Eveniment istoric și Taină
Nașterea
lui Hristos este un eveniment istoric, pentru că se petrece într-o anumită
epocă, pe vremea când Imperiul Roman domnea Cezarul Augustus, iar în Iudeea
guverna Irod. Sfinții Evangheliști insistă în accentuarea caracterului istoric
al evenimentului, pentru că vor să arate că Hristos a fost o personalitate
istorică, ceea ce înseamnă că a luat cu adevărat trup omenesc și că întruparea
nu a fost o presupunere sau o închipuire.
În ciuda caracterului său istoric,
acest eveniment este o taină. Știm că există Dumnezeu-Om, Dumnezeu desăvârșit,
dar felul în care firea dumnezeiască s-a unit cu cea omenească în ipostasul
Cuvântului rămâne o taină. De altfel, ceea ce s-a petrecut în persoana lui
Hristos, adică unirea ipostatică a firii dumnezeiești cu cea omenească, este un
eveniment unic. De aceea, Sfântul Ioan Damaschin avea să spună că Hristos este
„singurul lucru nou sub soare”, adică singurul lucru nou după zidirea lumii.
Aceasta înseamnă că, după facerea lumii și a omului, nimic nu mai este nou în
univers. Toate se repetă. Nașterea unui om este rezultatul cuvântului lui
Dumnezeu să facem om după chipul și după
asemănarea Noastră sau creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și îl
supuneți (Facere 1, 26-28). Nou este numai Dumnezeul-Om Hristos.
Așadar, caracterul istoric al
evenimentului nu exclude taina, dar nici taina nu desființează caracterul
istoric. De Crăciun, sărbătorim Nașterea lui Hristos, dar în același timp,
trăim faptele legate de Naștere și în chip tainic, în inima noastră, pentru că
atunci când viețuim în Biserică, trăim și suntem părtași la toate stadiile
sfintei întrupări[1].
[1]
Arhim. Hierotheos Vlachos, Predici la
Marile Sărbători, trad. de Daniela Filioreanu,, ed. Egumenița/Cartea Ortodoxă,
Galați, 2004, pp. 26-27.
