Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta Sfantul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sfantul. Afișați toate postările

luni, 19 decembrie 2022

Martiriul Sfântului Ignatie Teoforul

 





Martiriul Sfântului Ignatie Teoforul

 

 

            Scriu tuturor Bisericilor și le poruncesc tuturora, că eu de bună voie mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă împiedicați. Vă rog să nu-mi arătați o bunăvoință nepotrivită. Lăsați-nă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos. Mai degrabă, lingușiți fiarele, ca ele să-mi fie mormânt ți să nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind să fiu povara cuiva. Atunci voi fi cu adevărat ucenic a lui Iisus Hristos, când nici trupul meu nu-l va avea lumea. Faceți rugăciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca să fiu găsit prin aceste unelte[1], jertfă lui Dumnezeu. Nu vă poruncesc ca Petru și Pavel. Aceia erau apostoli; eu osândit; aceia liberi[2]; iar eu, până acum, rob. Dar dacă sufăr, voi fi un dezrobit al lui Hristos[3] și voi învia liber în El. acum când sunt înlănțuit, învăț să nu doresc nimic.

            Din Siria până la Roma, mă lupt cu fiarele pe uscat și pe mare, noaptea și ziua, înlănțuit de zece leoparzi, adică de o grupă de ostași; aceștia, chiar dacă le faci bine, se fac mai răi. Cu nedreptățile lor, capăt mai multă învățătură; «dar nu cu aceasta m-am îndreptățit»[4]. Aș dori ca fiarele să-mi fie pregătite și mă rog să-mi fie îndată gata. Am să le lingușesc, ca să mă mănânce mai iute, nu precum se tem unii, și nu se ating de ele. Iar dacă nu vor voi de bună voie, eu le voi sili. Iertați-mă! Eu știu ce mi-i de folos. Acum încep să fiu ucenic! Nici o făptură din cele văzute și din cele nevăzute să nu caute să mă împiedice de a dobândi pe Hristos! Să vină peste mie foc și cruce, haite de fiare, tăierea cărnii, împărțirea trupului, risipirea oaselor, strivirea mădularelor, măcinatul întregului trup, relele chinuri ale diavolului. Să vină toate, numai să dobândesc pe Hristos!

            La nimic nu-mi vor folosi desfătările lumii, nici împărățiile veacului acestuia. «Mai bine-mi este să mor»[5] în Hristos Iisus, decât să împărățesc marginile pământului. Pe Acela Îl caut, Care a murit pentru noi; pe Acela Îl vreau, Care a înviat pentru noi. Nașterea mea mi-i aproape. Iertați-mă fraților! Să nu mă împiedicați să trăiesc, să nu voiți să mor! Nu-l dați lumii pe cel care voiește să fie a lui Dumnezeu, nici nu-l amăgiți cu materia! Lăsați-mă să primesc lumină curată! Ajungând acolo, voi fi om! Îngăduiși-mi să fiu următor al patimilor Dumnezeului meu! Dacă-L are cineva în el, să se gândească ce vreau și să aibă milă de mine, pentru că știe cele care mă apasă[6].

            «Stăpânitorul veacului acestuia»[7] vrea să mă răpească și să strice gândurile mele despre Dumnezeu. Nimeni, dar, dintre cei de față să nu-l ajute! Mai bine fiți cu mine, adică cu Dumnezeu! Să nu căutați că vorbiți de Iisus Hristos, dar să doriți lumea. Invidia să nu se sălășluiască în voi. Nici dacă v-aș ruga, când aș fi lângă voi, să nu mă ascultați, ci ascultați cele ce vă scriu. Vă scriu fiind viu și dorind să mor. Dorința mea a fost răstignită și nu este în mine foc, care să iubească materia, ci «apă vie»[8], care grăiește în mine și-mi spune dinăuntru meu: «Vino, la Tatăl!» Nu mă bucur de hrana cea stricăcioasă, nici de plăcerile vieții acesteia. Vreau pâinea lui Dumnezeu, care este trupul lui Iisus Hristos, Cel din sămânța lui David[9], iar băutură vreau sângele Lui, care este dragostea nestricăcioasă.

