Credința

 

Credința

 

            Pământurile erau arse și crăpate din lipsă de ploaie. Frunzele palide și îngălbenite de-abia că se mai țineau pe crengi. Iarba de pe pajiști se ofilise. Oamenii erau încordați și nervoși, cercetând cerul de cristal de culoarea albastrului de cobalt.

            Săptămânile se înșirau una după alta tot mai fierbinți și de luni de zile nu mai căzuse nici o ploaie adevărată.

            Preotul organiză în piața din fața bisericii o oră specială de rugăciune pentru a implora ploaie de la Dumnezeu.

La ora stabilită piața era plină de lume îngrijorată, dar plină de încredere.

Mulți aduseră cu ei obiecte care dădeau mărturie despre credința lor. Parohul privea cu

Admirație Bibliile, crucile, rozariile.

            Nu reușea însă să-și dezlipească privirile de la o fetiță așezată cuminte în primul rând.

            Pe genunchi avea o umbrelă roșie.

A te ruga înseamnă să ceri ploaia, a crede înseamnă să-ți iei umbrela[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Viața e tot ce avem (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Dominica Goția, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 69-70.

Pașii Pelerinului. Mănăstirea Timișeni, jud. Timiș (08 05 2022)

Filmare realizata la sărbătoarea „Sfintei Treimi” - Parohia Ortodoxă Variaș

Ceva ce nu este de vânzare

 

 

Ceva ce nu este de vânzare

 

            O tânără pereche de soți intră în cel mai frumos magazin de jucării din oraș. Bărbatul și femeia priviră îndelung la jucăriile colorate așezate pe rafturi, la cele atârnate de plafon și la cele îngrămădite la întâmplate parcă pe băncuțe. Erau acolo păpuși care plângeau și râdeau, tot felul de jocuri electronice, bucătării în miniatură unde se puteau face prăjituri și pizza.

            Nu reușeau să se hotărască. Atunci se apropie de ei o vânzătoare tare amabilă.

-          Știți, începu să-i zică femeia, avem o fetiță mică, dar noi suntem mai toată ziua plecați de acasă, uneori chiar și seara.

-          Fetița noastră nu prea este veselă, continuă bărbatul.

-          Am dori să-i cumpărăm ceva care să o facă fericită. Reluă femeia, și atunci când noi nu suntem acasă... Ceva care să o bucure când este singură.

-          Îmi pare rău, zise zâmbind cu amabilitate vânzătoarea. Noi aici nu vindem părinți.

Faptul de a hotărî să avem un copil înseamnă a contracta față de el cea mai înaltă datorie din câte pot exista pe lume. Toți micuții vin la noi cu un bilet de chemare la viață și ne spun:

-          M-ați chemat și iată-mă. Ce îmi dați acum?

Astfel începe îndatorirea educativă.

Un băiat de cincisprezece ani vede așa acest lucru:

Voiam lapte

Și am primit biberonul,

Îmi doream aproape părinții

Și am căpătat o jucărioară,

Voiam să le vorbesc

Și mi-au dat un televizor,

Doream să învăț

Și mi-au cumpărat caiete

Voiam să gândesc

Și am primit cunoștințe,

Doream o perspectivă globală asupra lucrurilor

Și am dobândit câte o biată idee,

Voiam să fiu liber

Și m-au învățat disciplina,

Îmi doream iubire

Și mi-au făcut morală,

Voiam o profesie

Și am dobândit un loc de muncă,

Doream fericire

Și am primit bani,

Voiam libertate

Și am căpătat o mașină,

Doream să aflu sensul lucrurilor

Și am intrat pe făgașul carierei,

Voiam speranță

Și mi s-a dat doar milă,

Voiam să trăiesc....[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Trandafirul de mare preț (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Simona Ștefana Zetea, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 40-42.

Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou pentru luminarea minții

 

Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou

pentru luminarea minții

 

Sfinte Părinte Efrem, viețuind tu pe acest pământ, ai voit să urmezi desăvârșit Mântuitorului Hristos și ai lepădat toate cele ale lumii, luând chipul monahicesc. Viața ta călugărească e izvodită întru multe osteneli și nevoințe lăuntrice, cele mai multe fiind necunoscute chiar și viețuitorilor din mănăstirea ta, căci ai iubit a-ți ascunde viața în Dumnezeu și a nu săvârși ceva pentru slava deșartă. Fiind un rugător al rugăciunii lui Iisus, te-ai sfințit prin purtarea în inimă a numelui Fiului lui Dumnezeu; pentru aceasta, în taina chiliei și mai apoi în peștera sihăstrească, adeseori ai fost cuprins de dumnezeiasca lumină. Cele de care te-ai împărtășit atunci sunt peste măsura și puterea noastră de înțelegere, căci sunt mai presus de cugetarea pământească și trupească. Dar lumina dumnezeiască pe care o purtai în adâncul sufletului s-a tăcut cunoscută tuturor din tăria și bărbăția  duhovnicească prin care ai înfrânt caznele călăilor tăi, biruind desăvârșit prin moartea martirică. Nu puteau ei pricepe nicidecum ceea ce se petrece sub ochii lor: îți omorau trupul, dar sufletul tău era veșnic biruitor cu Hristos; ți-au vărsat sângele pe pământ, iar Dumnezeu revarsă peste veacuri mulțime de minuni prin tine; ți-au ciopârțit trupul spre a-și aduce la plinătate batjocura, iar astăzi zecii de mii de oamenii aleargă să se închine sfintelor tale moaște; întru tine se află sălășluirea Mântuitorului Hristos cu a Sa lumină, întru ei se afla stăpânitorul cel cumplit al lumii dimpreună cu bezna iadului. Nu găsim cuvinte spre a ne bucura și a-ți aduce cinstea cuvenită, dar, după a noastră putere și înțelegere, te rugăm să luminezi și sufletele noastre cu dragostea Domnului Hristos, ca, pecetluindu-ni-se inimile întru ea, să punem temelie nouă a vieții, dobândind minte trează și veghetoare, întru care să deosebim duhurile gândurilor noastre. Și fie ca, astfel luminați, să purcedem și noi întru împlinirea poruncilor Sfintei Evanghelii, în care sălășluiește puterea Fiului Tatălui și care pot să facă lucrătoare Împărăția lui Dumnezeu care se află înăuntrul nostru. Îți mulțumim, Sfinte Efrem, pentru tot ajutorul și dragostea ce le-am primit și le primim de la tine și te rugăm ca tu însuți să ne înveți să le săvârșim pe cele care ne pot curăța și a aduce înaintea străluminatei frumuseți și bunătăți a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin[1].

