţa...cad, orice încântare a vieţii trece, rămâne doar eterna iubire, cauza fiecărei fapte bune. Iubirea supravieţuieşte în noi, pentru că Iubirea e Dumnezeu. Iubeşte mai presus de toate Adevărul. 

Arată-te cum eşti, fără pretenţii, fără frică, fără griji. Dacă Adevărul îţi aduce persecuţii, acceptă-l. Dacă îţi aduce tortură, suport-o. Şi dacă pentru adevăr trebuie să te sacrifici, să-ţi sacrific viaţa, fii puternic în sacrificiu. Moartea nu e sfârşitul, ci principiul.

Dumnezeul minunilor

Film: Evanghelia după Luca 1979

Film: Insula (Ostrov)

Film: Horea

Film - Patimile lui Hristos

Un film dur: Miracol în celula 7

Un film dur: Miracol în celula 7

            După ce am mai făcut recomandări de filme pe care ar trebui să le urmărim:

·         Două filme „dure”: https://hrabalexandru.blogspot.com/2014/11/doua-filme-dure.html

·         3 filme pentru această perioada Crăciunului: https://hrabalexandru.blogspot.com/2012/12/3-filme-pentru-aceasta-perioada.html

·         Dimineata care nu se va sfârși/ The Very Last Morning: https://hrabalexandru.blogspot.com/2020/03/dimineata-care-nu-se-va-sfarsi-very.html

·         Minunea și Primul Crăciun: https://hrabalexandru.blogspot.com/2018/02/doua-filme-star-wonder.html

Iată că a venit vremea să „vorbesc” despre altul:

Miracol în celula 7

Un film dur. Un film plin de emoție (suspine și lacrimi), care spune povestea lui Memo și a fiicei sale, Ova. Memo are un handicap intelectual.

El, tatăl, este acuzat pentru o crimă pe care nu a săvârșit-o. Soția lui este moartă. Fiica rămâne, după arestarea tatălui cu bunica. În timpul detenției tatălui bunica moare.

Un film care te ține cu sufletul la gură de la primul minut până la ultimul.

Un film cu sacrificiu / jertfă.

Un film la care o să plângi. Da, o să plângi mult.

Este un remake a filmului coreean Miracle in Cell no. 7 din 2013

„Marcellino. O minune de băiețel” - Marcellino pane e vino (film)

       Dacă ți-a plăcut filmul, te rog citește și aici: http://hrabalexandru.blogspot.com/2014/11/marcellino-o-minune-de-baietel-filmele.html și poate îți va plăcea și această poveste: hrabalexandru.blogspot.com/2020/02/copilul-painea-si-hristos.html

Netflix creștin?!

Netflix creștin

            Pentru că sunt în izolare / carantină / în plină criză de Coronavirus am căutat pe internet câteva filme creștine. Și... da... am găsit 3 site-uri pe care le-aș putea numi un Netflix creștin:

https://crossflix.com/- găsim nenumărate filme cu subiect creștin, toate la un abonament de 11 dolari pe lună sau 2 dolari dacă plătim abonamentul pe durata a trei ani.

https://visit.gominno.com/ - este un Netflix creștin cu desene animate și filme pentru copii. Abonamentul este de 7 dolari pe lună.

https://goodchristianmovies.com/ - avem posibilitatea să cumpărăm sau să închiriem filme creștine.

            Când zic filme creștine mă refer la filme care fie sunt cu tematică biblică, fie au idei ce țin de morala creștină.

Sfințirea Apelor de Bobotează (1932)

Două filme (The Star and Wonder)

Pyaar Impossible

Pyaar Impossible

În ultima vreme nu m-am mai uitat la filme. Am văzut la cineva din lista de prieteni de pe FACEBOOK (țara tuturor posibilităților) că a urmărit filmul: „New Year's Eve”. Am vrut să-l văd și eu (dacă tot a avut o reclamă așa de mare), dar nu am apucat să vizionez mai mult de câteva minute. Nu mai contează. O să-l văd eu cumva, cândva.

