Anteție! Atenție! Antenție!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei nu-și are menirea.


sâmbătă, 10 decembrie 2016

Cinstirea Sfintei Fecioare Maria - Pr. Alexander Schmemann




Cinstirea Sfintei Fecioare Maria


            Ceea ce am prezentat până acum nu este singurul conținut al anului liturgic. El include și un al doilea ciclu, închinat cinstirii Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului. Acesta constă în următoarele sărbători mai importante: Nașterea ei – 8 septembrie; Intrarea Maicii Domnului în Biserică – 21 noiembrie; sărbătoarea Bunei Vestiri – 25 martie; sărbătoarea Întâmpinării Domnului – 2 februarie[1]; și, în final, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului – 15 august. Ele ne amintesc despre diferite momente din viața Fecioarei Maria, însă nu sunt doar amintiri. Ele ne revelează cu adevărat ceea ce este viața umană în perfecțiunea ei, pentru că Fecioara Maria este Maica Domnului și, astfel, rodul cel mai bun, ultim, desăvârșit al umanității. Ea este sigura în care vedem ceea ce Dumnezeu a dorit când a creat ființa umană. Când privim la curăția ei, la iubirea ei față de Dumnezeu, la perfecțiunea ei, știm că toate gândurile noastre – „eu sunt bun”, „eu sunt rău”, „eu sunt mai bun”, „eu sunt mai rău” – sunt fără înțeles. Când ne gândim la iubirea ie cerească, la întreaga ei viață, știm că aceasta este viață umană reală și, de asemenea, realizăm cât de departe suntem noi de ea.
            Astfel, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului nu este numai comemorarea nașterii ei, ci descoperirea adevăratului înțeles al intrării fiecărui om în lume. Din momentul în care suntem născuți, deja începem să împlinim destinul nostru uman. Aceasta înseamnă a realiza în condițiile și situația noastră personală nivelul de trăire pe care Fecioara Maria l-a realizat. Ce a făcut ea? Întâi de toate, ea a fost prezentată la Templu, și aceasta s-a întâmplat și cu noi: noi de asemenea am fost prezentați la Templu, în cadrul Botezului și Mirungerii. Aceasta înseamnă într-un sens că am fost scoși afară din această lume și intrăm în adevărata viață care este în Dumnezeu. Înseamnă că viața noastră este închinată și încredințată lui Dumnezeu. Prezentarea la Templu (adică Intrarea în Biserică – n. trad.) este sărbătoarea în care noi învățăm ce înseamnă dăruirea noastră lui Dumnezeu.
            Apoi urmează sărbătoarea Bunei Vestiri: comemorarea vestirii unice făcută Mariei, dar și comemorarea vestirii făcute fiecăruia dintre noi despre ceea ce trebuie să facem în această lume. Pentru că toți avem o vocației care nu este pur și simplu „a reuși” în viață, ci mai degrabă a împlini dorința lui Dumnezeu, „planul” Său unic pentru fiecare dintre noi. Acestei vestiri Fecioara Maria i-a răspuns da. Acest da al ei este acela care face posibil un da al nostru în fața lui Dumnezeu, pentru că răspunsul ei a făcut posibilă venirea lui Hristos la noi. În ea bucuria și supunerea față de dorința lui Dumnezeu, „facă-se voia Ta”, este revelată, dar și dată nouă.
            Următoarea este sărbătoarea întâmpinării Domnului, când ea oferă pruncul ei lui Dumnezeu. Această sărbătoare are sens nu numai pentru mame, ci pentru toată ființa umană, pentru că adevăratul înțeles al vieții noastre și a tot ceea ce există în ea stă în oferirea lor lui Dumnezeu. Uneori, vorbind despre ceva sau cineva pe care noi îl iubim sau de care purtăm grijă, zicem, „acesta este copilul meu”! Dar indiferent ce „copil” avem, trebui să-l oferim lui Dumnezeu. Viața umană adevărată înseamnă să realizăm că totul aparține lui Dumnezeu, și nu există bucurie mai mare decât aceea de a oferi lui Dumnezeu pe acelea pe care-I aparțin. La Sf. Liturghie zicem: „Ale Tale dintru ale tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate”. Totul capătă înțelesul adevărat și ne aparține cu adevărat când noi îl oferim lui Dumnezeu cu bucurie, mulțumire și cu iubire.
            Ultima sărbătoare a acestui ciclu este Adormirea Maicii Domnului. Acum vara este aproape de sfârșit; fructele și florile sunt frumoase; frunzele devin aurii și roșii, dar ele sunt încă vii. Natura s-a împlinit pe ea însăși și totul se pare că a atins perfecțiunea. În mijlocul acestei lumi minunate, noi sărbătorim, într-un sens voios, moartea Fecioarei Maria, și afirmăm în imnele noastră că ea nu a fost părăsită în moarte. Pentru că așa de mare a fost iubirea ei, așa de mare a fost puterea luminii, pe care ea a avut-o în ea însăși și a vieții ei cu Dumnezeu, că a fost ridicată din moarte către Hristos; și în aceasta, în înălțarea ei, a început învierea noastră, a tuturor. Sărbătoarea o descoperă pe care ca primul rod al Învierii lui Hristos. Dar ceea ce s-a întâmplat cu ea se întâmplă și cu noi; calea ei este calea noastră. Contemplarea vieții noastre prin ea, ființa umană desăvârșită[2].


