Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 19 februarie 2020

Zidul și parcul!

 



Zidul și parcul!

 

 

            Povestea următoare este despre doi bărbați grav bolnavi, imobilizați la pat împărțind aceeași cameră de spital. Unuia dintre ei i se permitea să stea așezat în fiecare zi câte o oră pentru a facilita drenarea fluidului din plămâni. Patul său era poziționat în dreptul singurei ferește din cameră.

Celălalt bărbat era imobilizat în poziție culcată și îi era inaccesibilă ipotetica priveliște pe care o oferea unica fereastră.

Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Și vorbeau la nesfârșit: despre soțiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar și despre locurile în care își petreceau vacanțele. În fiecare după-amiază, cel căruia i se permitea să stea așezat, îi descria celuilalt ceea ce vedea afară.

Omul care nu putea privi pe fereastră ajunsese să trăiască pentru ora aceea din zi când i se descria amănunțit ceea ce se întâmpla în afara spitalului. Perspectiva sa se lărgea și căpăta substanță datorită acestei descrieri. Fereastra pare-se că dădea spre un parc cu un minunat lac. O mulțime de rațe sălbatice și lebede își găsiseră cămin în acel lac, iar copiii se jucau lansând în apă bărci în miniatură. Îndrăgostiții se plimbau îmbrățișați admirând florile în toate culorile curcubeului ce creșteau din belșug în parc. Copacii seculari mărgineau aleile, iar pe cer se profilau clădirile orașului ce se vedea în depărtare.

Omul de la fereastră povestea cu o voce domoală și cu detalii minuțios alese tot ce parcul îi dezvăluia. Celălalt se lăsa purtat de poveste închizând ochii și imaginându-și toate scenele. Într-o după-amiază călduță omul de la fereastră povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Deși bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reușea să își imagineze clovnii, carele alegorice, caii împodobiți și mașinile decorate de sărbătoare.

Zilele treceau, iar omul ce nu putea privi pe fereastră începu să fie invidios pe șansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastră de a-i descrie în detaliu ce se întâmpla afară, dar și-ar fi dorit să fie el cel care putea admira priveliștea. Începuse să-și antipatizeze colegul de cameră și, în cele din urmă, ajunsese să-și dorească cu disperare să fel așezat în locul aceluia.

Într-o dimineață, infirmiera ce îi avea în grijă constantă că bolnavul de la fereastră murise liniștit în somn. Cu tristețe, cheamă asistenții să ia trupul neînsuflețit.

Curând după aceea, bolnavul ce tânjea după patul de lângă geam întrebă dacă nu poate fi mutat în locul pe care și-l dorise atât. Infirmiera îl transferă imediat și se asigură că stă confortabil apoi îl lăsă singur. Încet și cu mare greutate bolnavul nostru reuși se să proptească într-un cot și să încerce să arunce o primă privire afară. În sfârșit, se putea bucura nemijlocit de priveliștea de afară!

Se căzni să se întoarcă și privi pe fereastră. În locul parcului nu era decât un zid gol! Sună infirmiera și o întreabă: „Cum se face că omul acela, colegul meu de cameră, vedea un parc și un lac și îmi descria totul atât de fidel? Cum putea să îmi spună despre frumusețe și dragoste când, de fapt, el nu putea vedea decât un zid vechi de cărămidă?”

Sora îi răspunse surprinsă: „Vai! Nu știai că bietul tău coleg de cameră era orb? Nu putea vedea nici măcar zidul darămite altceva”. Apoi adăugă tristă: „Poate vroia doar să te încurajeze”[1].