            Nu vreau să mai trăiesc după oameni. Și va fi aceasta, dacă voi o voiți. Voiți, ca și voi să fiți voiți! Vă cer aceasta în puține cuvinte. Credeți-mă! Iisus Hristos vă va arăta că spun adevărul. Nemincinoasă e gura, în care Tatăl a vorbit cu adevărat. Rugați-vă pentru mine, ca să câștig. Nu v-am scris după trup, ci după gândul lui Dumnezeu. Dacă voi pătimi, mi-ați făcut voia; dacă voi fi respins, m-ați urât[10].



[1] Prin aceste unelte, adică: prin dinții fiarelor.

[2] 1 Cor. 9. 1.

[3] 1 Cor. 7, 22.

[4] 1 Cor. 4, 4.

[5] 1 Cor. 9, 15.

[6] Fil. 1, 23.

[7] In, 14, 30.

[8] In. 4, 10; 7, 38.

[9] In. 7, 42; Rom. 1, 3.

[10] Scrierile Părinților Apostolici, P.S.B. 1, Traducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, ed. IBMBOR, București, 1979, pp. 175-176.

Sfântul Ignatie Teoforul despre Mântuitorul Iisus Hristos

 



Sfântul Ignatie Teoforul despre Mântuitorul Iisus Hristos

 

 

            „Stăpânitorul veacului acestuia[1] n-a cunoscut Fecioria Mariei[2], nașterea lui Hristos din ea și moartea Domnului. Trei taine răsunătoare care s-au săvârșit în tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor? O stea a strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă și noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele și luna, horă făceau în jurul stelei, care covârșea cu lumina ei pe toate. Și tulburare a fost. De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele? Atunci orice magie s-a nimicit și orice legătură a răutății a pierit; neștiința s-a risipit; iar vechea împărăție a căzut, când Dumnezeu s-a arătat în trup omenesc spre înnoirea vieții veșnice[3]. A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu și prin acesta toate se puneau în mișcare, pentru că se pregătea nimicirea morții”[4].

 

„Fiți surzi, dar când cineva vă vorbește altceva decât de Hristos, Cel din neamul lui David, Cel din Maria, Care cu adevărat s-a născut, a mâncat și a băut, Care cu adevărat a fost prigonit pe timpul lui Pilat din Pont, Care cu adevărat a fost răstignit și a înviat în văzul celor cerești, al celor pământești și al celor dedesubt; Care cu adevărat a înviat din morți, înviindu-L e El Tatăl Lui; după asemănare, Tatăl lui ne va înviat în Hristos Iisus și pe noi, care credem în El fără de Care nu avem viața adevărată”[5].

 

„Slăvesc pe Iisus Hristos Dumnezeu, Care v-a înțelepțit așa. Am înțeles că ați ajuns desăvârșiți în neclintita credință, ca și cum ați fi pironiți, cu trupul și cu sufletul, în crucea Domnului Iisus Hristos și întăriți în dragoste, în sângele lui Hristos, plini de credință în Domnul nostru, Care cu adevărat este «din neamul lui David după trup»[6], dar Fiu al lui Dumnezeu după voința și puterea lui Dumnezeu, născut cu adevărat din Fecioară, botezat de Ioan, «ca să se împlinească de El toată dreptatea»[7]. Pe timpul lui Pilat din Pont și al lui Irod a fost pironit cu adevărat pentru noi cu trupul, din al cărui fruct suntem noi, din patima Lui cea de Dumnezeu fericită; «ca să ridice semn»[8] în veci prin înviere pentru a adunat pe sfinții și credincioșii Lui, fie din iudei, fie din păgâni, într-un singur trup al Bisericii Lui.

El a pătimit toate acestea că să ne mântuim. A pătimit cu adevărat și a înviat cu adevărat, nu cum spun unii necredincioși, că a pătimit în aparență, ei existând în aparență, și, precum gândesc, așa li se va întâmpla, că sunt fantome și draci.

