Sfântul Ignatie Teoforul despre Mântuitorul
Iisus Hristos
„Stăpânitorul
veacului acestuia[1]
n-a cunoscut Fecioria Mariei[2], nașterea
lui Hristos din ea și moartea Domnului. Trei taine răsunătoare care s-au
săvârșit în tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor? O stea a
strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă și
noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele și luna, horă
făceau în jurul stelei, care covârșea cu lumina ei pe toate. Și tulburare a fost.
De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele? Atunci orice
magie s-a nimicit și orice legătură a răutății a pierit; neștiința s-a risipit;
iar vechea împărăție a căzut, când Dumnezeu s-a arătat în trup omenesc spre înnoirea
vieții veșnice[3].
A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu și prin acesta toate se puneau
în mișcare, pentru că se pregătea nimicirea morții”[4].
„Fiți surzi, dar când cineva vă
vorbește altceva decât de Hristos, Cel din neamul lui David, Cel din Maria,
Care cu adevărat s-a născut, a mâncat și a băut, Care cu adevărat a fost
prigonit pe timpul lui Pilat din Pont, Care cu adevărat a fost răstignit și a
înviat în văzul celor cerești, al celor pământești și al celor dedesubt; Care
cu adevărat a înviat din morți, înviindu-L e El Tatăl Lui; după asemănare,
Tatăl lui ne va înviat în Hristos Iisus și pe noi, care credem în El fără de Care
nu avem viața adevărată”[5].
„Slăvesc pe Iisus Hristos Dumnezeu,
Care v-a înțelepțit așa. Am înțeles că ați ajuns desăvârșiți în neclintita
credință, ca și cum ați fi pironiți, cu trupul și cu sufletul, în crucea
Domnului Iisus Hristos și întăriți în dragoste, în sângele lui Hristos, plini
de credință în Domnul nostru, Care cu adevărat este «din neamul lui David după trup»[6], dar Fiu
al lui Dumnezeu după voința și puterea lui Dumnezeu, născut cu adevărat din
Fecioară, botezat de Ioan, «ca să se
împlinească de El toată dreptatea»[7]. Pe timpul
lui Pilat din Pont și al lui Irod a fost pironit cu adevărat pentru noi cu trupul,
din al cărui fruct suntem noi, din patima Lui cea de Dumnezeu fericită; «ca să ridice semn»[8] în veci
prin înviere pentru a adunat pe sfinții și credincioșii Lui, fie din iudei, fie
din păgâni, într-un singur trup al Bisericii Lui.
El a pătimit toate acestea că să ne
mântuim. A pătimit cu adevărat și a înviat cu adevărat, nu cum spun unii
necredincioși, că a pătimit în aparență, ei existând în aparență, și, precum gândesc,
așa li se va întâmpla, că sunt fantome și draci.
Eu Îl știu și după înviere și cred că
este. Când a venit la Petru și la cei dimpreună cu el, le-a zis: «Luați, pipăiți-mă și vedeți, că nu sunt
demon fără de trup»[9]. Și îndată
s-au atins de El și au crezut, unindu-se strâns și cu trupul și cu duhul Lui. De
asta au disprețuit moartea și au fost găsiți mai presus de moarte. După înviere
a mâncat cu ei și a băut cu ei, ca unul în trup, deși duhovnicește era unit cu
Tatăl”[10].
[1] In. 14, 30.
[2] Lc. 1, 27, 34.
[3] Rom. 6 4.
[4] Scrierile Părinților Apostolici, P.S.B. 1, Traducere, note și
indici de Pr. D. Fecioru, ed. IBMBOR, București, 1979, p. 163.
[5] Ibidem, p.
172.
[6] In. 7, 42; Rom. 1, 13.
[7] Mt. 3, 15.
[8] Is. 5, 26; 11, 12; 49, 22; 62, 10.
[9] Lc. 24, 39.
[10] Scrierile Părinților
Apostolici, P.S.B. 1... pp. 182-183.
Sfântul Ignatie Teoforul despre
Nașterea Domnului
Stăpânitorul
veacului acestuia[1]
n-a cunoscut Fecioria Mariei[2], nașterea
lui Hristos din ea și moartea Domnului. Trei taine răsunătoare care s-au
săvârșit în tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor? O stea a
strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă și
noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele și luna, horă
făceau în jurul stelei, care covârșea cu lumina ei pe toate. Și tulburare a
fost. De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele? Atunci
orice magie s-a nimicit și orice legătură a răutății a pierit; neștiința s-a risipit;
iar vechea împărăție a căzut, când Dumnezeu s-a arătat în trup omenesc spre înnoirea
vieții veșnice[3].
A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu și prin acesta toate se puneau
în mișcare, pentru că se pregătea nimicirea morții[4].