[1] Pr. Lect. Univ. dr. Ovidiu Panaite, Prin joc spre viață, Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, pp. 267-268

joi, 26 decembrie 2019

Grota Laptelui (Betleem)

Grota Laptelui (Betleem)[i]


            În partea de sus-est a Bisericii Nașterii Domnului, la o distanță de 300 m se află un locaș romano-catolic al franciscanilor, ridicat în 1827. Biserica este construită într-un subsol, iar pereții acesteia sunt nefinisați, bolta fiind alcătuită dintr-o stâncă ce cuprinde întreaga peșteră, influențând înălțimea locașului, care diferă dintr-un capăt în celălalt. La intrarea sunt două statui ale lui David și Ilie, iar după primele trei trepte, pe partea stângă este o masă de altar, deasupra căreia se află o icoană a Dreptului Iosif cu Fecioara Maria și Pruncul, în momentul plecării în Egipt. În partea dreaptă a grotei se află băncile pe care șed credincioșii romano-catolici la slujbe, iar în stânga, în partea de jos, se află o icoană a Maicii Domnului care alăptează.
            Pereții au căpătat o coloare albă, care conform unei tradiții vechi, la fuga în Egipt, după ce Iosif primește poruncă de la înger, se spune că au căzut câteva picături de la sânul Sfintei Fecioare, care alăpta Pruncul, iar piatra grotei din roșie a devenit albă.

















[i] Diac. Dr. Andrei-Mihai Zaieț, Ghidul pelerinilor în Țara Sfântă, Peninsula Sinai și Iordania, ed. Basilica a Patriarhiei Române, București, 2016,  pp. 135-136.

Felicia Costa și Grupul din Carani (Colinde, Satchinez, 2019)

vineri, 6 decembrie 2019

Satul Satchinez - Izvor de personalități culturale și religioase




Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri,
care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu;
priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).

