Bine ați venit!

Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeu nostru, binecuvintează cu binecuvântarea Ta cea cerească pe toți cei ce vor citi acest blog. Deschide-le lor inima ca să înțeleagă cuvintele din el. Ferește-i de toată rătăcirea și Te preamărește în viața lor, făcându-i instrumente ale voinței Tale sfinte.

Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 24 iulie 2019

Începutul cunoașterii


Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay
Începutul cunoașterii


            Caracteristici terapeutice
Probleme abordate
o   Egoism
o   Lipsa de considerație față de ceilalți
o   Sentimente de furie
o   Impulsivitate și lipsă de răbdare
Resurse dezvoltate
o   A aprecia dobândirea de cunoștințe
o   A învăța cum să amalgamăm cunoștințele cu experiența
o   A dezvolta și utiliza răbdarea
o   a-i înțelege pe alții
Obiective propuse
o   Nu vă pripiți să trageți concluzii.
o   Căutați explicații alternative.
o   Luați în considerare experiențele altora.
o   Fiți deschiși la descoperiri noi.
o   Fiți răbdători.
            Un grup de patru studenți la filosofie a fost silit să petreacă noaptea într-un sat mic, îndepărtat. Conduseseră până într-un oraș aflat la distanță, când deodată mașina lor i-a lăsat în drum, iar singurul mecanic din oraș nu putea să termine reparațiile decât peste două zile, căci era cavaler de onoare la o nuntă ziua următoare. Pe studenți i-a cam luat disperarea, așa că mecanicul i-a poftit la nuntă. În definitivat, tot orașul urma să fie acolo.
      Un bărbat de prin părțile locului se căsătorea cu iubițica lui din copilărie. Cei doi se născuseră și crescuseră în acest cătun izolat și nu se aventuraseră niciodată dincolo de hotarele sale. În timpul ceremoniei nunții, mirele a auzit fără să vrea ce discutau cei patru studenți. Vorbeau cu autoritate și dovedind multe cunoștințe despre lucruri pe care el nu le auzise niciodată discutate în sat.
           De unde ați învățat toate astea? S-a interesat.
           Am petrecut mulți ani în oraș la universitate, au replicat. Am studiat diferite specialități, am obținut diferite titluri. Suntem implicați în cercetare independentă și medită studenți. Acum mergem la o conferință unde vom prezenta lucrări despre munca și ideile noastre.
            Mirele era fascinat. Și-a petrecut mare parte din noaptea nunții gândindu-se la studenți și la cunoștințele lor. În dimineața următoare, și-a anunțat mireasa că pleca în oraș. Presupunând că niște cunoașteri se puteau dobândi la fel de repede precum cumpărai o pâine, i-a spus încrezător că se va întoarce în curând.
            Pe săptămână ce trece, studiile l-au captivat tot mai mult. Săptămânile s-au transformat în luni, lunile în ani. Absorbit de căutarea cunoașterii, a uitat de soție și de satul său din fundul țării, și astfel au trecut pe lângă el mulți ani.
            Apoi, gândurile la casa lui au început să-l bântuie, până ce nu le-a mai putut alunga. Era timpul, s-a decis, să-și ducă înapoi cu el în sat cunoașterile dobândite. Pe drum s-a oprit ca să petreacă noaptea la o fermă. Fermierul cel bătrând, văzând multe cărți în bagajul omului, l-a întrebat:
           Ești un om învățat?
            Având la activ mai multe titluri universitare, numeroase articole publicate și un interviu în perspectivă pentru a preda la universitate, omul a răspuns afirmativ.
           Sunt bucuros, a zis fermierul. Am încercat de mult să întâlnesc pe cineva care să-mi poată
spune care este începutul cunoașterii.
