vineri, 20 mai 2022
vineri, 31 decembrie 2021
Oare mai citim Biblia?!
– Citește întreaga Biblie în anul care vine! (1)
– Dar nu am timp!
„Citește întreaga Bibilie într-un an!”
„Sunt foarte ocupat! Am de îngrijit o familie, am o slujbă
foarte solicitantă, iar pe lângă toate acestea sunt implicat și în proiectele/
activitățile/ programele bisericii locale.”
Mai poți zice ceva? Toate sunt, ca să folosim o expresie
foarte îndrăgită de doi ani încoace, activități esențiale. „Nu pot renunța la
nimic, dar nici nu mai pot adăuga”, vor spune mulți, temându-se că tocmai
această activitate va fi paiul care, odată adăugat, va face spatele cămilei să
cedeze.
Deși nu putem nega aglomerarea excesivă și ritmul halucinant
în care se desfășoară viețile noastre, la o cercetare mai atentă, argumentul nu
este unul valid. Iată motivele:
În primul rând, indiferent cât suntem de aglomerați, vom găsi
mereu timp pentru ceea ce socotim că este important. Pastorul Beniamin Fărăgău
se întreba la un moment dat, cu amară ironie, dacă există persoane care nu au
mâncat de vreo două-trei săptămâni, pentru că au fost ocupate....Răspunsul este
evident.
Faptul că citirea Bibliei este primul punct pe care îl tăiem
de pe agenda noastră încărcată, uneori fără mari mustrări de conștiință, arată
nu atât de mult că suntem ocupați, ci că suntem nepăsători față de cele
spirituale. Ne facem timp să ne hrănim trupul, oricât am fi de ocupați, datorită
faptului că este viu și, prin intermediul diverselor mecanisme, semnalează
nevoia de hrană.
Ne îngrijim de viața noastră biologică, dar ce se întâmplă cu
partea spirituală a lucrurilor? Cât de chircită, cât de slăbănogită trebuie să
fie aceasta din moment ce o ținem mereu înfometată? Un organism viu, nehrănit
multă vreme, slăbește și... moare. Chemarea este să (re)începem să cultivăm
viața noastră spirituală. Pe măsură ce aceasta se dezvoltă și crește, va cere
tot mai multă hrană. Citirea Bibliei nu va mai fi încă o activitate sufocantă,
ci aer proaspăt pe care îl respirăm în fiecare dimineață.
În al doilea rând, indiferent cât suntem de aglomerați, vom
găsi timp chiar și pentru ceea ce NU este important, dar care ne place.
Adeseori tăiem citirea Bibliei de pe agenda noastră, dar oferim timp generos
hoinăririi virtuale. Spunem că nu avem timp pentru citirea Bibliei, dar
cutreierăm cu o voioșie zglobie și inconștientă rețelele de socializare, deși
știm foarte bine că, adeseori, sacrificăm timpul pentru nimicuri.
Unele telefoane trimit o informare numită raport săptămânal.
Această indică timpul folosit pe telefon în ultimele șapte zile și domeniile în
care a fost utilizat. Oare de câte ori raportul nu începe cu „timpul dvs. de
utilizare a crescut...” Cu riscul unei generalizări forțate, cred că multe
persoane ar putea să citească Biblia de două ori pe an în timpul irosit pe
rețelele de socializare. Nu vorbesc despre timpul folosit, pentru că, și în
acel spațiu, timpul poate fi folosit în mod legitim. Fac referire la cantitatea
imensă de timp irosită acolo.
În al treilea rând, tocmai pentru că suntem aglomerați, avem
nevoie să citim Biblia în fiecare zi. Adeseori, renunțăm la citit pe
considerentul că ceea ce facem deja ne sufocă și nu ne mai putem permite să
adăugăm nimic, de teama că vom ceda. Viața sufocantă însă este tocmai unul
dintre argumentele cele mai importante PENTRU a citi Biblia.
Biblia ne ajută să selectăm. Pe măsură ce ne adâncim în
Scripturi, vom descoperi că unele dintre lucrurile pe care le facem sunt
greșite și le vom pune deoparte. Mai mult, vom descoperi că unele nu sunt
greșite, dar inutile, și vom căuta să le înlăturăm și pe acelea. Biblia ne
ajută să selectăm valorile, iar viața noastră va fi mai spațioasă și mai
aerisită.
