sâmbătă, 18 iunie 2022
joi, 16 iunie 2022
Credința
Credința
Pământurile erau arse și crăpate din lipsă de ploaie.
Frunzele palide și îngălbenite de-abia că se mai țineau pe crengi. Iarba de pe
pajiști se ofilise. Oamenii erau încordați și nervoși, cercetând cerul de
cristal de culoarea albastrului de cobalt.
Săptămânile
se înșirau una după alta tot mai fierbinți și de luni de zile nu mai căzuse
nici o ploaie adevărată.
Preotul
organiză în piața din fața bisericii o oră specială de rugăciune pentru a
implora ploaie de la Dumnezeu.
La ora stabilită piața era plină de
lume îngrijorată, dar plină de încredere.
Mulți aduseră cu ei obiecte care dădeau
mărturie despre credința lor. Parohul privea cu
Admirație Bibliile, crucile, rozariile.
Nu reușea
însă să-și dezlipească privirile de la o fetiță așezată cuminte în primul rând.
Pe
genunchi avea o umbrelă roșie.
A
te ruga înseamnă să ceri ploaia, a crede înseamnă să-ți iei umbrela[1].
[1] Bruno Ferrero, Viața e tot ce avem (Istorioare pentru suflet), Traducere din limba
italiană de: Dominica Goția, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 69-70.
miercuri, 15 iunie 2022
Ceva ce nu este de vânzare
Ceva ce nu este de vânzare
O tânără pereche
de soți intră în cel mai frumos magazin de jucării din oraș. Bărbatul și femeia
priviră îndelung la jucăriile colorate așezate pe rafturi, la cele atârnate de
plafon și la cele îngrămădite la întâmplate parcă pe băncuțe. Erau acolo păpuși
care plângeau și râdeau, tot felul de jocuri electronice, bucătării în
miniatură unde se puteau face prăjituri și pizza.
Nu
reușeau să se hotărască. Atunci se apropie de ei o vânzătoare tare amabilă.
-
Știți, începu să-i zică femeia, avem o
fetiță mică, dar noi suntem mai toată ziua plecați de acasă, uneori chiar și
seara.
-
Fetița noastră nu prea este veselă,
continuă bărbatul.
-
Am dori să-i cumpărăm ceva care să o facă
fericită. Reluă femeia, și atunci când noi nu suntem acasă... Ceva care să o
bucure când este singură.
-
Îmi pare rău, zise zâmbind cu amabilitate
vânzătoarea. Noi aici nu vindem părinți.
Faptul
de a hotărî să avem un copil înseamnă a contracta față de el cea mai înaltă
datorie din câte pot exista pe lume. Toți micuții vin la noi cu un bilet de
chemare la viață și ne spun:
-
M-ați
chemat și iată-mă. Ce îmi dați acum?
Astfel
începe îndatorirea educativă.
Un
băiat de cincisprezece ani vede așa acest lucru:
Voiam
lapte
Și
am primit biberonul,
Îmi
doream aproape părinții
Și
am căpătat o jucărioară,
Voiam
să le vorbesc
Și
mi-au dat un televizor,
Doream
să învăț
Și
mi-au cumpărat caiete
Voiam
să gândesc
Și
am primit cunoștințe,
Doream
o perspectivă globală asupra lucrurilor
Și
am dobândit câte o biată idee,
Voiam
să fiu liber
Și
m-au învățat disciplina,
Îmi
doream iubire
Și
mi-au făcut morală,
Voiam
o profesie
Și
am dobândit un loc de muncă,
Doream
fericire
Și
am primit bani,
Voiam
libertate
Și
am căpătat o mașină,
Doream
să aflu sensul lucrurilor
Și
am intrat pe făgașul carierei,
Voiam
speranță
Și
mi s-a dat doar milă,
Voiam
să trăiesc....[1].
[1] Bruno Ferrero, Trandafirul de mare preț (Istorioare pentru suflet), Traducere din
limba italiană de: Simona Ștefana Zetea, Galaxia Gutenberg, f.l., 2007, pp. 40-42.