            Omul învățat a trebuit să mărturisească după toți acești ani de studiu că nu știa. Fermierul s-a uitat la el și a zis:
           Cred că pot da eu răspunsul.
           Spune-mi, te rog, i-a cerut curios omul.
           Nu-i atât de ușor, a replicat fermierul. Pentru a înțelege răspunsul la întrebare, îți trebuie
atât informație, cât și experiență. Pentru a le căpăta, va trebui să lucrezi la ferma mea în următorul an și atunci îți voi spune răspunsul.
Învățatul a fost prins în capcana propriei curiozități. În următoarele douăsprezece luni a muncit din greu și fără să fie plătit, iar în final i-a pus fermierului întrebarea care îl obsedase în tot acest timp.
           Ai promis că dacă lucrez pentru tine timp de douăsprezece luni, îmi vei spune despre începuturile cunoașterii. Mi-am îndeplinit partea mea de înțelegere. Te rog spune-mi răspunsul.
          Este simplu, a spus bătrânul fermier. Începutul cunoașterii este răbdarea.
Învățatul s-a înfuriat.
                Ți-am lucrat un an întreg câmpul gratis, a exclamat. Tot ce mi-ai spus este ceva ce aș fi putut spune și eu însumi.
Fermierul l-a condus la plecare și i-a spus:
                Da, însă aveai nevoie și de experiență. Ține-ți minte lecția: începutul cunoașterii este răbdarea.
Clocotind de mânie că fusese atât de ușor păcălit să muncească un an pe gratis, învățatul s-a năpustit pe șoseaua care-l ducea în satul lui. Era furios pe fermier că-l trăsese pe sfoară și furios pe sine însuși că se lăsase tras pe sfoară.
În timp ce se apropia de casă a văzut o scenă șocantă prin fereastra deschisă. Un tânăr frumos îi îmbrățișa soția! Impusul l-a mânat să facă strânga-mprejur și să se ducă țintă în magazia din spatele casei. Și-a dat jos vechea lui pușcă de pe un raft înalt și a încărcat-o, pregătindu-se să-i împuște atât pe soția lui, cât și pe bărbatul pe care-l presupunea a fi iubitul ei.
Năpustindu-se spre casă, i-au venit în minte vorbele bătrânului fermier: „Ține minte: începutul cunoașterii este răbdarea”. Răbdarea, s-a gândit. Da, fii răbdător. Cântărește bine problema mai întâi. A pus înapoi pușca pe raft și s-a dus abătut în cârciuma locală. Aveam nevoie de timp ca să reflecteze.
După o absență de mai mult de douăzeci de ani, localnicii nu l-au recunoscut. Folosindu-se de ocazie, s-a interesat subtil despre vechii lui prieteni și, în cele din urmă, despre soția lui.
                A fost părăsită în ziua de după nuntă, i-au spus, de către soț. În ciuda vieții grele, i-a rămas credincioasă și a făcut o treabă excelentă crescându-și fiul conceput în noaptea nunții. Și el a fost destoinic și este acum dascăl foarte îndrăgit aici, în școala satului.
                    Vorbești de lup, și lupul la ușă, spuse unul dintre săteni, iată-l!
Un tânăr frumos a intrat în bar. Învățatul a avut iarăși un șoc. Era exact omul pe care-l văzuse îmbrățișându-i soția. Dacă ar fi acționat din impuls, i-ar fi ucis și pe soția, și pe fiul lui. Furia față de ei s-a volatilizat. Furia față de bătrânul fermier s-a volatilizat și ea. Într-adevăr, fermierul îl învățase o lecție valoroasă. Răbdarea este începutul cunoașterii[1].





[1] George W. Burns, 101 povești vindecătoare pentru adulți. Folosirea metaforelor în terapie, Traducere din limba engleză de Daniela Ștefănescu, ed. Trei, București, 2012, pp. 212-216. Cartea se poate cumpăra de aici: http://www.edituratrei.ro/carte/george-w-burns-101-povesti-vindecatoare-pentru-adulti-folosirea-metaforelor-in-terapie/2428/.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Printfriendly

Totalul afișărilor de pagină