Eu Îl știu și după înviere și cred că este. Când a venit la Petru și la cei dimpreună cu el, le-a zis: «Luați, pipăiți-mă și vedeți, că nu sunt demon fără de trup»[9]. Și îndată s-au atins de El și au crezut, unindu-se strâns și cu trupul și cu duhul Lui. De asta au disprețuit moartea și au fost găsiți mai presus de moarte. După înviere a mâncat cu ei și a băut cu ei, ca unul în trup, deși duhovnicește era unit cu Tatăl”[10].



[1] In. 14, 30.

[2] Lc. 1, 27, 34.

[3] Rom. 6 4.

[4] Scrierile Părinților Apostolici, P.S.B. 1, Traducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, ed. IBMBOR, București, 1979, p. 163.

[5] Ibidem, p. 172.

[6] In. 7, 42; Rom. 1, 13.

[7] Mt. 3, 15.

[8] Is. 5, 26; 11, 12; 49, 22; 62, 10.

[9] Lc. 24, 39.

[10] Scrierile Părinților Apostolici, P.S.B. 1... pp. 182-183.



 

 

Sfântul Ignatie Teoforul despre Nașterea Domnului

 

 

            Stăpânitorul veacului acestuia[1] n-a cunoscut Fecioria Mariei[2], nașterea lui Hristos din ea și moartea Domnului. Trei taine răsunătoare care s-au săvârșit în tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor? O stea a strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă și noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele și luna, horă făceau în jurul stelei, care covârșea cu lumina ei pe toate. Și tulburare a fost. De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele? Atunci orice magie s-a nimicit și orice legătură a răutății a pierit; neștiința s-a risipit; iar vechea împărăție a căzut, când Dumnezeu s-a arătat în trup omenesc spre înnoirea vieții veșnice[3]. A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu și prin acesta toate se puneau în mișcare, pentru că se pregătea nimicirea morții[4].



[1] In. 14, 30.

[2] Lc. 1, 27, 34.

[3] Rom. 6 4.

[4] Scrierile Părinților Apostolici, P.S.B. 1, Traducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, ed. IBMBOR, București, 1979, p. 163.

 

15 cuvinte (vorbe de duh) ale Sfântului Ignatie Teoforul

 




15 cuvinte (vorbe de duh) ale Sfântului Ignatie Teoforul

 

 

1)     Un singur doctor este, trupesc și duhovnicesc, născut și nenăscut, Dumnezeu în trup, în moarte viață adevărată, din Maria și din Dumnezeu, mai întâi pătimitor și apoi nepătimitor, Iisus Hristos, Domnul nostru.

 

2)     Cei trupești nu pot face cele duhovnicești, nici cei duhovnicești cele trupești, după cum nici credința nu poate săvârși faptele necredinței, nici necredința faptele credinței.

 

3)     „Rugați-vă neîncetat” pentru ceilalți oameni. Că este și în ei nădejde de pocăință, ca să aibă parte de Dumnezeu. Îngăduiți-le să fie învățați chiar din faptele voastre. Față de mânia lor, voi fiți blânzi, față de lăudăroșenia lor, voi fiți smeriți, față de hulile lor, voi faceți rugăciuni, față de rătăcirea lor, voi fiți „tari în credință”, față de sălbăticiunea lor, voi fiți potoliți. Nu căutați să-i imitați pe ei. Să le fim frați, prin blândețea noastră; să ne străduim să „imităm pe Domnul”; - Cine a fost mai nedreptățit ca El? Cine a fost mai lipsit? Cine a fost mai disprețuit? – ca să nu se găsească în voi iarbă a diavolului, ci să rămâneți, trupește și duhovnicește, în Iisus Hristos, în toată curățenia și cumințenia.

 

4)     Sârguiți-vă, dar, să vă adunați mai des pentru Euharistia lui Dumnezeu și spre slava Lui. Când vă adunați des, sunt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinței voastre se risipește prăpădul lui.

 

5)     Nimic nu-i mai bun ca pacea, în care încetează orice război al celor cerești și pământești.

 

6)     Credința și dragostea sunt început și sfârșit vieții; început este credința; sfârșit dragostea.