Și dacă tot a venit vorba de filme vă recomand cu căldură: „Pyaar Impossible”. Nici pe acesta nu l-am văzut decât secvențial. Îi cer scz. că îmi permit să vă dau sfaturi de vizionare a unui film văzut doar pe secvențe și informat despre el din sinopsis-urile lui și din părerile altora. Bine, bine, bine... Este un film indian, o comedie de dragoste. Un film romantic.

De ce l-am ales pentru blog? Pentru că el spune povestea unei iubiri neîmplinite în prima fază. Câți dintre noi nu am fost puși în situația lui Abhay Sharma? Bine poate nu îndrăgostiți de cea mai frumoasă fată din școala, dar de o fată. Gata! Stop!

            Apoi el ne arată dragostea pe care: un soț trebuie să o poare soției sale/un iubit trebuie să o poare iubita lui. Deci un film în legătură cu familia.

            Filmul ne mai arată că trebuie câteodată să ne mărturisim și simțirile noastre. Să avem curaj. Un creștin trebuie să aibă curaj să nu fie laș.

Despre film pe scurt:

Povestea începe cu Abhay Sharma (Uday Chopra), care este îndrăgostit în secret de Alisha Merchant (Priyanka Chopra), o fată cu o imensă priză la băieți și cu o mare popularitate în universitate. După ce el îi salvează viața, ea neștiind lucrul acesta, tatăl ei o transfera de la facultate; timpul trece - mai exact 7 ani; în tot acesta timp se schimbă datele problemei: Abhay continuî sa se gândeascî la Alisha, dar totodatî lucrează și la un soft numit Unify. Alisha e acum o femeie divorțată, cu o fetiță de 7 ani.

Aventura începe când Abhay încearcă un parteneriat cu Siddharth Singh, sperând ca în felul acesta softul lui va fi cunoscut; Singh îi fura softul și se auto-intitulează creatorul softului. În încercarea de a recupera softul Abhay trece numai prin peripeții. Sursa: http://www.cinemagia.ro/filme/pyaar-impossible-475386/.

!Dacă vreți să-l vedeți online se poate găsi foarte ușor!

(Asta pare piraterie, dar nu v-am spus-o eu)

loading..

„Marcellino. O minune de băiețel”

„Marcellino. O minune de băiețel”

Cine-i Marcellino veți citi mai jos. Minunea acestui băiețel constă în faptul că în inocența lui de copil L-a servit pe Mântuitorul Iisus Hristos cu pâine și vin. Romanul/filmul este plin de simboluri religioase: cei 12 frați din mănăstire și cu Marcellino 13 ne duc cu gândul la Mântuitorul Iisus Hristos împreună cu cei 12 Apostoli. Prietenul invizibil a lui Marcellino pe nume Manuel ne duce cu gândul la numele Domnului: Emanuel. Momentul în care Mântuitorul Cel Răstignit coboară de pe cruce și frânge pâinea, iar apoi luând vinul ne duce cu gândul la Cina cea de Taină sau „părăsirea” lui Marcellino de către frați în urma unei „boacăne” făcute de acesta este momentul în care el își găsește liniștea în brațele lui Iisus Hristos. Când suntem părăsiți de toți oamenii să ne amintim că nu suntem părăsiți de Domnul!

