Faceți căutări pe acest blog

duminică, 26 noiembrie 2023

Despre oamenii din viața mea (I)

 


Comunitatea catolică din Satchinez a sărbătorit în 15.10.2022 200 de ani de la sfințirea bisericii, dar și pe Sfânta protectoare: Tereza de Ávila . Catolicii numesc acest eveniment: Kerwei - serbarea hramului Bisericii. Ruga (pentru bănățeni). Evenimentul a fost deosebit, pentru că după 36 de ani s-au reluat și tradițiile legate de hramul bisericii. În imagine, alături de oficialități apar fostul episcop catolic de Timișoara, PS Martin Roos (originar din Satchinez), PS László BÖCSKEI, episcop de Oradea, actualul preot ortodox din Satchinez, dar și oameni care au contribuit la formarea mea: familia Rusandu: Alexandru și Silvia (în centrul imaginii). Părintele Alexandru, un om de mare cultură, m-a primit în altar, mi-a explicat tot ce are legătură cu biserica, a fost alături de mine în momentele când am avut nevoie de ajutorul dânsului, dar a avut grijă să mă țină și în duhul cărții, așa cum spunea cu privire la tot ceea ce ținea de cultură. Nu era duminică să nu îmi pună o întrebare legată de evanghelia din respectiva duminică sau de evenimentul sărbătorit în calendar. Țin minte și acum: avea un exemplar din N.T. tot adnotat pe margini, iar alături un dosar cu articole din ziar, note din cărți, note personale legate de temele omiletice. Avea un mare interes și pentru istorie și geografie. Iar doamna profesoară Silvia 8 ani de zile mi-a călăuzit pașii în școală, făcându-mă să iubesc tot ce ține de religie. Mi-ar fi plăcut să-l văd și pe fostul paroh catolic de Satchinez: Andreas Reinholz, căruia îi sunt recunoscător pentru pelerinajele de la Radna (Copil fiind mai „dădeam o fugă” și în pelerinajele catolice ) Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți care au organizat acest eveniment cu ani îndelungați, pace și sănătate!

Recital de colinde - Ștefan Hrușcă

sâmbătă, 25 noiembrie 2023

Părintele Teofil Părăian - Despre viața duhovnicească în lumina Sfintei Scripturi

Cum putem aplica porunca iubirii în viața noastră - Sfaturi de la Părint...

marți, 21 noiembrie 2023

Despre filmul: Unde ești Adame?

 




Unde ești Adame?

„Mântuirea să obține prin acceptarea criticilor/jignirilor fără să te tulburi venite de la cei jurul tău”.

„Am făcut două greșeli: 1. Am acceptat preoția 2. Am acceptat să fiu stareț” .

„Am grijă de câini și pisici, pentru că aceștia tot timpul mi-au spus bună dimineața”.

Părintele Grigorie, Starețul Mănăstirii Dohiariu, (Citările din memorie).

Un film despre viața fiecăruia dintre noi.

Un aspect de reținut l-am aflat la final. Părintele Grigorie, Starețul Mănăstirii Dohiariu (cel care apare în film) alege la finalul vieții ca înmormântarea lui să se facă în grabă, fără fast și fără să fie anunțați ceilalți stareți. În altă parte a creștinătății, Henri J. M. Nouwen despre care putem spune că a fost pe cele mai înalte culmi în lumea academică alege spre finalul vieții să părăsească lumea academică și să se retragă într-un azil de persoane cu handicap mintal. Aici își va găsi liniștea. Ce au în comun cei doi? Nu au fugit după publicitate. Noi fugim, de cele mai multe ori, să ni se facă publicitate, să fim remarcați, să fim cei mai tari, să fim în față, să fim pe prima pagină a ziarelor. Goana după avere și onoruri sau rețete de falsă fericire. Parcă nu dorim luminarea psihică și bogăția spirituală, care se nasc din cunoașterea propriilor calități. Trăim într-o mare impostură și față de noi și față de Dumnezeu, pentru că vrem doar vandabilitate, profitul acum și aici... Îmi rămâne în minte întrebarea: „Ce au găsit acești oameni în simplitate și alături de cei simpli?!”.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Totalul afișărilor de pagină