[1] În Biserica Ortodoxă, sărbătoarea Întâmpinării este închinată Mântuitorului Hristos, accentul punându-se pe persoana Dumnezeiescului Prunc, ceea ce a și dat numele sărbătorii „Întâmpinarea Domnului”. În Biserica Romano-Catolică accentul se pune pe persoana Fecioarei Maria, care a venit la templu pentru a se curăța, așa cum prevedea Legea. Aceasta a și dat numele sărbătorii: „Festum Purificationis Beatae Mariae Virginis”. Vezi Pr. Ene Braniște, Liturgică generală, București, 1985, p. 204. De concepția catolică despre această sărbătoare au fost influențați și unii teologi ortodocși, așa cum se poate vedea și în cazul autorului de față. Vezi și Dr. Dragomir Demterescu, „Cinstirea și venerațiunea Sfintei Fecioare”, în: Biserica Ortodoxă Română, XXXVIII (1914), 8, pp. 796-797.
[2] Pr. Alexander Schmemann, Liturghie și viață. Desăvârșirea creștină prin intermediul experienței liturgice, Traducere Pr. Viorel Sava, Basilica, București, 2014, pp.130-132.

Activitatea culturală a Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna




Activitatea culturală a Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna

           
Mitropolitul Andrei Șaguna a dus o muncă neobosită pentru slujirea poporul român prin cultură, mai ales prin școlile elementare („poporale”). Acest școli erau sub conducerea Bisericii, învățătorii lor fiind absolvenți ai Institutului Pedagogice din Sibiu, condus de Biserică. Preoții parohi funcționau ca directori ai acestor școli, iar protopopii ca inspectori ai școlilor din protopopiatul respectiv. La sfârșitul arhipăstoririi sale funcționau numai în Arhiepiscopia Sibiului aproape 800 de școli elementare confesionale, mai mult de jumătate fiind înființate de el. S-a îngrijit îndeaproape de toate cele necesare acestor școli: clădiri, manuale, material didactic, programe analitice, conferințe cu învățătorii etc. numărul manualelor didactice scrise la îndemnul lui Șaguna a ajuns aproape la 25.
            Atenția marelui mitropolit s-a îndreptat și spre alte tipuri de școli. De exemplu, în 1870 cerea ca în fiecare parohie preoții și învățătorii să țină cursuri serale pentru țăranii neștiutori de carte, în care să le predea scrisul, cititul și aritmetica.
            În ceea ce privește școlile secundare, mitropolitul Andrei proiectase să înființeze șase gimnazii superioare (licee), șase gimnazii inferioare (cu 4 clase) și șase școli zise reale (tehnice) în diferite orașe alte Transilvaniei, toate cu limba de predare română. Din nefericire, n-a putut să înființeze decât un gimnaziu la Brașov în 1850, și un gimnaziu inferior la Brad în 1868, căci autoritățile habsburgice de stat n-au acceptat mai mult. Gimnaziului din Brașov i-a purtat o grijă deosebită, asistând aproape an de an la examene, ajutând profesorii, cumpărând din banii săi o casă pentru a servi ca locuință directorului.