Mai este însă ceva. Viețile noastre sunt într-adevăr foarte
pline, foarte aglomerate, dar fără direcție. Ceea ce le face sufocante este
aglomerația, cuplată cu o mișcare haotică, fără țintă. Citirea Bibliei ne poate
ajuta, pentru că oferă vieților noastre un sens și o coerență profunde, dincolo
de „target-urile” imediate. Ne arată că, folosind afirmația apostolului Pavel,
„osteneala noastră în Domnul nu este zadarnică.” Că, dacă facem ceea ce suntem
chemați să facem, vom găsi mereu puterea să mergem mai departe, în ciuda
oboselii și a greutăților.
În al doilea rând, s-ar putea să spui că nu vei citi întreaga
Biblie într-un an, pentru că nu ești legalist și nici nu vrei să aluneci în
atitudine legaliste. În cele din urmă, nu este esența creștinismului relația cu
Dumnezeu? „O relație,” spunem noi, „nu poate fi turnată în astfel de tipare,
pentru că va fi mutilată.”
Primul lucru pe care l-aș menționa...va urma.
Un text de Valentin
Făt, pentru Edictum Dei
Sursa: https://www.facebook.com/edictumdei/photos/a.297955690310931/4284736308299496/
vineri, 6 august 2021
Muntele Tabor - Muntele Schimbării Domnului la Față
sâmbătă, 13 martie 2021
sâmbătă, 6 martie 2021
vineri, 17 aprilie 2020
duminică, 28 aprilie 2019
marți, 1 ianuarie 2019
Începe Noul An cu 8 versete biblice
Începe Noul An cu 8 versete biblice
La cumpăna dintre ani
este recomandat să medităm asupra timpului ce a trecut, să îl analizăm cu un
ochi critic şi să ne setăm noi obiective pentru anul următor. Este foarte
important pentru noi, creştinii ortodocşi, ca aceste obiective să fie de ordin
spiritual şi nu material.
În setarea acestor obiective trebuie
să ţinem cont că Biblia este cel mai bun izvor de înţelepciune, fapt pentru
care îţi prezentăm o selecţie de versete care te pot ajuta să pui început bun
în anul 2019.
Isaia 40:31
Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul
vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi
nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi.
Ioan 16:33
Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine
pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.
Filipeni 4:6
Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci
întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să
fie arătate lui Dumnezeu.
Psalmi 70:6
Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne;
Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.
Pildele lui Solomon 3:5
Pune-ţi nădejdea în Domnul din
toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta.
Romani 8:28
Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează
spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia
Lui.
2 Corinteni 5:17
Deci, dacă este cineva în Hristos,
este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.
1 Ioan 1:9
Dacă mărturisim păcatele noastre, El
este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de
toată nedreptatea.
Sursa: http://basilica.ro/incepe-noul-an-cu-8-versete-biblic/
marți, 6 ianuarie 2015
Imaginea evanghelică a Botezului Domnului - Marius Nedelcu
„Cel ce Te-ai arătat şi lumea ai luminat, slavă Ţie“
Imaginea evanghelică a Botezului Domnului
Marius Nedelcu
Timp de
treizeci de ani, de la naşterea în Betleemul Iudeii şi până la începutul
activităţii publice, Domnul Hristos a stat în umbră şi în tăcere. În afară de
episodul venirii la templu a Domnului la 12 ani, Evangheliile nu consemnează
nimic despre copilăria şi perioada maturizării lui Hristos. Botezul Domnului la
Iordan a inaugurat lucrarea publică a Mântuitorului Iisus Hristos. Acest moment
misterios reprezintă hotarul de separare a etapei Vechiului Testament de vremea
harului care s-a deschis când Hristos S-a coborât la râul Iordan şi a sfinţit
firea apelor şi toată făptura. Cel ce o vreme a fost necunoscut şi tainic acum
a ieşit la lumină şi în văzul tuturor.
Vremurile
mesianice au fost deschise de predica puternică şi neobosită a Botezătorului
Ioan: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!“ (Matei 3, 2).