Am avut ocazia să-l cunosc pe Marcellino citind cartea părintelui Constantin Necula: http://www.agnos.ro/magazin/product_info.php?products_id=551&osCsid=83dbbb4005da59c450e0c053d123ee82 unde dânsul spune: „Dintre toate cărţile despre copii pe care le-am citit, aceasta ce v-o repovestesc acum mi-a plăcut în chip deosebit. Un copil ca acest Marcellino nu putea lipsi dintre prietenii voştri. Simpatic şi gingaş, bucuros şi când este trist, cred că inima lui poate fi de folos inimii voastre, mereu în căutare de prieteni. Nu, nu-i povestea unui Sfânt, ci a unei posibile căi de întâlnire cu Hristos. M-a uimit modul în care Dumnezeu l-a dăruit pe Marcellino cu vederea lucrurilor ascunse, învăţându-ne că nu trebuie să ajungi bunic pentru ca să te bucuri de Biserică, de Dumnezeu. Cred că pentru voi, dragii mei, acesta este un îndemn să fiţi mereu curaţi cu inima, pentru ca Dumnezeu să se bucure să locuiască în ea. Am văzut şi filmul cu puştiul acesta. Atunci m-am gândit, uitându-mă în ochii înlăcrămaţi ai prietenilor voştri şi ai mei, studenţi la Facultatea de Teologie, ca şi în ochii copiilor mei, că acest personaj de poveste poate fi alternativa falşilor prieteni pe care vi oferă desenele animate, monştrii şi vrăjitoarele cu care vi s-a împuiat capul. Căutaţi la fratele Marcellino. În bucuria soarelui, prin praful câmpului, la marginea lumii descoperă tainele lumii şi ale lui Dumnezeu. Ştiţi ceva mai frumos decât aceasta? Eu nu. Am ales să vă repovestesc cartea, nu doar s-o traduc, pentru că am discutat cu copiii mei de acasă, Costi şi Alexandra, şi unde n-au priceput textul, l-am întors pe gustul lor. La textul original, care trebuie să ştiţi că este în limba spaniolă, am adăugat un text în limba italiană şi scenariul filmului despre care v-am spus. Aşa cred că am crescut pe Marcellino mai cu folos dinaintea voastră. Să nu fiţi supăraţi de finalul cărţii. Frăţiorul acesta minunat, Marcellino, nu este. Voi îmbrăţişaţi pe părinţii voştri, spuneţi-le că-i iubiţi. Au mare nevoie de aceasta…”.

Adevărul este că auzisem despre acest băiețel minune când am lecturat una din conferințe Părintelui în care amintea despre prima ediție a cărții și despre filmul din 1955 pe care l-a vizionat împreună cu studenții teologi. Filmul a fost atâta de bun încât i-a impresionat pe aceștia până la lacrimi, dar iată ce spune un site de specialitate http://www.cinemarx.ro/filme/Marcelino-pan-y-vino-Marcelino-pan-y-vino-51437.html despre acest film: „In Spania secolului al XVIII-lea, 12 calugari franciscani gasesc pe treptele manastirii un bebelus abandonat si, fiind incapabili sa ii gaseasca parintii biologici sau sa il plaseze intr-o familie adoptiva corespunzatoare, decid sa sfideze conventiile religioase si sa il creasca ei insisi pe baiat. Desi calugarii sunt blajini, Marcelino resimte lipsa copiilor de varsta lui, motiv pentru care se furiseaza afara din manastire si cauta compania altor baieti, generand prin sotiile lui un asemenea dezastru in oras incat calugarii sunt amenintati de catre primar cu expulzarea din locasul de cult daca nu remediaza pagubele. Intr-o zi in care patrunde fara acordul calugarilor in podul manastirii, Marcelino observa un Isus din lemn rastignit pe cruce si ii ofera acestuia paine si vin din pranzul lui saracacios. Drept rasplata pentru generozitatea copilului, fiul lui Dumnezeu prinde viata si ii devine acestuia prieten si confident, promitandu-i sa ii indeplineasca o dorinta. Marcelino vrea sa le vada pe mama lui si pe Fecioara Maria, iar Isus Hristos realizeaza un miracol in urma caruia Marcelino este sanctificat”. 

Dar ce fel de film este? „Marcelino, Pan y Vino este un film spaniol realizat de regizorul maghiar Ladislao Vajda în anul 1955. Filmul a fost bazat pe romanul lui José Maria Sanchez Silva” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Marcelino,_Pan_y_Vino).

Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că în anul 2010 a apărut un remake mexican a filmului din 1955 cf. http://www.catholica.ro/2013/02/08/marcelino-pan-y-vino-revine-intr-o-versiune-mexicana/: „Magia unuia dintre cele mai populare filme catolice spaniole ale secolului XX este readusă în actualitate de un remake mexican. “Miracolul lui Marcelino” se bazează pe adaptarea cinematografică din 1955 a povestioarei “Marcelino Pan y Vino” scrisă de Jose Maria Sanchez. Povestea relatează aventurile unui băiat orfan, abandonat ca prunc de mama sa pe treptele unei mănăstiri franciscane.

Filmul original spaniol, regizat de Ladislao Vajda, a fost un succes la festivaluri de film precum cele de la Berlin sau Cannes, copilul actor Pablito Calvo fiind premiat pentru rolul său, Marcelino. Istorioara începe cu un grup de fraţi care găsesc un nou-născut pe treptele săracei lor mănăstiri, devastate de război. Neputând să caute ajutor datorită violenţelor, fraţii se hotărăsc să îl crească chiar ei. Marcelino creşte, şi se ţine de şotii cu fraţii, alături de Enrique, prietenul lui cel mai bun. Când vede legătura strânsă dintre acesta şi mama lui, Marcelino începe să ducă dorul propriei lui mame.

Un atac condus de revoluţionari lasă micul sat unde se afla mănăstirea în pragul dezastrului, iar mama lui Enrique moare. Marcelino, speriat, se retrage în singurul loc unde fraţii îi spuseseră să nu intre: în mansarda mănăstirii. Aici era păstrat un crucifix în mărime naturală, dar Marcelino este încă prea mic să îl recunoască pe Cel Răstignit. Crezând că omului de pe cruce îi este foame, el îi aduce pâine şi vin, şi îi împărtăşeşte dorinţa sa profundă de a-şi cunoaşte mama.

Deşi remake-ul este amplasat în contextul revoluţiei mexicane, producătorul şi scenaristul Mikel Garcia explică faptul că nucleul povestirii, relaţia dintre Marcelino şi Isus, “este acelaşi ca în povestea originală”. “Dacă în versiunea din 1995 era primarul comunist care dorea să ia fraţilor mănăstirea, în noua versiune este un revoluţionar mexican”, explică Garcia. Noul film este distribuit acum şi în limba engleză, pe DVD, iar mai multe detalii se pot afla de pe situl MarcelinoFilm.com”.

Și acum pentru cine are copii nu trebuie să uităm că există și varianta animată a acestui film http://www.cinemagia.ro/filme/marcelino-pan-y-vino-marcelino-pan-y-vino-14927/: „O femeie isi abandoneaza copilul pe treptele unei manastiri. Dupa 6 ani copilul spera ca intr-o zi isi va gasi mama”.
Puteți viziona filmul întreg aici: https://hrabalexandru.blogspot.com/2020/04/marcellino-o-minune-de-baietel.html

 

Două filme „dure”

Două filme „dure”

Siberia, Monamour (Siberia, dragostea mea) - Un film frumos, care îţi arată încă o dată că necunoscute sunt căile Domnului şi că în fiecare din noi sălăşuieşte şi îngerul şi demonul; că fiind puşi în faţa unor situaţii limită acţionăm imprevizibil… Toamnă târzie în Siberia. În taiga, într-un sat pustiu, trăiește un bătrân, pe nume Ivan, împreună cu nepotul său Leshia, în vârstă de 7 ani. O haită de câini sălbatici devorează tot ce e viu în zonă. Unul dintre acești câini este cel mai bun prieten al lui Leshia. Uneori, Yuti, unchiul băiatului, vine să le aducă de mâncare și, odată, întorcându-se înapoi spre locuința lui, este atacat de câini și moare. Ivan și Leshia rămân fără provizii. Într-o zi, băiatul îl surprinde pe Ivan țintind spre câinele pe care îl consideră prietenul său și fuge de acasă. Bătrânul îl va găsi mai târziu pe băiat ascuns într-o fântână secată, însă nu poate să-l scoată singur de-acolo. În această situație, pornește să caute ajutoare, expunându-se și la pericolul pe care îl reprezintă câinii sălbatici.