 

7)     Pe toate, dar, să le facem ca și cum Domnul ar locui în noi, ca să fim temple ale Lui; că El este în noi Dumnezeul nostru precum și este și se va arătat înaintea feței noastre, dacă Îl iubim cu dreptate.

 

8)     Euharistia este leacul nemuririi și doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veșnic în Iisus Hristos.

 

9)     Lăsați-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos.

 

10) Dumnezeu nu locuiește unde este dezbinare și mânie. Dumnezeu iartă pe toți care se pocăiesc, dacă se pocăiesc în unire cu Dumnezeu și în comuniune cu episcopul.

 

11) Pentru mine, arhivele lui Iisus Hristos sunt crucea Lui, moartea, învierea Lui și credința dată prin El. în arhivele acestea vreau să mă îndreptățesc prin rugăciunile voastre.

 

12) Fugiți de dezbinări, că ele sunt începutul relelor.

 

13) Botezul vostru să vă rămână armă, credința coif, dragostea suliță, iar răbdarea armură; faptele bune să fie depozitele voastre, ca să vă primiți, după vrednicie, plata voastră. Fiți îndelung răbdători, cu bunătate unii cu alții, precum este și Dumnezeu cu voi.

 

14) Acela-i mare atlet care învinge, deși-i lovit. Trebuie, mai cu seamă, noi să răbdăm toate pentru Dumnezeu, ca și El să ne rabde pe noi.

 

15) Creștinul n-are stăpânire asupra lui însuși, dar are timp liber pentru Dumnezeu.

 

miercuri, 19 decembrie 2012

Sfântul Ignatie Teoforul și tăierea porcilor



„Lăsaţi-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi sânt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos”
Sfântul Ignatie Teoforul