Evangheliile consemnează că Ioan boteza în râul Iordan poporul ce venea la
dânsul, îndemnându-i să îşi mărturisească păcatele. Predica răscolitoare a lui
Ioan i-a adus o mare faimă în rândul poporului care îl considera drept şi ales
de Dumnezeu. Botezătorul mărturisea că el nu este Mesia, ci pregăteşte calea
Domnului, a Celui care este mai înainte decât el: „Eu unul vă botez cu apă spre
pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt
vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc“
(Matei 3, 11). Ioan spunea şi făcea toate acestea fiindcă a fost chemat de
Dumnezeu. El însuşi mărturisea: „Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a
zis…“ (Ioan 1, 33). Iar Marcu aminteşte la începutul Evangheliei sale cuvintele
lui Dumnezeu consemnate în Vechiul Testament: „Iată, Eu trimit îngerul Meu
înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta“ (Maleahi 3,1; Marcu 1, 2).
Destinul Botezătorului Ioan concentrat în cuvintele sale profetice: „Acela
trebuie să crească, iar eu să mă micşorez“ (Ioan 3, 30) se împlineşte după
actul minunat al Botezului Domnului.
Iisus a venit din
Galileea la Ioan ca să Se boteze
Evangheliştii
redau concentrat momentul Botezului de la Iordan, cu mici deosebiri de nuanţe.
Matei spune că Iisus a venit din Galileea la Ioan ca să Se boteze (3, 30), iar
Luca precizează că Iisus era „ca de treizeci de ani“ (3, 23) când a început să
propovăduiască. Cei treizeci de ani reprezintă „starea bărbatului desăvârşit,
măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos“ (Efeseni 4, 13).
Sfinţirea
naturii umane asumate de Hristos prin întrupare ajunsese la un moment
hotârător. De la zămislirea şi naşterea Fiului, Duhul Sfânt s-a revărsat
continuu peste firea umană a lui Hristos şi a ridicat-o la stadiul în care să
poată primi de la Dumnezeu harisme şi daruri excepţionale şi puterea de a
suporta lucrarea dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu. Numai în acest fel pot fi
înţelese cuvintele Evanghelistului Luca, care spune despre Pruncul Hristos:
„Iar Copilul creştea şi se întărea cu Duhul, umplându-se de înţelepciune; şi
harul lui Dumnezeu era asupra Lui“ (Luca 2, 40). Acest proces de sporire şi
întărire a umanităţii lui Hristos, pentru a fi receptacul al harului lui
Dumnezeu şi al Însuşi Duhului Sfânt, a atins apogeul la Botez.
Hristos S-a cufundat în
apele Iordanului
Iisus vine
la Iordan şi îi cere lui Ioan să Îl boteze. Verbele greceşti „baptizo“ () şi
„bapto“ () de la care provine românescul „a boteza“ desemnează o cufundare
totală în apă, nu o stropire sau turnare. Cufundarea lui Iisus în apele
Iordanului este mărturisită în icoana Bobotezei, dar şi în imnografia
bisericească, după cum ne arată şi „Slava…“ de la Ceasurile împărăteşti ale
praznicului, care spune: „Mâna ta care s-a atins de preacurat creştetul
Stăpânului, prin care şi cu degetul pe Acesta L-ai arătat nouă, înalţ-o către
El pentru noi, Botezătorule, ca cel ce ai îndrăzneală multă“. Evangheliştii
Matei şi Marcu consemnează că Hristos a „ieşit din apă“, fapt care trimite la
cufundarea Sa totală în râul Iordan.
Sfânta Treime Se
descoperă prima dată în lume
Matei
consemnează uimirea Botezătorului: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi
Tu vii la mine?“ (Matei 3, 14). Evanghelistul Ioan merge mai departe şi
amplifică starea Botezătorului de neînţelegere a ceea ce îi cere Iisus: „Şi eu
nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu
apă. Si a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-se din cer, ca un
porumbel şi a rămas peste El!“ (Ioan 1, 31-32).
La Matei
sunt redate cuvintele Domnului: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim
toată dreptatea“ (Matei 3, 15), care arăta caracterul iconomic al Botezului lui
Iisus. Prin Botezul la Iordan, Domnul Se smereşte şi Se solidarizează cu
oamenirea păcătoasă, iar prin Pogorârea Duhului Sfânt întreaga făptură se
sfinţeşte. Cuvintele „toată dreptatea“ înseamnă legea Vechiului Testament.