            S-a îngrijit apoi de soarta elevilor lipsiți de mijloace materiale, dându-le posibilitatea să-și continue studiile, prin acordarea de burse, fie din veniturile sale proprii, fie din fundațiile anume întemeiate în acest scop. Cea mai însemnată din acestea a fost „Fundația Emanuil Gojdu”, un avocat de origine aromână din Budapesta, născut însă în Oradea.
            Aceiași grijă statornică a arătat și cursurilor teologice și pedagogice de la Sibiu. Chiar în anul numirii sale ca vicar, a ridicat cursurile de teologie la un an, hotărând să nu mai fie primiți decât absolvenții de gimnaziu. În Sinodul din 1850 s-a hotărât crearea unui Institut Teologic-Pedagogic, urmând ca absolvenții de teologie, înainte de hirotonie să funcționeze ca învățători. În 1853 a înființat o secție separată de pedagogice, în care se primeau absolvenți ai gimnaziului inferior și care a ajuns cu timpul la patru ani de studii. În 1852, cursurile de teologie s-au ridicat la doi ani de studii, iar în 1861 la trei ani, cum au rămas până în 1921. Astfel, în condițiile asupririi străine, formarea preoților și a învățătorilor confesionali a rămas în permanență în grija Bisericii. Șaguna a cumpărat apoi din banii săi o casă, în care s-au așezat sălile de cursuri, apoi alte patru case în apropiere, care au servit ca internat.
            Pentru pregătirea cadrelor didactice necesare, mitropolitul Andrei a trimis aproape an de an pe cel mai bun absolvent al Institutului la studii de specializare în alte țări europene. Întrei ei se numără Nicolae Popea, mai târziu vicar al său, apoi episcop al Caransebeșului, Ioan Popescu, pedagog de prestigiu, Zaharia Boiu, cunoscut predicator, Nicolae Cristea, redactor la Telegraful român, Ilarion Pușcariu, mai târziu vicar arhiepiscopesc și alții.
            Pentru studenții Institutului Teologic, dar și pentru preoți, mitropolitul Andrei a scris câteva manuale didactice. Între acestea se pot menționa: Elementele Dreptului canonic (1854), Istoria Bisericii Universale (2 vol., 1860, tradusă parțial și în limba germană), Compendium de drept canonic (1868, tradus și în limba germană), Enhiridion de canoane (1871), Manual de studiu pastoral (1872) și altele. În 1856-1858 a tipărit o nouă ediție a Bibliei, cu ilustrații, prima de acest gen de la noi. Pentru nevoile bisericilor parohiale a reeditat aproape toate cărțile de slujbă. Aceste lucrări au apărut în tipografia fondată de el la Sibiu, în 1850.
            O altă faptă de seama a lui Șaguna pe plan cultural o constituie apariția ziarului Telegraful român, la Sibiu, ca organ de luptă pentru apărarea intereselor naționale, culturale și bisericești ale românilor ortodocși, cu apariție neîntreruptă din 3 ianuarie 1853 până astăzi.
            Mitropolitul Andrei a avut o contribuție însemnată la înființarea Asociațiunii transilvane pentru literatura și cultura poporului român (Astra). Cu ocazia primei adunări, în 1861, a fost ales președinte. În această calitate, a condus trei adunări generale anuale, la Sibiu, Brașov și Alba Iulia. Din fondurile Asociațiunii, s-au împărțit numeroase ajutoare studenților, elevilor și meseriașilor săraci[1].