Sfântul Ignatie Teoforul și tăierea porcilor
Hrab Alexandru

Ne apropiem cu pași repezi de marele praznic al Nașterii Domnului. Televiziunile și presa din țara noastră ne ademenesc cu tot felul de programe și filme de „Sărbătoare” care mai de care să ne țină în fața televizorului sau a calculatorului atunci când citim presa pe internet. Să nu mai vorbim de cluburi care organizează tot felul de petreceri, unde ne simțim bine numai de Micul Prunc născut în ieslea din Betleem nu ne amintim.
Dar mai înainte de data 25 decembrie, presa vuiește de un alt mare eveniment în România, tăierea porcului de Ignat sau pomana porcului. A nu știți data? Ba da, v-ați prins! Este 20 decembrie când Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Ierarh Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei, sfânt mucenic. Din păcate ca membrii ai Bisericii Ortodoxe în loc să-i aducem cinstire Sfântul Ignatie, îl cinstim pe porc. Toate acestea poate și din cauză că nu-i știm viața și faptele mărețe ale acestui Sfânt martir.
Este adevărat că informaţiile pe care le avem despre Sfântul Ignatie al Antiohiei sunt foarte puţine. Se crede că ar fi fost al treilea episcop al Antiohiei dacă primul ar fi fost Sfântul Petru sau al doilea dacă primul era Evod. După unii autori poartă numele de Teofor fiindcă ar fi fost acel copil luat în braţe de Mântuitorul Iisus Hristos „Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine”(Marcu 9, 36-37), ori că la moartea lui când i-a fost despicată inima în două ar fi apărut în ea cu litere de aur Iisus Hristos, sau pentru harul pe care îl purta de la Dumnezeu, aşa cum se semna şi în scrierile sale. Cele mai multe informaţi le găsim în epistolele sale, şapte la număr (Efeseni, Magnezieni, Tralieni, Romani, Filadelfieni, Smirneni şi una către Policarp, Episcopul Bisericii din Smirna) pe care le-a scris în drumul său spre Roma, către locul martiriu.
Au scris despre această personalitate Irineu (Adv. haer.,V, 28, 4), Origen (Despre rugăciune, 20; Comentariu la Cântarea Cântărilor, Introducere; Comentariu la Luca, Omilia VI, 3), Eusebiu (I. B., III, 36), Ieronim (De vir. ill., 16); Sfântul Atanasie cel Mare şi Sfântul Vasilie citează din Epistola sa către Efeseni, iar Sfântul Ioan Gură de Aur îl engomiază într-o cuvântare[1].
Sfântul Ignatie al Antiohiei este una din figurile măreţe ale Bisericii creştine primare. El face parte din grupul Părinţilor Apostolici, deci al acelor Părinţi bisericeşti care au fost ucenici direcţi ai Sfinţilor Apostoli sau pe care tradiţia bisericească îi recunoaşte ca atare şi care au redat în scrierile lor cu fidelitatea învăţătura primită de la Sfinţii Apostoli[2]. Este primul Părinte şi Învăţător al Bisericii, aşa cum este şi primul mare teolog după Apostoli[3].
Aşa cum remarca şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „dacă, deci, prilejul ne îndeamnă la istorisirea faptelor drepte ale fericitului acestuia, mintea se tulbură şi se află încurcată, neştiind ce să povestească în primul, în al doilea sau în al treilea rând: şi mulţimea laudelor cuvenite izvorăsc de pretutindeni. Şi acelaşi lucru îl pătimim ca şi când ar întra cineva într-o grădină şi, văzând acolo mulţi trandafiri, multe rozarii, pajişti cu vioarele şi atât de mulţi crini şi multe alte flori de primăvară, diverse şi felurite, nu ştie pe care să o privească mai întâi, privirile fiindu-i atrase de fiecare cele văzute. Tot aşa şi noi, intrând în grădina duhovnicească a faptelor Sfântului Ignatie, văzând nu doar flori primăvăratice, ci contemplând însuşi rodul felurit şi divers al Duhului Sfânt, ne tulburăm şi suntem în încurcătură, neştiind unde să ne odihnim mai întâi mintea, fiecare din cele văzute distrăgând privirea de la cele din preajma lor şi atrăgând ochiul sufletului către contemplarea propriei vrednicii.”[4] Pentru că adevărul, caracterul direct şi siguranţa cuvintelor sale dau impresia unui bărbat într-adevăr apostolic[5].
Sfântul Ignatie a încercat să pună o bază în vremea sa, pentru religia întemeiată de Mântuitorul Hristos. El va reuşi să îmbogăţească terminologia creştină cu unele cuvinte din limbajul contemporan lui, din mediul iudaic, gnostic, elen, care vor fi îmbogăţit lumea creştină. Pe bună dreptate a primit numele de teolog pentru că prin el Biserica face un pas înainte spre fundamentarea teologică a mersului ei şi nu mai abordează problemele ei ocazional şi practic, ci mai ales teologic.[6] Aşa cum remarca şi Sfântul Ioan Gură de Aur, harul Sfântului Duh a adus multe roade pentru Sfântul Ignatie deoarece a vorbit în scrierile sale si a adus mărturie despre Sfânta Treime, despre Mântuitorul Iisus Hristos pe care îl considera una cu Tatăl, om adevărat şi Dumnezeu adevărat, despre Sfânta Fecioară Maria, pe care o considera Fecioară şi Născătoare de Dumnezeu. A vorbit foarte mult şi foarte frumos despre Ierarhia Sacramentală în Biserică, (episcop, preot şi diacon), considera că fără episcop nu există Biserică şi tot odată îndemna la supunere faţă de aceasta. A vorbit despre Sfintele Teine, mai precis despre trei dintre ele: botez, euharistie şi mărturisirea păcatelor. Cu referire la Euharistie atrage din nou atenţia că săvârşitorul ei este episcopul.
Astfel teologia Sfântului Ignatie are amprenta unei mari opere, este autentică şi a devenit gândire, etos şi Tradiţie a Bisericii, pentru că este pastorală, constituie expresia şi continuare a Tradiţiei apostolice şi a fost creată prin îndrumarea Sfântului Duh[7].
Despre martiriul său se ştie că a avut loc în vremea Împăratului Traian, fie din cauza unei persecuţi scurte asupra Biserici Creştine, fie în urma războiului câştigat de Împăratul Traian cu Dacii. Se crede că a trecut spre veşnicie ca martir în anul 107 la Roma. Pe drumul de la Antiohia către Roma a fost păzit de zece soldaţi pe care îi numea leoparzi, el se purta foarte bine cu ei, iar ei foarte rău, „din in Siria până la Roma, mă lupt cu fiarele pe uscat şi pe apă, ziua şi noaptea, legat de zece leoparzi, adică o grupă de ostaşi care se fac şi mai răutăcioşi când primesc răsplăţi[8]”. A avut o dragoste pentru Hristos şi pentru moartea martirică încât le scrie romanilor: „mă tem, însă, ca dragostea voastră să nu-mi facă nedreptate; că vouă că este uşor să faceţi ce voiţi; dar mie îmi este greu să dobândesc pe Dumnezeu, dacă voi nu mă veţi cruţa”[9]. Aşa cum cu mai multă tărie le cere acest lucru şi prin cuvintele „scriu tuturor Bisericilor şi le poruncesc tuturora, că eu de bună voie mor pentru Dumnezeu, dacă voi nu mă împiedicaţi. Vă rog să nu-mi arătaţi o bunăvoinţă nepotrivită. Lăsaţi-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu şi sânt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos”[10]. Ajuns la Roma este aruncat fiarelor sălbatice unde îţi încredinţează sufletul în mâinile lui Hristos pe care l-a slujit o viaţă întreagă.
Încercând în câteva cuvinte să prezentăm viața acestui om măreț, ne punem întrebarea să ne punem întrebarea dacă se mai cade să tăiem porcii în ziua de prăznuire a acestui Sfânt? Se cuvine să reamintim că în Biserica Ortodoxă este sărbătorit la 20 decembrie şi în 29 ianuarie când se sărbătoreşte aducerea moaştelor sale de la Roma la Antiohia, și să amintim că în Biserica Catolică prăznuirea lui se face la 1 februarie.
Datori suntem cu toți să ne încredințăm Sfântului Ignatie ca el să ne poarte în rugăciunile sale către Dumnezeu, să-i cercetăm opera, pentru că prin ceea ce a scris, noi putem să descoperim un model autentic, de urmare a lui Hristos.

