luni, 19 decembrie 2022
Martiriul Sfântului Ignatie Teoforul
Martiriul Sfântului Ignatie Teoforul
Scriu
tuturor Bisericilor și le poruncesc tuturora, că eu de bună voie mor pentru
Dumnezeu, dacă voi nu mă împiedicați. Vă rog să nu-mi arătați o bunăvoință
nepotrivită. Lăsați-nă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe
Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să
fiu găsit pâine curată a lui Hristos. Mai degrabă, lingușiți fiarele, ca ele
să-mi fie mormânt ți să nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind să fiu
povara cuiva. Atunci voi fi cu adevărat ucenic a lui Iisus Hristos, când nici
trupul meu nu-l va avea lumea. Faceți rugăciuni lui Dumnezeu pentru mine, ca să
fiu găsit prin aceste unelte[1], jertfă
lui Dumnezeu. Nu vă poruncesc ca Petru și Pavel. Aceia erau apostoli; eu
osândit; aceia liberi[2]; iar eu,
până acum, rob. Dar dacă sufăr, voi fi un dezrobit al lui Hristos[3] și voi
învia liber în El. acum când sunt înlănțuit, învăț să nu doresc nimic.
Din Siria
până la Roma, mă lupt cu fiarele pe uscat și pe mare, noaptea și ziua, înlănțuit
de zece leoparzi, adică de o grupă de ostași; aceștia, chiar dacă le faci bine,
se fac mai răi. Cu nedreptățile lor, capăt mai multă învățătură; «dar nu cu aceasta m-am îndreptățit»[4]. Aș dori
ca fiarele să-mi fie pregătite și mă rog să-mi fie îndată gata. Am să le
lingușesc, ca să mă mănânce mai iute, nu precum se tem unii, și nu se ating de
ele. Iar dacă nu vor voi de bună voie, eu le voi sili. Iertați-mă! Eu știu ce
mi-i de folos. Acum încep să fiu ucenic! Nici o făptură din cele văzute și din
cele nevăzute să nu caute să mă împiedice de a dobândi pe Hristos! Să vină peste
mie foc și cruce, haite de fiare, tăierea cărnii, împărțirea trupului,
risipirea oaselor, strivirea mădularelor, măcinatul întregului trup, relele
chinuri ale diavolului. Să vină toate, numai să dobândesc pe Hristos!
La nimic
nu-mi vor folosi desfătările lumii, nici împărățiile veacului acestuia. «Mai bine-mi este să mor»[5] în Hristos
Iisus, decât să împărățesc marginile pământului. Pe Acela Îl caut, Care a murit
pentru noi; pe Acela Îl vreau, Care a înviat pentru noi. Nașterea mea mi-i
aproape. Iertați-mă fraților! Să nu mă împiedicați să trăiesc, să nu voiți să
mor! Nu-l dați lumii pe cel care voiește să fie a lui Dumnezeu, nici nu-l amăgiți
cu materia! Lăsați-mă să primesc lumină curată! Ajungând acolo, voi fi om! Îngăduiși-mi
să fiu următor al patimilor Dumnezeului meu! Dacă-L are cineva în el, să se
gândească ce vreau și să aibă milă de mine, pentru că știe cele care mă apasă[6].
«Stăpânitorul veacului acestuia»[7] vrea să
mă răpească și să strice gândurile mele despre Dumnezeu. Nimeni, dar, dintre
cei de față să nu-l ajute! Mai bine fiți cu mine, adică cu Dumnezeu! Să nu
căutați că vorbiți de Iisus Hristos, dar să doriți lumea. Invidia să nu se
sălășluiască în voi. Nici dacă v-aș ruga, când aș fi lângă voi, să nu mă ascultați,
ci ascultați cele ce vă scriu. Vă scriu fiind viu și dorind să mor. Dorința mea
a fost răstignită și nu este în mine foc, care să iubească materia, ci «apă vie»[8], care grăiește
în mine și-mi spune dinăuntru meu: «Vino, la Tatăl!» Nu mă bucur de hrana cea
stricăcioasă, nici de plăcerile vieții acesteia. Vreau pâinea lui Dumnezeu,
care este trupul lui Iisus Hristos, Cel din sămânța lui David[9], iar
băutură vreau sângele Lui, care este dragostea nestricăcioasă.
Nu vreau
să mai trăiesc după oameni. Și va fi aceasta, dacă voi o voiți. Voiți, ca și
voi să fiți voiți! Vă cer aceasta în puține cuvinte. Credeți-mă! Iisus Hristos vă
va arăta că spun adevărul. Nemincinoasă e gura, în care Tatăl a vorbit cu
adevărat. Rugați-vă pentru mine, ca să câștig. Nu v-am scris după trup, ci după
gândul lui Dumnezeu. Dacă voi pătimi, mi-ați făcut voia; dacă voi fi respins, m-ați
urât[10].