[1] Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pentru Seminariile Teologice Liceale, ed. IBMBOR, București, 2006, pp.454-456.

vineri, 4 noiembrie 2016

God’s Not Dead 2 (2016) - film

         Profesoara de istorie Grace Wesley (Melissa Joan Hart), o creştină devotată, observă faptul că una dintre studentele sale, Brooke Thawley (Hayley Orrantia), este retrasă faţă de lume din cauza morţii recente a fratelui ei. Implicată un pic mai mult în viaţa lor nu doar de-a preda, Brooke observă atitunea plină de speranţă a lui Grace şi o întreabă de unde îşi găseşte ea speranţa. Grace îi spune că speranţa ei vine de la „Iisus”, iar Brooke începe să citească biblia pentru a înţelege. Pe măsură ce citeşte cărţile lui Mahatma Gandhi şi Martin Luther King, jr., Brooke întreabă dacă discursurile lor paşnice nu cumva îşi au rădăcini din povestirile bibliei. Grace răspunde afirmativ şi citează din scriptură. Ceilalţi studenţi încep să trimită mesaje părinţilor despre ce se petrece la cursuri şi acest lucru atrage nemulţumirea Directorului Kinney (Robin Givens). Grace este apoi adusă în faţa conducerii şcolii care o informează că se vor lua acţiuni legale împotriva ei pentru că a încălcat regulile de-a separa biserica de stat. Cazul lui Grace atrage atenţia unui tânăr avocat pe nume Tom Endler (Jesse Metcalfe) care este dispus să o ajute chiar dacă şi el este un necredincios. Conducerea şcolii aduce cazul fetei în sala de judecată din Little Rock, Arkansas, având speranţa că o vor termina definitiv pe profesoară şi îi va fi ridicată licenţa de-a preda în continuare. Aceştia vor ca ea să-şi ceară scuze pentru ceea ce a făcut, însă ea nici nu vrea să audă despre aşa ceva. Filmul se poate descărca de  aici: https://mega.nz/#!lEES2IaR!MhPmj64hGAJvnAhFjm0erSiRWy5oYnyEvsFDwcYIEcY

miercuri, 28 septembrie 2016

Din cuvintele Maicii Siluana: Fiind tineri, cum să facem să depășim momentele de singurătate, când dorim să fim împreună cu tinerii de vârsta noastră și nu reușim din diferite motive, sau ne simțim excluși de ei?




Din cuvintele Maicii Siluana:
Fiind tineri, cum să facem să depășim momentele de singurătate, când dorim să fim împreună cu tinerii de vârsta noastră și nu reușim din diferite motive, sau ne simțim excluși de ei?
Învață să fii împreună cu ei în rugăciune. De exemplu, dacă sunt la școală, între colegi, și ei nu-mi dau atenție, mă simt exclusă și de aici mă închid, devină suspicioasă și sufăr foarte mult. Dar dacă eu port această cruce și seara mă așez la icoană și zic așa: „Doamne, Iisus Hristos, miluiește-l, pe Vasile, miluiește-o pe Mioara, miluiește-l pe Petru”. Te rogi pentru toți. „Eu îi iubesc, aș vrea să fiu cu ei, dar ei din motive de Tine bine știute nu vor să fie cu mine, dar iată, eu sunt cu ei”. Și Dumnezeu va ridica această cruce. Încet-încet aceștia devin „dependenți” de rugăciunea ta. Dar noi ce facem? Când suntem răniți, răspundem la rană printr-un păcat. Ca să ne apărăm facem un păcat, ca să ne ușurăm. M-a supărat cineva și i-am zis-o, m-am ușurat. Nu m-am ușurat deloc, avem doar iluzia ușurării, ci m-am încărcat cu un demon. Ușurarea este să accepți crucea și să fii împreună cu cel care-ți întoarce spatele. Dar a fi împreună cu celălalt nu înseamnă să i te bagi în suflet și trup, ci de a fi împreună cu el în Hristos, și atunci Dumnezeu rânduiește toate. Într-o săptămână îl schimbă; dar să n-o faci ca să-L ispitești (încerci) pe Dumnezeu, ci ca să fii împreună cu cei care nu te vor. Tu să-i vrei în Hristos[i].
Citește și altceva de la Maica Siluana:





[i] Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul bucuriei –Cum dobândim bucuria deplină ce nimeni n-o va lua de la noi, Ed. Agaton, Făgăraş, 2007, pp. 191-192.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Cuvântul Ortodox

Cuvântul Ortodox

Sophia.ro

Libris.ro

Elefant.ro

Sinpro Timișoara - Respect pentru fotografie

Totalul afișărilor de pagină