Despre
soțul creștin
Hrab
Alexandru
Articol
apărut în revista Învierea, revistă
editată de Arhiepiscopia Timișoarei, Anul XXIII, nr. 11 (533), vineri 1 iunie
2012, p. 3.
Am constatat că peste
tot se vorbeşte despre cum trebuie să fie soţia perfectă, „Miss nevasta”, (aşa
îmi place mie să-i zic) că există o groază de îndreptare pentru fetele care vor
să devină soţii. Vai săracele fete câte sfaturi, câte poveţe unele folositoare,
altele mai puţin folositoare, dar să nu judecăm că ştie mai bine Dumnezeu să
judece. Dar despre viitorul soţ mai nimic, sau foarte puţin. Ori soţia trebuie
să fie sfântă, fecioară, supusă soţului, în schimb soţul mai îşi permite câte o
mică greşeală, un micuţ păcat, că doar soţia
trebuie să fie supusă bărbatului, replica preferată a soţilor cu care rămân în
urma slujbei Sfintei Taine a Căsătoriei. Mă întreb oare cum trebuie să fie
soţul care tinde spre perfecţiune? Dacă avem pretenţii ca viitoarea soţie să
fie aşa şi aşa, eu cred că şi viitorul soţ trebuie să fie şi mai şi decât soţia.
Voi încerca să vorbesc despre „soţul ideal” aşa cum voi putea în cel mai slab
mod, pentru că nu am aşa o cultură încât să vorbesc foarte frumos despre acest
subiect, la modul serios vorbind un subiect delicat.