Smerenia Mântuitorului este urmată de preamărirea Sa de Tatăl şi de Duhul
Sfânt: „Când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu
s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El“ (Matei 3, 16). Tot
atunci se aude un glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru
Care am binevoit“ (Matei 3, 17). Este pentru prima dată când Sfânta Treime Se
descoperă în lume ca Tatăl, Duhul Sfânt şi Fiul; de aceea Botezul de la Iordan
este numit Teofanie, adică arătarea sau descoperirea lui Dumnezeu, sau
Epifanie, arătarea sau descoperirea de sus.
Reprezentarea
Botezului Domnului în iconografie
În
stânga şi în dreapta icoanei sunt dealuri reprezentate schematic prin stânci
înalte. Între ele curge Iordanul, iar în mijlocul râului stă Hristos, doar cu o
pânză albă în dreptul şoldurilor, binecuvântând apele. Chipul Său are o
expresie de sobrietate şi concentrare.
În
unele icoane, apa în care a intrat îi acoperea tot trupul, până la umeri. În
alte icoane apa curgătoare apare de o parte şi de alta a înălţimii trupului Său
şi sub picioare, fără a-L acoperi. Botezătorul Ioan stă pe malul Iordanului în
partea dreaptă a lui Hristos, cu un picior aşezat în urma celuilalt.
Poartă
tunică şi himation care îi acoperă tot trupul, cu excepţia antebraţelor şi a
tălpilor. Cu o expresie de cutremurare, întinde mâna dreaptă şi atinge capul
lui Hristos. Cu mâna stângă face un gest spre înălţime.
În
faţa Botezătorului, de cealaltă parte a râului, stau doi sau trei îngeri, în
rugăciune, plecaţi, cu aripile lăsate. Fiecare ţine, cu amândouă mâinile, câte
un ştergar. În unele icoane se pot observa lângă picioarele lui Hristos, la
dimensiuni foarte mici, o femeie şi un bărbat, fiecare pe un peşte mare. Femeia
simbolizează marea, iar bărbatul este simbolul Iordanului. Femeia are o coroană
pe cap şi un sceptru în mână. Bărbatul ţine un vas din care se revarsă apă.
Amândoi stau cu spatele la Hristos, iar feţele lor au o expresie de mare
uimire. Aceste două figuri apar aici potrivit Psalmului 113, 3: „Marea a văzut
şi a fugit. Iordanul s-a întors înapoi“.
Uneori
Hristos este înfăţişat stând în picioare pe două dale de piatră ce formează o
cruce sub care se află şerpi cu capetele ridicate. Acest detaliu este inspirat
din Psalmul 73, 14: „Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă“. Balaurii îi
simbolizează pe diavoli.
O
componentă esenţială este bolta cerească şi raza de lumină care coboară
deasupra capului lui Iisus. Bolta este reprezentată în mijlocul laturii de sus,
exact deasupra lui Hristos. În interiorul razei apare porumbelul, manifestare
simbolică a Duhului Sfânt. În partea de sus a razei, ieşind din boltă, o mână
binecuvântează. Acesta este un mod de a-L reprezenta pe Dumnezeu Tatăl, al
Cărui glas de sus, conform relatarii evanghelice, s-a auzit spunând: „Acesta
este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit“[1].
[1]
Marius Nedelcu, „Imaginea evanghelică a Botezului Domnului” în ziarul Lumina, Luni, 6 ianuarie 2014, http://ziarullumina.ro/documentar/imaginea-evanghelica-botezului-domnului.
sâmbătă, 20 decembrie 2014
Concursul școlar de cultură religioasă - Biblia în sufletul elevilor - Ediția I Noiembrie 2014
Concursul școlar de cultură religioasă - Biblia în sufletul elevilor - Ediția I Noiembrie 2014
UPDATE 07.12.2014 Premiera elevilor participanți la concursul „Biblia în sufletul elevilor” - Parohia Ortodoxă Șandra
Conceptul se poate descărca și de aici: http://www.didactic.ro/materiale-didactice/model-concurs-sfanta-scriptura
UPDATE 01.12.2014
UPDATE 17.11.2014
LinkWithin