[1] Prin aceste unelte, adică: prin dinții fiarelor.
[2] 1 Cor. 9. 1.
[3] 1 Cor. 7, 22.
[4] 1 Cor. 4, 4.
[5] 1 Cor. 9, 15.
[6] Fil. 1, 23.
[7] In, 14, 30.
[8] In. 4, 10; 7, 38.
[9] In. 7, 42; Rom. 1, 3.
[10]
Scrierile Părinților Apostolici,
P.S.B. 1, Traducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, ed. IBMBOR, București,
1979, pp. 175-176.
Sfântul Ignatie Teoforul despre Mântuitorul Iisus Hristos
Sfântul Ignatie Teoforul despre Mântuitorul
Iisus Hristos
„Stăpânitorul
veacului acestuia[1]
n-a cunoscut Fecioria Mariei[2], nașterea
lui Hristos din ea și moartea Domnului. Trei taine răsunătoare care s-au
săvârșit în tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor? O stea a
strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă și
noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele și luna, horă
făceau în jurul stelei, care covârșea cu lumina ei pe toate. Și tulburare a fost.
De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele? Atunci orice
magie s-a nimicit și orice legătură a răutății a pierit; neștiința s-a risipit;
iar vechea împărăție a căzut, când Dumnezeu s-a arătat în trup omenesc spre înnoirea
vieții veșnice[3].
A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu și prin acesta toate se puneau
în mișcare, pentru că se pregătea nimicirea morții”[4].
„Fiți surzi, dar când cineva vă
vorbește altceva decât de Hristos, Cel din neamul lui David, Cel din Maria,
Care cu adevărat s-a născut, a mâncat și a băut, Care cu adevărat a fost
prigonit pe timpul lui Pilat din Pont, Care cu adevărat a fost răstignit și a
înviat în văzul celor cerești, al celor pământești și al celor dedesubt; Care
cu adevărat a înviat din morți, înviindu-L e El Tatăl Lui; după asemănare,
Tatăl lui ne va înviat în Hristos Iisus și pe noi, care credem în El fără de Care
nu avem viața adevărată”[5].
„Slăvesc pe Iisus Hristos Dumnezeu,
Care v-a înțelepțit așa. Am înțeles că ați ajuns desăvârșiți în neclintita
credință, ca și cum ați fi pironiți, cu trupul și cu sufletul, în crucea
Domnului Iisus Hristos și întăriți în dragoste, în sângele lui Hristos, plini
de credință în Domnul nostru, Care cu adevărat este «din neamul lui David după trup»[6], dar Fiu
al lui Dumnezeu după voința și puterea lui Dumnezeu, născut cu adevărat din
Fecioară, botezat de Ioan, «ca să se
împlinească de El toată dreptatea»[7]. Pe timpul
lui Pilat din Pont și al lui Irod a fost pironit cu adevărat pentru noi cu trupul,
din al cărui fruct suntem noi, din patima Lui cea de Dumnezeu fericită; «ca să ridice semn»[8] în veci
prin înviere pentru a adunat pe sfinții și credincioșii Lui, fie din iudei, fie
din păgâni, într-un singur trup al Bisericii Lui.
El a pătimit toate acestea că să ne
mântuim. A pătimit cu adevărat și a înviat cu adevărat, nu cum spun unii
necredincioși, că a pătimit în aparență, ei existând în aparență, și, precum gândesc,
așa li se va întâmpla, că sunt fantome și draci.
Eu Îl știu și după înviere și cred că
este. Când a venit la Petru și la cei dimpreună cu el, le-a zis: «Luați, pipăiți-mă și vedeți, că nu sunt
demon fără de trup»[9]. Și îndată
s-au atins de El și au crezut, unindu-se strâns și cu trupul și cu duhul Lui. De
asta au disprețuit moartea și au fost găsiți mai presus de moarte. După înviere
a mâncat cu ei și a băut cu ei, ca unul în trup, deși duhovnicește era unit cu
Tatăl”[10].
[1] In. 14, 30.
[2] Lc. 1, 27, 34.
[3] Rom. 6 4.
[4] Scrierile Părinților Apostolici, P.S.B. 1, Traducere, note și
indici de Pr. D. Fecioru, ed. IBMBOR, București, 1979, p. 163.
[5] Ibidem, p.
172.
[6] In. 7, 42; Rom. 1, 13.