---

[1] Sfântul Efrem cel Nou luminătorul celor care învață sau au de trecut examene ori încercări. Mărturii și rugăciuni de folos, ed. Sophia, București, 2015, pp. 105-106.

Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou pentru a putea învăța

 

Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou

pentru a putea învăța

 

            Preablândule Părinte Efrem, venim acum la tine nădăjduind în grabnica ta milostivire, fiind încredințați, că nu ne vei trecu cu vederea și ne vei ieși în întâmpinare spre a ne lumina mintea și a ne întări voința. Tu ai trecu din lumea aceasta pământească acum cinci veacuri, dar, fiind pururea viu în Dumnezeu, nu încetezi să ne veghezi și neîncetat ne porți de grijă. Știm că, prin puterea și darul Preasfântului Duh, cunoștința ta e îndumnezeită și nimic din cete omenești și pământești nu-ți este străin sau necunoscut, ci pe toate le scrutezi cu ochiul tău străvăzător. De aceea, te rugăm ajută-ne să pătrundem și să pricepem toate cunoștințele care ne sunt de trebuință în viață, ca, dobândind spor și hărnicie și trecând cu bine peste examenele și încercările ce ne stau înainte, să le săvârșim pe toate spre împlinire și pace lăuntrică. Încă luminează-ne cu strălucirea dumnezeiască a Evangheliei, ca, îmbrățișând sufletul nostru raza sfintelor cuvinte ale Fiului lui Dumnezeu, să se făurească și în noi înșine înnoirea duhului și a vieții, prin care să ne învrednicim a gusta și din bucuria sălășluirii în inima omului a Preasfintei, și de viață făcătoarei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin[1].

---

[1] Sfântul
Efrem cel Nou luminătorul celor care învață sau au de trecut examene ori încercări. Mărturii și rugăciuni de folos, ed. Sophia, București, 2015, p. 99.

A spune, a nu spune - cuvinte pentru adolescenți/părinți

 

A spune, a nu spune

 

            27 de lucruri pe care nu trebuie să le spuneți persoanei iubite:

            „Ți-am spune eu: ești la fel ca mama ta; ești mereu prost dispus; vorbești prostii; e vina ta; ce nu-ți convine? Singurul lucru pe care știi să-l faci este să te plângi; orice aș face nu-ți convine; de ce nu mă asculți niciodată? Încearcă să fii mai responsabil; la ce te gândești? Ești imposibil! Nu știu zău de ce te-am luat; pot vorbi cu tine până mi se uscă gura și tot degeaba; fac ceea ce vreau; dacă nu-ți convine, poți pleca oricând vrei; nu faci nimic cum trebuie; ce tâmpenie!; singurul lucru pe care-l știi face este să te gândești la tine; dacă m-ai iubi cu adevărat ai face-o; ești un copil; mereu îți schimbi părerea, la asta ești foarte bun!; ai nevoie de calmante; ai vreo problemă? Nu te pot înțelege; trebuie să ai întotdeauna dreptate?”

            37 sunt lucrurile de spus persoanei iubite:

            „Ai făcut o treabă minunată! Ești extraordinar! A fost foarte frumos! Arăți nemaipomenit astăzi! Mi-ar lipsi ceva fără tine; apreciez mult tot ce ai făcut în toți acești ani pentru mine; ești lucrul cel mai important pentru mine, mai mult decât copiii, decât cariera, decât prietenii, decât toate; sunt fericită că te-am luat de soț; ești cel mai bun prieten pe care îl am;

            Dacă ar trebui să mă întorc în urmă, m-aș căsători din nou cu tine; azi am nevoie să stau cu tine; mi-ai lipsit! Azi nu reușeam să mi te scot din minte; ce frumos e să mă trezesc lângă tine!; Te voi iubi întotdeauna!; Îmi place să să-ți văd ochii luminându-se când zâmbești; ce de obicei, azi arăți foarte bine; am încredere în tine; întotdeauna mă pot baza pe tine! Mă faci să mă simt bine! Sunt atât de mândru să fiu alături de tine! Îmi pare rău! Am greșit! Ce ți-ar cădea bine? Ce planuri ai? Glasul tău mă liniștește; ești atât de deosebit; nu mi-as putea închipui viața fără tine, aș vrea să fiu mai bun cu tine; ce pot face pentru a te ajuta? Azi m-am rugat pentru tine; fiecare clipă alături de tine este prețioasă; mulțumesc pentru iubirea ta; mulțumesc că mă accepți așa cum sunt; mulțumesc că-mi ești alături; faci ca fiecare zi să fie mai frumoasă”[1].

---

[1]  Bruno Ferrero, Viața e tot ce avem (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba italiană de: Dominica Goția, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 86-88.