Istoric:
o        Denumirea satului Satchinez provine de la cuvântul cneaz „conducător al unui cnezat; șef al unui sat liber. titlu purtat de conducătorul unei formațiuni statale feudale”;
o        Bănățenii au pronunţat cuvântul cneaz sub forma sa dialectală „chinez” de unde şi denumirea localităţii;
o        De asemenea, există o legendă care spune că satul ar fi fost fondat de Pavel Chinezu și de aici i s-ar trage numele;
o        3700–2700/2500 î.Hr. – primele urme ale existenței unei comunități pe teritoriul comunei, datează din perioada eneolitică (au fost găsite topoare perforate din piatră sau aramă, simple sau cu brațe duble, securi de aramă cu gaură pentru coadă, topoare cu lama îngustă și muchie în formă de disc, cu două braţe cu buzele tăioase, plasate cruciş una faţă de cealaltă și valvele de piatră pentru confecționarea lor);
o        1230 – apare menţionat cu numele „Kenaz”;
o        1332 – apare sub denumirea Kenes şi aparţinea de Cenad, pe listele de dijmă papale;
o        cca. 1432 – se naște în localitate Pavel Chinezu.
Așezare geografică
o   Satul Satchinez este reședința comunei Satchinez din care fac parte satele Bărăteaz și Hodoni;
o   Localitatea se situează în zona central - nordică a judeţului Timiş;
o   Localitatea Satchinez se află la o distanță de:
ü  25 km de municipiul Timișoara (pe drumul județean DJ693 Biled-Orţişoara);
ü  50 km de orașul Sânnicolau Mare;
ü  50 km de orașul Arad.
Personalități marcante
Pavel Chinezu (1432 – 1494)
A luptat împotriva expansiunii Imperiului Otoman.  Se spune că nu a pierdut nici o bătălie.
o        1432 – se naște în Satchinez, ca fiu de morar;
o        1448 – este numit general;
o        1478 – numit comite de Timiș de Matei Corvin;
o        octombrie 1479 – se remarcă printr-o memorabilă victorie la Orăștie, pe o ploaie teribilă, pe locul numit Câmpul Pâinii,  aduce „victoria ardelenilor împotriva beilor otomani de pe Dunăre, unde rămân morți 30000 de turci din 40000”;
o        1482 – o altă bătălie memorabilă împotriva otomanilor, obținută pe Câmpia Becicherecului;
o        24 noiembrie 1494 - moare în urma bătăliei de la Smeredevo (Serbia);
o        Este înmormântat în Biserica ctitorită de el Nagyvaszony (Ungaria).
Vincențiu (Vichentie) Babeș (1821 – 1907)
A făcut campanie pentru o ortodoxie românească, ca aceasta să fie independentă de ierarhii sârbi, susținând eforturile mitropolitului Sibiului, Andrei Șaguna pentru reorganizarea Mitropoliei Transilvaniei.
o        1821 – se naște în satul Hodoni (la 5 km de satul Satchinez), viitorul avocat, profesor, publicist și om politic, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania, tatăl savantului - medic Victor Babeș.;
o        1860 – elaborează broșura Chestiunea limbilor și naționalităților din Austria scrisă de către un român;
o        1866 – la Viena, a înființat alături de frații bănățeni Alexandru și Andrei Mocioni , ziarul „Albina” pentru emancipare românilor;
o        1907 – se stinge din viață la Budapesta;
o        1936 – reînhumat la Hodoni, în curtea bisericii;
o        1938 – reînhumat în naosul bisericii din Hodoni.
A fost:
Ø   unul dintre fondatorii Partidului Național Român din Transilvania;
Ø  unul din membrii fondatori ai Academiei Române;
Ø  a scris o istorie bisericească, rămasă în manuscris.
Emanuil Ungureanu (Ungurianu) (1845 – 1929)
Important militant pentru unirea  Transilvaniei și Banatului cu România.
o        21 decembrie 1845 – se naște la Satchinez;
o        1898 - Emanuil Ungureanu a înfiinţat mai multe filiale ale societăţii  Astra”, începând cu cea din Timişoara;
o        1912 – a înfiinţat Fundaţia „E. Ungureanu” pentru ajutorarea unor instituţii culturale din Ardeal şi Banat, care dispunea de un fond de 500 de mii de coroane de aur
o        1929 – a încetat din viaţă şi a fost înmormântat în cimitirul din Calea Lipovei, Timișoara.
o        A sprijinit înfiinţarea unor bănci precum „Timişeana”, „Lipovana”, „Luceafărul” sau „Protectorul” pentru creditarea meseriaşilor.
Ø    A lăsat prin testament: ¼ din avere pentru construirea bisericii ortodoxe din Iosefin („Catedrala Mică”), alt ¼ pentru construirea bisericii ortodoxe din Cetate (actuala Catedrală Mitropolitană), iar ½ Casei de Educație Națională;
Ø    Avocat, senator, patriot, luptătorul, biruitor, şi, nu în ultimul rând, omul credincios până la moarte, lui Dumnezeu, Bisericii neamului romanesc, dar mai ales Bisericii și Banatului său natal.
Preotul Profesor Dr. Aurel Crăciunescu (1877 - 1943)
Important militant pentru unificarea bisericilor ortodoxe din provinciile surori ale României.
o        1877 – se naște în Satchinez;