Regizor: Slava Ross

Scenarist: Slava Ross

Genul: Drama Durata: 102 minute

(Sursa: http://ortodox.md/articole/siberia-monamour-siberia-dragostea-mea-film-rusesc-cu-subtitrare-in-romana/Moldova Ortodoxă)

Lapidarea (The Stoning Of Soraya M.) - (Paula Vezențan) - Lumea arabă încă ne mai uimeşte şi azi prin violenţa şi sălbăticia de care dă dovadă în ultimul secol. Violenţă manifestată atât prin atacuri teroriste, prin războaie civile cât şi prin legea lor islamică denumită sharia, lege la care se ţine foarte mult, dar care nici ea măcar nu e respectată. De la revoluţia din 1979, unele din ţările arabe printre care şi Iranul au adoptat fundamentalismul Islamic, legea islamică. Odată cu instaurarea noului regim, Iranul a devenit aproape o ruină, atât din punct de vedere material cât şi din punct de vedere moral.

Reprezentarea femeilor musulmane în cinema este una destul de recentă, controversată chiar. Femeia musulmană este reprezentată şi ca prostituată sau soţie temporară (Prostitution Behind the Veil) şi rebelă (Persepolis), dar cel mai des este reprezentată ca femeia mereu supusă bărbatului, victimă a societăţii arabe.

Supremaţia bărbatului este vizibilă şi devine lege pentru femeile de acolo. Viaţa unei femei este în mâinile bărbatului de când se naşte până moare. În copilărie, tatăl are dreptul asupra vieţii ei, iar după ce se căsătoreşte viaţa ei este în mâinile soţului ei. Acest lucru ne este demonstrat de numeroasele cazuri de lapidare, biciuire, detenţie şi spânzurare a celor care încalcă legea islamică. Majoritatea victimelor, însă, sunt femei.

Un astfel de exemplu este conturat în controversatul film “The Stoning Of Soraya M”, film care a înfuriat Iranul, autorităţile nefiind de acord cu afişarea acestor execuţii, considerând că aceste lucruri trebuie să rămână în interiorul ţării lor, neacceptând intervenţia occidentului.

Filmul prezintă o poveste reală, şi este bazat pe bestseller-ul cu acelaşi nume al jurnalistului franco-iranian Freidoune Sahebjam, care a publicat cartea în 1994.

Drama are loc în anul 1986, în Iran. Povestea începe când jurnalistului franco–iranian Freidoune Sahebjam i se strică maşina şi merge în cel mai apropiat sat ca să o repare. Atunci, intră în discuţie cu o femeie, Zahra, care insistă să vină la ea până ce îi va fi gata maşina ca sa îi spună povestea nepoatei ei, Soraya. Aceasta îi povesteşte amănunt cu amănunt ceea ce se întâmplase doar cu o zi în urmă. Soraya Manutchehri era soţia lui Ali şi mama a patru copii, doi băieţi şi două fete. Acţiunea începe când soţul Sorayei, Ali, vrea să se căsătorească cu Mehri, în vârstă de 14 ani, fata unui deţinut de la închisoarea unde era el gardian. Ali nu îşi permitea să întreţină două soţii, aşa că de Soraya vroia să divorţeze. În schimbul divorţului, Ali îi lăsa casa, grădina stâncoasă şi cele două fete. Soraya nu vroia să accepte doar atât ci vroia ca Ali să îi plătească şi o sumă lunară pentru fete. Pentru refuzul ei, Soraya primea bătăi şi umiliri zilnice, chiar şi băieţii ei o umileau încurajaţi de tatăl lor care le spunea mereu că această lume este una a bărbaţilor.