Bibliografie

  1. ***Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte TEOCTIST Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cu aprobarea Sfântului Sinod, ed. IBMBOR, București, 2006.
  2. ***Părinţi şi scriitori bisericeşti, vol. I Scrierile Părinților Apostolici, traducere note și indici de Pr. D. Fecioru, ed. E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1979.
  3. Ioan, Gură de Aur, Sfântul, Întru lauda Sfinţilor Mucenici, traducere din limba greacă, studiu introductiv şi note de Petka Grigoriu, ed. Ars Longa, 2007.
  4. Papadopulos, Prof. dr. Stylianos, G., Patrologie, vol. I, traducere de Lector dr. Adrian Marinescu, ed. Bizantină, Bucureşti, 2006.
  5. Voicu, Arhid. prof. dr. Constantin, Studii de teologie patristică, ed. E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2004.




[1] Părinţi şi scriitori bisericeşti, vol. I Scrierile Părinților Apostolici, traducere note și indici de Pr. D. Fecioru, ed. E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1979, p. 147.
[2] Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Studii de teologie patristică, ed. E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2004, p. 24.
[3] Prof. Dr. Stylianos G. Papadopulos, Patrologie, vol. I, traducere de Lector dr. Adrian Marinescu, ed. Bizantină, Bucureşti, 2006, p. 168.
[4] Sfântul Ioan Gură de Aur, Întru lauda Sfinţilor Mucenici, traducere din limba greacă, studiu introductiv şi note de Petka Grigoriu, ed. Ars Longa, 2007, Iaşi, p.133.
[5] Prof. Dr. Stylianos G. Papadopulos, op. Cit., p. 168.
[6] Idem, p. 168.
[7] Ibidem, p. 169.
[8] Sfântul Ignatie, „Epistola către Romani”, V, 1, în Părinţi şi scriitori bisericeşti, vol. I, …p. 176.
[9] Idem, I, 2 p. 174.
[10] Idem, IV, 1 p. 175.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Totalul afișărilor de pagină