o        1901 - 1903 – are diferite funcţii în administraţia bisericească la Arad;
o        1906 – hirotonit preot;
o        1903 - 1929 – este profesor la Institutul teologic din Sibiu;
o        1916 - 1918 – mobilizat ca preot militar;
o        1918 – protopop;
o        1 decembrie 1918 - la Alba Iulia, pe Câmpul lui Horea, ca reprezentant al Seminarului Andreian din Sibiu;
o        1929 - 1943 – consilier patriarhal;
o        ianuarie 1919 – apelul pentru organizarea unui congres al preoților din Transilvania, pentru unificarea bisericilor ortodoxe din provinciile surori ale României. Munca lui a fost continuată de preotul Gheorghe Maior;
o        1931 – secretar general în Ministerul Cultelor;
o        1943 – se stinge din această viață.
      A scris numeroase articole de interes pedagogic, recenzii, predici și studii, publicându-le în diferite publicații, dintre care numim:
Ø   Revista Teologică (Sibiu),
Ø   Revista Tinerimii Române (București),
Ø   Telegraful Român,
Ø   Anuarele Institutului Biblic Teologic din Sibiu (Sibiu).
Iată și câteva dintre titlurile studiilor sale:
      „Religiunea, originea și necesitatea creșterii religioase” în Anuarul XXI, Inst. Teologic-pedagogic, 1904/1905;
      „Critica biblică mai înaltă” în Revista Teologică 1/1907, nr. 9-10,
      „Mitropolitul Andrei și Sfânta Scriptură” în Revista Teologică 3/1909, nr. 9-10,
      „Predică pentru a doua zi de Paști” în Revista Teologică 3/1909, nr. 9-10,
      „Disertație la Centenarul Seminarului Andreian” în Anuarul XXVIII/1909, nr. 9-10.
Episcopul Romano – Catolic Martin Roos (1942)
o        1942 – se naște în Satchinez;
o        1957-1961 – elev la Şcoala de Cantori din Alba Iulia;
o        1961 – începe studiile teologice la Institutul Teologic romano-catolic din Alba Iulia;
o        3 iulie 1971 –  hirotonit preot pentru Dieceza de Rottenburg;
o        24 iunie 1999 – Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Martin Roos în funcţia de episcop diecezan de Timişoara;
o        28 august 1999 – consacrat episcop.
            S-a ocupat de formarea permanentă a clerului prin cursuri și practică directă pentru preoți în cadrul așa-numitelor „Săptămâni de Sabbat”;
Sub păstorirea lui își desfășurau activitățile sociale și caritative:
ü    Federația „Caritas” (constituită din cele opt asociații omonime din Arad, Lipova, Reșița, Caransebeș, Lugoj, Orșova, Ciacova și Timișoara);
ü    12 centre de îngrijire medicală;
ü    case de copii de tip familial;
ü    cantine sociale pentru bătrâni și familii defavorizate;
ü    azilul de bătrâni de la Ciacova;
ü    azilul de noapte pentru persoane fără adăpost din Timișoara;
ü    cantine sociale pentru copii, staționar de zi pentru copii cu handicap.
Alte Personalități
·         Dumitru Chepețan (1929 - 2014) – cântăreț de folclor;
·         Josef Jochum (1930 - 2017) – solist vocal, autor, compozitor;
·         Ioan Cărmăzan  (1948) – regizor;
·         Bogdan Varvari (1981) – poet;
·         Vasile Gain (1912) – fotbalist;
·         Radu și Ilie Vincu – cântăreți de folclor.
Deportarea în Bărăgan
În noaptea de Rusalii a anului 1951, 17-18 iunie, 58 de familii cu 222 de membrii încărcați în 26 de vagoane au fost deportate - în Bărăgan.
Obiective de vizitat
o        Rezervația ornitologică Mlaștinile Satchinez - a fost descoperită în 1936 de ornitologul Dionisie Linția;
o        Conacul Manaszy-Barco (Hodoni)- construit în 1840, de familia de  baroni cu același nume;
o        Rezervația arheologică „La Picioroane”.
Concluzii
Localitatea Satchinez, din județul Timiș este un izvor de istorie națională, cu particularități și atracții turistice precum Rezervația ornitologică „Mlaștinile Satchinez”, Conacul „Manaszy-Barco” (Hodoni) și Rezervația arheologică „La Picioroane”.
Din acest mic colț de sat, provin personalități care au militat și contribuit la unificarea și dezvoltarea țării noastre, dar și la dezvoltarea caracterului religios al zonei și chiar al întregii Românii, din cele mai vechi timpuri, precum Pavel Chinezu, Vincențiu (Vichentie) Babeș, Emanuil Ungureanu, Preotul Profesor Dr. Aurel Crăciunescu, etc.
Este vitală schimbarea mentalității noii generații, cu privire la importanța comunității rurale, dar și a istoriei locul de unde provin, prin cunoașterea strămoșilor și a misiunii lor pentru popor și ce realizări au dobândit aceștia pentru noi, românii de pretutindeni.
Orice persoană, de oriunde ar fi, dacă are un vis, îl poate împlini, dacă va munci pentru realizarea acestuia asemenea înaintașilor prezentați în această succintă lucrare.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Totalul afișărilor de pagină