Chinul Sorayei părea să ia sfârşit odată cu primirea unei slujbe oferită chiar de mullahul (preotul) şi primarul satului, aprobată şi de soţul ei Ali. Slujba consta în menaj zilnic la casa lui Hashem, a cărui soţie murise şi care avea un băiat retard. Încet, Soraya îşi aduna bănuţii şi, în timp, urma să îi dea divorţul lui Ali. Însă, Ali nu mai avea răbdare. Acesta a trecut la acţiuni drastice şi îşi acuză soţia de adulter. Şantajându-l cu trecutul pe mullah, care a fost un deţinut la închisoarea unde lucra Ali ca şi gardian, a fost uşor să obţină un „martor vrednic”.

Acum având un aliat, Ali şi mullahul satului au mers împreună la „concubinul” Sorayei, Hashem, acesta fiind un om simplu, fără educaţie, pe care l-au forţat să spună „adevărul” despre ceea ce face Soraya mai exact în casa lui. Ameninţat chiar cu moartea de către cei doi, Hashem acceptă să spună ce vor să audă. După ce şi-a adunat martorii, Ali începe să îşi bată soţia în public, alimentându-le astfel furia consătenilor pentru crima soţiei lui. Soraya nu avea idee ce se întâmplă. Primarul (care era cea mai mare autoritate în sat) a fost chemat la faţa locului. Acesta îi cere Sorayei să îşi dovedească nevinovăţia.

Încă o dată, vedem supremaţia bărbatului. Când o femeie îşi acuză soţul de o crimă ea trebuie să îi dovedească vinovăţia iar cand un bărbat îşi acuză soţia, tot ea trebuie să îşi dovedească nevinovăţia. Acuzaţiile curg lanţ, iar Soraya nu mai are nici o şansă în faţa acestor bărbaţi, argumentele ei nefiind luate în seamă.

Primarul împreună cu mullahul, tatăl Sorayei, soţul ei, Ali se întrunesc pentru a decide soarta Sorayei. Sentinţa este moartea prin lapidare. Aceştia trimit o înştiinţare la casa Zahrei, unde era adăpostită Soraya, cum că într-o ora va avea loc execuţia ei prin lapidare.

Lapidarea este pedeapsa maximă pentru adulter. În cadrul acestei execuţii acuzatul este legat de mâini şi pus într-o groapă în genunchi, pe urmă este îngropat până la brâu, apoi bătut cu pietre până la moarte. Pietrele nu trebuie să fie nici prea mari, ca victima să moară repede, dar nici prea mici ca să nu îi provoace durere. Pietrele trebuie să fie potrivite ca execuţia să fie una lentă şi dureroasă.

Soraya este bătută cu pietre până la moarte, chiar şi băieţii ei dau cu pietre în ea. Scena este una foarte bine realizată, foarte reală, foarte şocantă şi surprinde foarte bine acest fel de execuţie barbară. Mătuşii ei, Zahra nu îi este îngăduit nici măcar să o îngroape, ea ducând trupul neînsufleţit al nepoatei ei pe malul râului. În dimineaţa următoare a cules de pe malul râului ceea ce câinii au lăsat din ea şi a îngropat ultimele rămăşiţe din ceea ce a fost ieri Soraya.

Jurnalistul a fost foarte mişcat de această poveste, a avut şi dificultăţi la părăsirea satului, mullahul şi primarul încercând să îl oprească când au aflat ce ştie jurnalistul.

Astfel de comploturi şi execuţii mai au loc şi azi, chiar dacă suntem în secolul XXI. În lumea arabă, în „lumea bărbaţilor”, cuvântul femeie înseamnă un obiect, nu o fiinţă.

Viaţa acestora înseamnă prea puţin pentru comunitatea în care trăiesc ca să aibă parte de drepturi sau respect.

Din păcate se aud doar ecourile acestor femei, dar răspunsurile nu se întorc. (Sursa: http://blogdeseminar.wordpress.com/2011/12/07/lapidarea-the-stoning-of-soraya-m/)

 Filme se pot viziona aici: Siberia - dragostea mea

                                          Lapidarea(The Stoning Of Soraya M.)