marți, 14 iunie 2022
Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou pentru luminarea minții
Rugăciune
către Sfântul Efrem cel Nou
pentru
luminarea minții
Sfinte
Părinte Efrem, viețuind tu pe acest pământ,
ai voit să urmezi desăvârșit Mântuitorului Hristos și ai lepădat toate cele ale
lumii, luând chipul monahicesc. Viața ta călugărească e izvodită întru multe
osteneli și nevoințe lăuntrice, cele mai multe fiind necunoscute chiar și
viețuitorilor din mănăstirea ta, căci ai iubit a-ți ascunde viața în Dumnezeu
și a nu săvârși ceva pentru slava deșartă. Fiind un rugător al rugăciunii lui Iisus,
te-ai sfințit prin purtarea în inimă a numelui Fiului lui Dumnezeu; pentru
aceasta, în taina chiliei și mai apoi în peștera sihăstrească, adeseori ai fost
cuprins de dumnezeiasca lumină. Cele de care te-ai împărtășit atunci sunt peste
măsura și puterea noastră de înțelegere, căci sunt mai presus de cugetarea
pământească și trupească. Dar lumina dumnezeiască pe care o purtai în adâncul
sufletului s-a tăcut cunoscută tuturor din tăria și bărbăția duhovnicească prin care ai înfrânt caznele călăilor
tăi, biruind desăvârșit prin moartea
martirică. Nu puteau ei pricepe nicidecum ceea ce se petrece sub ochii lor: îți
omorau trupul, dar sufletul tău era veșnic biruitor cu Hristos; ți-au vărsat
sângele pe pământ, iar Dumnezeu revarsă peste veacuri mulțime de minuni prin
tine; ți-au ciopârțit trupul spre a-și aduce la plinătate batjocura, iar astăzi
zecii de mii de oamenii aleargă să se închine sfintelor tale moaște; întru tine
se află sălășluirea Mântuitorului Hristos cu a Sa lumină, întru ei se afla
stăpânitorul cel cumplit al lumii dimpreună cu bezna iadului. Nu găsim cuvinte
spre a ne bucura și a-ți aduce cinstea cuvenită, dar, după a noastră putere și
înțelegere, te rugăm să luminezi și sufletele noastre cu dragostea Domnului
Hristos, ca, pecetluindu-ni-se inimile întru ea, să punem temelie nouă a
vieții, dobândind minte trează și veghetoare, întru care să deosebim duhurile
gândurilor noastre. Și fie ca, astfel luminați, să purcedem și noi întru
împlinirea poruncilor Sfintei Evanghelii, în care sălășluiește puterea Fiului
Tatălui și care pot să facă lucrătoare Împărăția lui Dumnezeu care se află
înăuntrul nostru. Îți mulțumim, Sfinte Efrem, pentru tot ajutorul și dragostea
ce le-am primit și le primim de la tine și te rugăm ca tu însuți să ne înveți
să le săvârșim pe cele care ne pot curăța și a aduce înaintea străluminatei
frumuseți și bunătăți a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin[1].
[1]
Sfântul Efrem cel Nou luminătorul celor care învață sau au de trecut examene
ori încercări. Mărturii și rugăciuni de folos, ed. Sophia, București, 2015,
pp. 105-106.
Rugăciunea către Sfântul Efrem cel Nou pentru a putea învăța
Rugăciunea
către Sfântul Efrem cel Nou
pentru
a putea învăța
Preablândule
Părinte Efrem, venim acum la tine nădăjduind în grabnica ta milostivire, fiind
încredințați, că nu ne vei trecu cu vederea și ne vei ieși în întâmpinare spre
a ne lumina mintea și a ne întări voința. Tu ai trecu din lumea aceasta
pământească acum cinci veacuri, dar, fiind pururea viu în Dumnezeu, nu încetezi
să ne veghezi și neîncetat ne porți de grijă. Știm că, prin puterea și darul
Preasfântului Duh, cunoștința ta e îndumnezeită și nimic din cete omenești și pământești
nu-ți este străin sau necunoscut, ci pe toate le scrutezi cu ochiul tău
străvăzător. De aceea, te rugăm ajută-ne să pătrundem și să pricepem toate
cunoștințele care ne sunt de trebuință în viață, ca, dobândind spor și hărnicie
și trecând cu bine peste examenele și încercările ce ne stau înainte, să le
săvârșim pe toate spre împlinire și pace lăuntrică. Încă luminează-ne cu
strălucirea dumnezeiască a Evangheliei, ca, îmbrățișând sufletul nostru raza
sfintelor cuvinte ale Fiului lui Dumnezeu, să se făurească și în noi înșine
înnoirea duhului și a vieții, prin care să ne învrednicim a gusta și din
bucuria sălășluirii în inima omului a Preasfintei, și de viață făcătoarei
Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin[1].
[1]
Sfântul
Efrem cel Nou luminătorul celor care învață sau au de trecut examene
ori încercări. Mărturii și rugăciuni de folos, ed. Sophia, București, 2015,
p. 99.
LinkWithin