[7] Mt. 3, 15.
[8] Is. 5, 26; 11, 12; 49, 22; 62, 10.
[9] Lc. 24, 39.
[10] Scrierile Părinților
Apostolici, P.S.B. 1... pp. 182-183.
Sfântul Ignatie Teoforul despre
Nașterea Domnului
Stăpânitorul
veacului acestuia[1]
n-a cunoscut Fecioria Mariei[2], nașterea
lui Hristos din ea și moartea Domnului. Trei taine răsunătoare care s-au
săvârșit în tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor? O stea a
strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă și
noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele și luna, horă
făceau în jurul stelei, care covârșea cu lumina ei pe toate. Și tulburare a
fost. De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele? Atunci
orice magie s-a nimicit și orice legătură a răutății a pierit; neștiința s-a risipit;
iar vechea împărăție a căzut, când Dumnezeu s-a arătat în trup omenesc spre înnoirea
vieții veșnice[3].
A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu și prin acesta toate se puneau
în mișcare, pentru că se pregătea nimicirea morții[4].
15 cuvinte (vorbe de duh) ale Sfântului Ignatie Teoforul
15 cuvinte (vorbe de duh) ale Sfântului
Ignatie Teoforul
1) Un
singur doctor este, trupesc și duhovnicesc, născut și nenăscut, Dumnezeu în
trup, în moarte viață adevărată, din Maria și din Dumnezeu, mai întâi pătimitor
și apoi nepătimitor, Iisus Hristos, Domnul nostru.
2) Cei
trupești nu pot face cele duhovnicești, nici cei duhovnicești cele trupești, după
cum nici credința nu poate săvârși faptele necredinței, nici necredința faptele
credinței.
3) „Rugați-vă
neîncetat” pentru ceilalți oameni. Că este și în ei nădejde de pocăință, ca să
aibă parte de Dumnezeu. Îngăduiți-le să fie învățați chiar din faptele voastre.
Față de mânia lor, voi fiți blânzi, față de lăudăroșenia lor, voi fiți smeriți,
față de hulile lor, voi faceți rugăciuni, față de rătăcirea lor, voi fiți „tari
în credință”, față de sălbăticiunea lor, voi fiți potoliți. Nu căutați să-i
imitați pe ei. Să le fim frați, prin blândețea noastră; să ne străduim să
„imităm pe Domnul”; - Cine a fost mai nedreptățit ca El? Cine a fost mai lipsit?
Cine a fost mai disprețuit? – ca să nu se găsească în voi iarbă a diavolului,
ci să rămâneți, trupește și duhovnicește, în Iisus Hristos, în toată curățenia
și cumințenia.
4) Sârguiți-vă,
dar, să vă adunați mai des pentru Euharistia lui Dumnezeu și spre slava Lui.
Când vă adunați des, sunt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinței
voastre se risipește prăpădul lui.
5) Nimic
nu-i mai bun ca pacea, în care încetează orice război al celor cerești și pământești.
6) Credința
și dragostea sunt început și sfârșit vieții; început este credința; sfârșit
dragostea.
7) Pe
toate, dar, să le facem ca și cum Domnul ar locui în noi, ca să fim temple ale Lui;
că El este în noi Dumnezeul nostru precum și este și se va arătat înaintea
feței noastre, dacă Îl iubim cu dreptate.
8) Euharistia
este leacul nemuririi și doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veșnic în Iisus
Hristos.
9) Lăsați-mă
să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui
Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui
Hristos.
10) Dumnezeu
nu locuiește unde este dezbinare și mânie. Dumnezeu iartă pe toți care se
pocăiesc, dacă se pocăiesc în unire cu Dumnezeu și în comuniune cu episcopul.
11) Pentru
mine, arhivele lui Iisus Hristos sunt crucea Lui, moartea, învierea Lui și credința
dată prin El. în arhivele acestea vreau să mă îndreptățesc prin rugăciunile
voastre.
12) Fugiți
de dezbinări, că ele sunt începutul relelor.
13) Botezul
vostru să vă rămână armă, credința coif, dragostea suliță, iar răbdarea armură;
faptele bune să fie depozitele voastre, ca să vă primiți, după vrednicie, plata
voastră. Fiți îndelung răbdători, cu bunătate unii cu alții, precum este și
Dumnezeu cu voi.
14) Acela-i
mare atlet care învinge, deși-i lovit. Trebuie, mai cu seamă, noi să răbdăm
toate pentru Dumnezeu, ca și El să ne rabde pe noi.
15) Creștinul
n-are stăpânire asupra lui însuși, dar are timp liber pentru Dumnezeu.
LinkWithin
